Sfantul Grigorie Decapolitul

Acest sfant s-a nascut si a crescut in Isauria, in una din cele zece cetati ce se cheama Irinopole, din parinti dreptcredinciosi, Serghie si Maria, pe vremea luptatorilor impotriva Sfintelor icoane si sub domnia lui Leon Armeanul (813-820). A fost dat la carte din frageda varsta si, avand aplecare spre cele dumnezeiesti si invatand bine, citea pe la biserici. Deci, daca a ajuns la varsta tineretii, parintii se pregateau sa-l insoare, dar el s-a despartit de cele lumesti, mergand la o manastire, unde se afla egumen Sfantul Simeon Marturisitorul, unchiul sau dupa mama, care i-a fost lui adevarat parinte duhovnicesc. Intr-a acea manastire a vietuit fericitul Grisgorie vreme de 14 ani, pecetluindu-si viata cu tot folosul duhovnicesc al nevointelor calugaresti si dupa ce s-a pregatit cu sarguinta a inceput a umbla din loc in loc, prin mijlocul credinciosilor din sate si din orase, imbarbatandu-i spre marturisirea dreptei credinte in lupta pentru Sfintele icoane.

Lunga si plina de primejdii a fost calatoria aceasta a Sfantului Grigorie, intru care s-a aratat si mare facator de minuni, ca a trecut prin Efes, prin Enos, Hrisopolis, Corint, ajungand pana la Roma, unde a zabovit mai multa vreme. A mers, apoi, in Siracuza Siciliei si a ajuns, de asemenea, si la biserica Sfantului Mina din Tesalonic, unde a primit si darul preotiei, mergand catre Bizant, a ajuns in cele din urma, la muntele Olimpului. Si multime multa de eretici a adus la calea credintei si a fost crestinilor de mare folos. Deci, urcandu-se in munte si imbolnavindu-se, a inteles ca i s-a apropiat sfarsitul. A plecat atunci la Constantinopol, unde se afla unchiul sau Simion, inchis in temnita, pentru Sfintele icoane, si, inchinandu-se lui, s-a savarsit cu pace.

Trupul lui n-a putrezit insa, ci s-a dovedit purtator de mari daruri si s-a pastrat in cinste multa vreme in manastirea unde sfarsise. Iar la anul 1497, Banul Barbu Craiovescu, care a rezidit din temelie manastirea Bistrita, din judetul Valcea, a adus cu multa cheltuiala, moastele Sfantului Grigorie Decapolitul si le-a asezat la aceasta manastire, unde se afla si astazi, fiind facatoare de minuni, atat pentru bolile trupesti cat si pentru cele sufletesti ale celor ce vin la dansele cu credinta. Racla de argint in care odihnesc ele astazi este daruita in 1656 de Constantin Voievod.

Sfantul Mucenic Dasie

Acesta era soldat in armata romana, si facea parte din legiunea care stationa la Dunare, in provincia Moesia Inferior. El a fost arestat si condamnat la moarte, iar martiriul se pare ca l-a suferit la Axiopolis (Cernavoda), impreuna cu alti doi martiri. Este insa posibil ca aici el sa fi fost numai sarbatorit, deoarece actul sau martiric precizeaza ca locul patimirii a fost cetatea Durostor.

La romani era un obicei ca de sarbatoarea Saturnaliilor, foarte populara la romani, sa se aleaga la sorti un rege al Saturnaliilor, care, dupa alegere, trebuia sa se imbrace cu hainele si insignele zeului sarbatorii, dupa care timp de 30 de zile avea dreptul sa se dedea la tot felul de petreceri si desfranari, in fruntea unui cortegiu de soldati. Dupa trecerea acestui timp, cel ales rege era sacrificat, prin aruncare in sus, in cadere fiind strapuns de sabiile ostasilor.

In urma tragerii la sorti, Dasie a fost ales rege al Saturnaliilor, Dar el s-a opus cu indarjire la alegerea sa, socotindu-se ostas al Domnului Iisus Hristos, aratand ca acest obicei nu aduce nici un folos sufletesc, ci mai degraba pierzanie. Auzind acestea, slujitorii faradelegii l-au inchis indata intr-o temnita intunecoasa, iar a doua zi l-au scos de acolo si l-au dus, legat, la pretoriul legatului roman, Bassus.

Acolo, legatul i-a poruncit sa se inchine chipurilor imparatesti care asigura pacea, dau ostasilor leafa si se ingrijesc in fiecare zi de binele tuturor. Dar Sfantul a raspuns ca el nu slujeste imparatului pamantesc, ci Celui Ceresc. Cu toate induplecarile, si concesiile facute de Bassus lui Dasie, acesta nu s-a lepadat de credinta crestina, marturisind ca mai bine primeste chinuri si moarte decat lepadarea de crestinism.

Atunci legatul vazand neclintirea lui Dasie, a poruncit ca acesta sa fie supus mai multor chinuri, iar in cele din urma sa i se taie capul. Cand Sfantul mergea catre mucenicie, un oarecare slujitor mergea inaintea cortegiului cu un vas in care se aducea tamaie zeilor, vas pe care Dasie l-a rasturnat si a imprastiat tamaia, dupa care si-a insemnat fruntea cu semnul Sfintei Cruci a lui Hristos. Asa si-a dat viata in mainile Domnului acest neinfricat ostas al lui Hristos. Taierea capului sau a avut loc in ziua de 20 a lunii noiembrie, intr-o zi de vineri.

Moastele Sfantului Dasie au ramas pana in anul 579 la Durostor (Silistra), iar de acolo au fost duse in Italia, la Ancola, din cauza navalirii avarilor. La Ancola au fost asezate cu mare cinste in biserica Sfantului Chiriac, iar inscriptia greaca, pastrata pe racla sa, aminteste cu precizie faptul ca Sfantul Dasie a fost "adus din Durostor".

Sfantul Proclu, Arhiepiscopul Constantinopolului

acesta a fost ucenic al Sfantului Ioan Hrisostom si mostenitor al scaunului sau (+447). Acest dintre Sfinti Parintele nostru Proclu a trait pe vremea imparatiei lui Teodosie cel Tanar (408-450). Deci, pentru ca era cucernic si imbunatatit, a fost hirotonit episcop al Cizicului de catre Sfantul Sisinie, patriarhul Constantinopolului. Si, mergand la Cizic, n-a fost primit de catre clericii eparhiei sale, ca aveau hirotonit pe altul, cu numele Dalmat. Pentru aceasta s-a intors inapoi la Constantinopol, ramanand fara eparhie.

Deci, dupa ce a murit Maximian, patriarhul Constantinopolului, in aprilie 437, a fost ales Proclu, ca patriarh al Constantinopolului. Proclu a urcat in scaunul patriarhal chiar in ziua mantuitoarelor patimi ale Domnului, adica in sfanta si marea Joi. Deci, binevietuind si pastorind doisprezece ani si trei luni, cu pace s-a mutat catre Domnul.

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: