Manastirea Sitaru

Manastirea Balamuci este situata in nord-estul judetului Ilfov, in padurea din apropierea satului Sitaru din comuna Gradistea - mai este cunoscuta si sub numele de Manastirea Sitaru.

Movila pe care a fost construita manastirea a fost initial o insula in mijlocul apelor Ialomitei, fapt pentru care, Patriarhul Macarie al Antiohiei, care a vizitat manastirea in anul 1656, o numea in insemnarile sale de calatorie "Manastirea in apa" . Ulterior, apele si-au schimbat cursul, insula ramanand o simpla movila de pamant.
 

Documentele atesta faptul ca, inca din secolul XIV, aceasta regiune constituia proprietatea familiei Greceanu, care a construit pe aceasta mosie un frumos palat boieresc precum si biserica familiei din satul Greci. La inceputul secolului XVII, mosia Greci devenise proprietate a Manastirii Snagov, fiind donata de un stramos al lui Papa Greceanu. Se stie ca regiunea Codrilor Vlasiei a constituit o straveche vatra sihastreasca caracterizata printru-n mare numar de asezari monahale constituite din mici schitulete si chilii izolate. O nota caracteristica a sihastriilor din Codrii Vlasiei o constituie faptul ca erau situate cel mai des pe insule, in mijlocul raurilor si lacurilor din aceasta regiune. Ceea ce stim cu certitudine este faptul ca aici exista inca din secolul XVI "o bisericuta de lemn cu hramul Sfantul Nicolae, abia ingradita de niste sfinti pustnici padureti". Aceasta bisericuta a rezistat pana in secolul XIX.
 

Jupanul Papa Greceanu a ridicat in 1627 frumoasa manastire Balamuci, daruindu-i si o parte din mosia sa. In legatura cu originea numelui manastirii nu dispunem de informatii sigure. Cert este numai faptul ca de la bun inceput s-a numit Manastirea Balamuci, asemenea si satul cel mai apropiat. In legatura cu numele acesteia, cea mai plauzibila traditie este cea care afirma ca numele s-ar datora faptului ca intemeietorii primului schitulet din acest loc erau niste calugari "nebuni pentru Hristos".

Papa Greceanu, ctitorul Manastirii Sitaru, a fost una din personalitatile de frunte ale tarii, care a avut timp de peste 30 de ani un rol deosebit de important la curtea domnitorilor din Tara Romaneasca. D.Greceanu afirma ca manastirea a fost construita in anii 1626-1627. Aceasta afirmatie nu este sustinuta de documente concrete, dar este totusi cea mai plauzibila, deoarece este cert faptul ca lucrarile nu puteau incepe inainte de 1626 (deoarece abia in 26 noiembrie 1625 a fost rascumparata mosia) precum si faptul ca in 1631 lucrarile erau deja terminate si manastirea era deja bine organizata.
 

Primul hrisov domnesc care aminteste despre Manastirea Balamuci este cel din 15 aprilie 1631, prin care Leon Tomsa intareste Manastirii Balamuci stapanirea asupra Manastirii Parvulesti care i-a fost inchinata ca metoc. La acea data constructia manastirii fusese deja finalizata iar manastirea era suficient de mare si de bine organizata ca sa-i fie inchinata o alta manastire ca metoc. In secolele XVIII si XIX constatam ca Manastirea Balamuci devenise metoc al Manastirii Sarindar din Bucuresti si ambele manastiri fusesera inchinate Manastirii Sfintii Parinti din Ianina (numita in unele documente Manastirea Paterias din Rumelia).
 

Afirmatia ca Manastirea Balamuci ar fi fost transformata in metoh al Sarindarului chiar de catre ctitor nu este credibila, deoarece Manastirea Sarindar a fost construita de Matei Basarab in 1651-1652 , data la care Papa Greceanu era deja mort de 20 de ani. Din pisania de la intrarea in biserica din anul 1752 aflam ca la jumatatea secolului XVIII biserica zidita de Papa Greceanu se ruinase, fapt care i-a determinat pe Ieromonahul Antim, egumenul Manastirii Sarindar, si pe Jupan Gheorghe Greceanu sa o refaca in anii 1751-1752. Atunci a fost adaugat pridvorul sprijinit pe coloane de piatra sculptata in stil brancovenesc, tot atunci au fost adaugate coloanele care despart naosul de pronaos si probabil ca au avut loc si alte reparatii.
 

In anul 1753 biserica a fost pictata in intregime, atat in interior cat si in exterior, de preotii Dima si Neacsa din Brasov, impreuna cu ucenicii lor. Catapeteasma se inscrie si ea in stilul secolului XVIII, deci dateaza si ea, probabil, tot de atunci.
 

Puternicul cutremur din anul 1802, care a distrus mai multe biserici si manastiri din Tara Romaneasca, a afectat si biserica Manastirii Balamuci, daramandu-i turla pantocrator. Din lipsa fondurilor, egumenul Pimen nu a putut sa o refaca in forma initiala, in schimb a refacut acoperisul facand in locul fostei turle o bolta din scanduri.
 

Din anul 1864 incepe o perioada grea pentru Manastirea Balamuci. Decretul de secularizare a averilor manastiresti dat de Cuza a afectat, bineinteles si aceasta manastire. Pana nu de mult se credea ca manastirea ar fi fost total parasita dar din documente rezulta ca manastirea a continuat totusi sa functioneze, dar cu personal destul de redus. Manastirea Balamuci si-a pierdut toate domeniile, ramanand numai cu curtea bisericii si inventarul acesteia. Prin acelasi decret, insa, Manastirea inceteaza sa mai fie inchinata grecilor. In prima parte a anului 1864, Manastirea Balamuci continua sa depinda de Manastirea Sarindar, dar incepand din toamna aceluiasi an, trece in subordinea directa a Mitropoliei Bucuresti si a Ministerului Cultelor.
 

Printr-un ordin al Ministerului de Interne, datat 18 iunie 1868, calugarii au fost nevoiti sa retina pentru folosinta schitului numai camerele strict necesare, iar restul chiliilor au fost transformate in penitenciar pentru delicventi minori. Aceasta situatie a durat pana pe data de 15 octombrie 1872, cand arestatii au fost transferati la un penitenciar din Moldova. Dupa 1915, Manastirea Balamuci a ramas un timp pustie. Se pare ca intre locuitorii din zona au existat si oameni atat de lipsiti de evlavie incat foloseau biserica drept adapost pentru vite.
 

In anul 1928, doi calugari de la Manastirea Caldarusani, Atanasie si Martirie, au gasit manastirea parasita si au cerut blagoslovenie de la staretul Manastirii Caldarusani pentru a se stabili aici. Astfel Manastirea Balamuci a devenit schit al Manastirii Caldarusani. Cu ajutorul locuitorilor din satul Balta Neagra, care nu aveau si nici in prezent nu au biserica in sat, au fost facute sumare reparatii bisericii si astfel schitul a fost redat cultului, avand in acelasi timp si rolul de biserica parohiala pentru satul Balta Neagra.
 

Cutremurul din 1940 a afectat biserica dar nu a distrus-o. In anul 1944, un numar de 24 de calugari de la Manastirea Noul Neamt din Basarabia s-au refugiat din calea tancurilor sovietice si au venit aici. Datorita conditiilor grele de trai, Manastirea Noul Neamt-Balamuci capata din aceasta perioada si statutul de manastire de canon pentru preotii indisciplinati.
 

Vechile chilii de pamant acoperite cu stuf, construite de calugarii basarabeni in 1944 se aflau intr-o stare jalnica: ploua in ele, erau pline de sobolani, broaste si serpi. Primul proiect de renovare nu a fost aprobat si atunci a fost intocmit un al doilea proiect, care avea in vedere construirea unui corp de chilii care sa acopere toata latura de nord a incintei manastirii, acolo unde fusesera amplasate vechile chilii din secolul XIX. Acest nou proiect a primit aprobarile legale si astfel au inceput lucrarile de constructie. Cu greu, insa cu ajutorul lui Dumnezeu si cu multe donatii a fost ridicat corpul de chilii de pe aripa nordica a manastirii, care cuprinde staretia, cateva chilii pentru calugari si blocul alimentar (bucatarie, brutarie si doua trapeze). Chiliile insalubre de pamant au fost demolate in anul 1975. In anul 1980 a fost introdus curentul electric.
 

Din anul 1973, incepusera sa vina la schit noi frati, astfel ca in curand a chiliile au devenit insuficiente. Intrucat cutremurul din 1977 avariase turla-clopotnita de pe pronaosul bisericii vechi iar specialistii au apreciat ca turla nu mai putea sustine greutatea clopotelor a fost construit un turn clopotnita in coltul de sud-vest al zidului cetatii. La baza turnului a fost construit un foisor-agheasmatar. Pictura murala interioara a fost curatata si restaurata de o echipa de pictori condusa de Cornel Boambes, catapeteasma si pictura exterioara au fost restaurate de o alta echipa condusa de pictorul Dan Ivanovici.
 

Dupa prabusirea dictaturii comuniste, Schitul Balamuci a redevenit manastire de sine statatoare purtand numele de Manastirea Sfantul Nicolae-Balamuci, fiind restituite manastirii cele sapte ha teren arabil care fusesera cooperativizate in 1961. Slujbele bisericesti de zi si de noapte sunt oficiate zilnic dupa tipicul traditional manastiresc.
 

• Manastirea Tiganesti
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Ciorogarla - Samurcasesti
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Schitul Balteni
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Schitul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania