Sfantul Apostol Tadeu

Sfantul Apostol Tadeu a fost din cetatea Edesa. El era evreu de neam si cunostea desavarsit dumnezeiasca Scriptura a Legii Vechi. Si s-a suit in Ierusalim la inchinaciune in zilele Sfantului Ioan Botezatorul si s-a minunat auzind propovaduirea lui si vazand ingereasca lui viata, si a fost botezat de catre dansul. Dupa aceea, vazand pe Domnul nostru Iisus Hristos in trup petrecand cu oamenii si auzind invatatura Lui si vazand minunile Lui, s-a dus dupa Dansul si a fost numarat in ceata celor saptezeci de apostoli mai mici, despre care se scrie in Evanghelie: Domnul a aratat si pe alti saptezeci si i-a trimis pe ei cate doi inaintea fetei Sale, in toata cetatea si locul, unde voia sa mearga.

Iar dupa patimirea cea de bunavoie, dupa moartea Domnului si dupa invierea cea de a treia zi si inaltarea Lui la ceruri, Sfintii Apostoli impartindu-se in toata lumea la propovaduire, Sfantul Tadeu s-a dus la Edesa, trimis fiind de Domnul.

Pentru ca asa a fagaduit Domnul lui Avgar, domnul Edesei, mai inainte de patima Sa cea de bunavoie, trimitandu-i pe mahrama inchipuirea cea ne facuta de mana a Preasfintei Sale fete si scriind catre dansul: "Cand ma voi inalta la Tatal, voi trimite la tine pe unul din ucenicii Mei, care te va tamadui desavarsit de boala care te-a cuprins pe tine si iti va da viata vesnica tie si celor ce sunt cu tine".

Deci Apostolul Tadeu, mergand in cetatea Edesa, nu s-a aratat indata stapanitorului, ci mai intai a intrat in casa unui evreu cunoscut al sau, cu numele Tobie, si fiind gazduit la dansul, a inceput cu minune a face tamaduiri cu puterea lui Hristos, tamaduind toate bolile prin punerea mainilor si prin chemarea numelui Domnului. Deci, strabatand vestea despre dansul prin toata cetatea, au inceput a aduce la dansul pe neputinciosii lor si, vazand tamaduirea lor cea grabnica ce se facea de apostolul lui Hristos, se minunau foarte. Despre aceasta s-a vestit si domnului Avgar, cum ca un barbat oarecare, venind de la Ierusalim, face multe minuni cu numele lui Iisus Hristos.

Deci Avgar indata si-a adus aminte de scrisoarea lui Hristos, Care-i fagaduia ca are sa trimita la dansul pe unul din ucenicii Sai si s-a gandit in sine, zicand: "Oare nu a venit acela pe care ii fagaduise lui sa-l trimita?" Apoi, poruncind sa-l cheme pe Tobie, a zis catre dansul: "Aud ca in casa ta este un om din Ierusalim, care tamaduieste toate bolile cu numele lui Iisus". Tobie a zis: "Cu adevarat, stapane, oaspetele cel de la mine face multe minuni cu acel nume!" Domnul a zis: "Adu-l aici la mine". Si ducandu-se Tobie la Sfantul Tadeu, i-a zis: "Domnul acestei cetati m-a chemat si mi-a poruncit sa te duc la el, ca sa-l tamaduiesti de bolile ce l-au cuprins!" Si a zis Tadeu: "Cu adevarat eu sunt trimis la dansul". Iar a doua zi au mers amandoi la domnul Avgar, fiind adunati acolo toti boierii si dregatorii lui.

Si intrand apostolul cu Tobie pe usile palatului domnesc, si domnul uitandu-se la dansul, a vazut fata lui apostoleasca stralucind cu lumina si, inspaimantandu-se, s-a sculat degraba de la locul sau si i s-a inchinat pana la pamant. Si s-au mirat toti cei ce stateau de fata, vazand pe domnul ca se inchina la un strain; pentru ca aceia nu vedeau stralucirea cea minunata care iesea din fata lui Tadeu. Deci domnul l-a intrebat pe Sfantul Tadeu: "Oare tu esti ucenicul lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care mi-a fagaduit prin scrisoare sa-mi trimita pe unul din ucenicii Sai, ca sa-mi dea sanatate desavarsita neputintei mele si viata vesnica, mie si celor ce sunt cu mine?" Apostolul lui Hristos a raspuns: "De vreme ce ai pus mare nadejde spre Domnul meu Iisus Hristos, de aceea am venit la tine, fiind trimis de Dansul. Si daca credinta ta catre El se va inmulti mai mult in tine, toate cele dorite de tine vor fi dupa credinta ta".

Avgar a zis: "Am crezut atata intr-insul, incat am voit sa adun puterea ostii si sa merg asupra iudeilor care L-au rastignit pe El, ca sa razbun asupra lor rautatea aceea si sa-i pierd cu desavarsire. Dar stapanirea romana, sub care suntem, m-a oprit". Sfantul Tadeu a zis: "Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos n-a avut trebuinta de ajutorul omenesc in vremea patimirii Sale de la iudeii cei zavistnici si rai; caci putea sa puna inaintea Sa legiuni de ingeri, dar, implinind voia Parintelui, a patimit pentru mantuirea a toata lumea. Iar dupa implinirea voii Parintelui Sau, S-a suit catre Dansul la ceruri cu slava si a sezut de-a dreapta Lui, si nu are trebuinta ca cineva sa-L razbune pe El asupra vrajmasilor Lui, avand El insusi putere peste toti, ca sa judece viii si mortii, si fiecaruia sa-i rasplateasca dupa faptele lui".

Deci vorbind mult despre Hristos Dumnezeu catre Avgar si catre cei ce erau cu dansul, Sfantul Tadeu l-a adus la desavarsita credinta si l-a botezat. Atunci Avgar a castigat in Sfantul Botez tamaduire de lepra pe care o avea ramasa pe fata sa dupa cea dintai vindecare, caci mai inainte era lepros peste tot trupul, si cand s-a adus la el scrisoarea lui Hristos si chipul cel nefacut de mana al Preasfintei fete a Lui, atunci i-a fost cea dintai tamaduire, curatindu-i-se trupul de lepra, ramanand numai o mica parte - cu dumnezeiasca randuiala -, pe fata lui, pana la venirea apostolului Tadeu.

Iar cealalta tamaduire desavarsita a lui, nu numai cea trupeasca, dar si cea sufleteasca, s-a facut prin venirea apostolului si prin Sfantul Botez, cand a iesit din sfanta scaldatoare cu totul intreg si sanatos. Deci s-a botezat domnul Avgar cu toata casa sa; asemenea s-au botezat si ceilalti care vazusera minunile si castigasera tamaduire de neputintele lor. Apoi Sfantul Apostol Tadeu a poruncit domnului Avgar sa adune pe toti locuitorii cetatii si sa asculte cuvantul lui Dumnezeu.

Deci a doua zi s-a adunat tot poporul, iar Tadeu, apostolul lui Hristos, stand pe un loc inalt, a inceput a le bine vesti pe Unul adevaratul Dumnezeu, Care a facut cerul si pamantul, toate cele vazute si nevazute, cu atotputernica Sa tarie, si cum Fiul lui Dumnezeu S-a pogorat din cer pe pamant, prin cea negraita intrupare pentru mantuirea omeneasca, si a patimit de voie, a murit, a inviat si S-a inaltat la ceruri, si a pregatit celor buni rasplatire vesnica la ceruri, iar celor rai pedeapsa nesfarsita in iad. Asemenea, le-a spus si toate celelalte taine ale mantuirii noastre prin cuvinte pe larg. Iar popoarele au crezut cuvintele apostolului, de vreme ce au vazut si minunile lui, caci vedeau pe domnul lor tamaduit si pe ceilalti multi; deci au inceput a slavi pe Hristos, cerand Sfantul Botez.

Astfel s-a luminat prin botez cetatea Edesa prin sfanta credinta cea intru Domnul nostru Iisus Hristos; deci s-au zidit biserici si s-au pus preoti, prin punerea mainilor apostolului. Iar domnul Avgar, vrand sa multumeasca Sfantului Apostol Tadeu pentru tamaduirea sa, i-a dat lui mult aur, dar sfantul n-a primit, zicand: "Daca pe ale noastre le-am lasat, apoi cum sa vrem sa le primim pe cele straine?"

Deci intarind in Edesa sfanta credinta si pe toate randuindu-le bine, Sfantul Apostol Tadeu s-a dus in Mesopotamia, si luminand acolo pe multi si zidind multe biserici, strabatea pretutindeni cetatile Siriei, ostenindu-se cu buna vestire a lui Hristos. Apoi, mergand la Virit, cetatea Feniciei, propovaduind si botezand pe multi, s-a odihnit intru Domnul.

Nota. Sa se stie ca acest Sfant Tadeu este altul decat Sfantul Iuda Tadeu, care s-a numit Levi, unul din cei doisprezece apostoli, a carui pomenire este in 19 zile ale lunii iunie; dar in Prolog si in Sinaxar s-a scris in aceasta zi despre Tadeu cel de acum, astfel: "Pomenirea Sfantului Tadeu care s-a numit si Levi". Dar aceasta numire de Levi nu este a acestui Sfant Tadeu, ci a celui dintai, care este din cei doisprezece apostoli, precum scrie la Evanghelistul Matei, in capitolul 20. Acest lucru l-a aratat luminos Nichifor Calist, scriitorul grec de istorii bisericesti, in a doua sa carte, in capitolul 40, scriind astfel despre acesti doi cu numele de Tadeu: "Dumnezeiescul Iuda, nu Iscarioteanul, ci altul, care avea indoita numire, Tadeu si Levi, fiul lui Iosif si fratele lui Iacob cel aruncat de pe aripa bisericii, mai intai a cercetat Iudeia si Galileea, Samaria si Idumeea, apoi cetatile Arabiei si partile Siriei si ale Mesopotamiei, vanandu-le cu mreaja Sfintei Evanghelii; iar mai pe urma a mers in Edesa, cetatea lui Avgar, unde mai inainte celalalt Tadeu - unul din cei saptezeci - a propovaduit pe Hristos. Acolo, de nu ajungea ceva din slujba celuilalt, a implinit el bine". Acestea scrie Nichifor despre cei doi cu numele Tadeu, dintre care cel dintai care este din cei 12 Apostoli, il numeste Levi, iar pe celalalt, adica pe acesta ce este din cei 70, numai Tadeu, nu si Levi. inca si Sfantul Evanghelist Matei a fost numit Levi, iar de ce s-a facut aceasta, cauta viata lui, in 16 zile ale lunii noiembrie.

Sfanta Mucenita Vasa

Sfanta Mucenita Vasa a trait in imparatia lui Maximian, in cetatea Edesa. Ea, insotindu-se cu un oarecare slujitor idolesc, anume Valerie, a nascut cu dansul trei fii: Teognie, Agapie si Pist, si i-a crescut in credinta crestineasca, caci era crestina, fiind invatata sfanta credinta in Hristos de la stramosii sai. Ea fiind parata de barbatul sau, a fost adusa inaintea judecatorului, si a marturisit ca este crestina; pentru aceasta a fost aruncata in temnita cu fiii sai. Dupa aceasta, scotand-o la judecata, au chinuit pe fiii sai inaintea ochilor ei. Intai pe Teognie l-au spanzurat si dupa aceea l-au strujit; dupa aceea lui Agapie i-au jupuit pielea capului pana la piept, dar el tacea, nezicand nimic; apoi pe al treilea l-au muncit in tot chipul. Iar maica, privind la patimirea fiilor ei, ii intarea spre nevointa si ii indemna cu rugaminte.

Toti acesti trei prunci, suferind cu barbatie muncile pentru Hristos, au fost taiati cu sabia. Deci Sfanta Vasa, maica lor, s-a bucurat ca a trimis mai inainte la Hristos pe iubitii sai fii. Si iar au pus-o in legaturile temnitei, unde fiind chinuita de foame, a luat hrana din mana ingerului si s-a intarit spre cea mai mare patimire.

Dupa aceasta a fost dusa in Macedonia, din porunca chinuitorului, si acolo, silind-o la necurata jertfa, nu s-a supus. Drept aceea, mai intai a fost aruncata in apa, apoi in foc si dupa aceea au batut-o cu pietre; dar din toate acele chinuri a ramas nevatamata. Apoi, aducand-o in capistea idoleasca, ea a apucat pe idolul Die, l-a aruncat la pamant si l-a sfaramat. Dupa aceea au dat-o spre mancare fiarelor, dar ele nu s-au atins de dansa, apoi au aruncat-o in mare, departe de mal ca treizeci de stadii, si au vazut cei ce priveau la dansa, cum trei barbati luminosi, care straluceau mai mult decat soarele, au adus-o in corabie si au pus-o pe scaun. Iar dupa opt zile s-a aratat ostasilor intr-o insula oarecare, care era in Helespont.

Iar dregatorul din Macedonia, cu numele Filip, instiintandu-se de acest lucru, a scris lui Consularie al Cizicului, din eparhia Helespontului, ca sa o prinda. Deci acela, prinzand pe sfanta, a silit-o la jertfa idoleasca, dar, vazand ca nu se pleaca nicidecum, a poruncit sa-i lege mainile inapoi si, cu bataie cumplita sfaramandu-i toate madularele, la sfarsit i-a taiat cinstitul ei cap. Astfel sfanta si-a dat sufletul in mainile lui Hristos Dumnezeu, Caruia I se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

.