Sfantul Apostol Matia

Sfantul Apostol Matia era cu neamul din Betleem, din semintia lui Iuda. El a invatat in Ierusalim din copilarie Scripturile si intelegerea Legii, de la Sfantul Simeon primitorul de Dumnezeu, de care a fost povatuit si la toata fapta buna, traind cu dumnezeiasca placere si umbland pe caile cele drepte ale poruncilor Domnului. Iar cand Domnul nostru Iisus Hristos, dupa 30 de ani ai nasterii Sale din Preasfanta Fecioara, a fost botezat in Iordan de Ioan, S-a aratat lumii adunand pe ucenicii Sai si propovaduia imparatia lui Dumnezeu, invatand popoarele si facand multe semne si minuni; atunci Matia, auzind propovaduirea si invatatura lui Hristos si vazand facerile Lui de minuni, s-a ranit cu dragoste spre Dansul si, defaimand cele lumesti, i-a urmat Lui cu ceilalti ucenici si cu poporul, indulcindu-se de vederea fetei si de cuvintele cele prea dulci ale lui Dumnezeu cel intrupat. Iar Domnul, Care cearca inimile si rarunchii, vazand osardia aceluia si stiinta cea curata, l-a ales pe el nu numai in ucenicie, dar si in slujba apostoliei.

Mai intai Sfantul Matia a fost unul din cei 70 de apostoli mai mici, pentru care se scrie in Evanghelie: A aratat Domnul si pe alti 70 si i-a trimis pe ei cate doi inaintea fetei Sale.

Apoi, dupa patimirea cea de buna voie, dupa Invierea si Inaltarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, Matia a fost numarat cu cei 12 Sfinti Apostoli mai mari, in locul lui Iuda, care cazuse, caci ceata de 12 fiind neimplinita, Sfantul Petru, cel mai mare dintre apostoli, stand in mijlocul bisericii, a tinut cuvant despre aceasta, ca se cuvine a se implini locul lui Iuda, care a cazut si a pierit, ca sa fie intreaga si neschimbata ceata de 12 mai mari apostoli, mai intai alesi ai Domnului. Si au pus pe doi: pe Sfantul Iosif, care se numea Varsava, si pe acest Sfant Matia. Si, rugandu-se, au zis: "Tu, Doamne, stiutorul tuturor inimilor, arata pe unul care l-ai ales dintre acesti doi, ca sa ia soarta slujbei acesteia si a apostoliei, din care a cazut Iuda". Apoi, tragand la sorti, sortul a cazut pe Matia si a fost numarat intre cei doisprezece apostoli, iar alegerea a fost intarita de Domnul prin trimiterea Sfantului Duh in limbi de foc, Care a sezut si pe Sfantul Matia, precum a stat si pe ceilalti sfinti apostoli, dandu-i lui dar asemenea.

Iar dupa primirea Sfantului Duh, apostolii primind sortii in care parte sa mearga fiecare dintre dansii spre propovaduirea lui Hristos, Sfantului Matia i-a cazut sortul sa mearga in Iudeea, ca acolo sa propovaduiasca pe Hristos Dumnezeu. Si s-a ostenit intr-insa, cercetand cetatile si satele si binevestind mantuirea lumii. Dar nu numai in Iudeea a purtat numele lui Hristos, ci si intre neamuri, pentru ca se povesteste despre dansul, ca si in Etiopia a propovaduit cuvantul. Acolo a suferit multe chinuri, fiind tarat, batut, spanzurat la chinuire, strujit cu fiare pe coaste si ars cu foc pe dedesubt; dar, intarindu-l pe el Hristos, toate chinurile acelea le-a primit cu bucurie si le-a rabdat vitejeste.

Inca se povesteste despre Sfantul Matia ca s-a ostenit si in Macedonia cu buna vestire a lui Hristos, unde paganii elini, prin-zandu-l si vrand sa ispiteasca puterea credintei propovaduite de dansul, i-au dat sa bea o bautura otravitoare, care pierdea vederea ochilor, caci daca cineva gusta dintr-insa, indata ramanea orb. Dar sfantul apostol, band otrava aceea in numele lui Hristos, a ramas nevatamat; inca si pe cei orbiti de acea otrava - mai mult de 250 de oameni -, punandu-si mainile pe dansii si chemand numele lui Hristos, i-a tamaduit. Acest lucru nesuferindu-l diavolul sa-l vada, s-a aratat necredinciosilor in chip de copil mic, poruncindu-le sa-l ucida pe Matia, pentru ca strica cinstea lor cea draceasca.

Dar cand aceia voiau sa-l prinda pe apostol, el umbla prin mijlocul lor nevazut de dansii; si, cautandu-l ei trei zile, nu l-au gasit. Apoi sfantul aratandu-se lor de bunavoie, s-a dat in mainile lor, iar ei legandu-l l-au inchis in temnita, unde, aratandu-i-se diavolul cu manie, scrasnea din dinti asupra lui. Dar in noaptea urmatoare, Domnul stand inaintea lui in lumina mare, l-a intarit pe el si, dezlegandu-l din legaturi, a deschis usile temnitei si l-a lasat liber. Deci, facandu-se ziua, sfantul apostol iarasi s-a aratat in mijlocul poporului si propovaduia pe Hristos cu indrazneala. Iar cand oarecare oameni impietriti cu inimile nu numai ca nu credeau propovaduirea lui, dar se si maniau impotriva lui si voiau sa puna mainile lor ucigase pe dansul, indata deschizandu-se pamantul, i-a inghitit, iar cei ramasi, teman-du-se, s-au intors la Hristos si s-au botezat.

Dupa aceasta, apostolul lui Hristos s-a intors iarasi in Iudeea, la sortul sau si, propovaduind cuvantul lui Dumnezeu, pe multi din fiii lui Israel ii intorcea la Hristos Domnul, incredintandu-i pe ei prin semne si minuni, pentru ca pe cei orbi ii lumina, pe cei leprosi ii curata, pe diavolii din oameni ii izgonea cu numele lui Hristos; schiopilor le dadea umblare; surzilor, auzire, si pe cei ce mureau ii intorcea la viata. Drept aceea, pe Moise il numea ca este sfant si Legea lui cea data de Dumnezeu pe lespezi le poruncea sa o pazeasca si-i invata sa creada in Hristos, in Cel inchipuit mai inainte de insusi Moise prin semne si prin profetii, si intru Cel mai inainte vestit de cuvintele proorocilor, pe Care L-a trimis Dumnezeu Tatal spre mantuirea lumii si Care S-a intrupat din Preacurata si Preanevinovata Fecioara. Si le talcuia lor Sfantul Matia toate cele vestite de prooroci pentru Hristos, ca acum s-au implinit in Mesia Care a venit.

In vremea aceea, Anan era cel dintai arhiereu printre iudei, ura-tor si hulitor al numelui lui Iisus Hristos si prigonitor al credinciosilor, cu a carui porunca si Sfantul Iacov, ruda Domnului, a fost aruncat de pe aripa templului si a fost ucis. Si trecand Sfantul Matia prin partile Galileei, intra prin adunarile evreiesti si propovaduia pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iar evreii cei orbiti de necredinta si de rautate, pornindu-se spre manie, l-au prins si l-au dus in Ierusalim la arhiereul Anan.

Iar arhiereul, strangand adunare evreiasca vicleana si punandu-l inaintea lor pe apostolul lui Hristos, a inceput a zice catre ai sai: "Stie adunarea aceasta si toata lumea in cata ocara a venit neamul nostru, nu din vreo vina a noastra, ci cu razvratirea unora, care au iesit de la noi, si cu lacomia ighemonilor romani, sau mai bine zis cu tirania. Nevrednici sunt de pomenire cei ce ne-au adus noua eresurile, cu care atatea mii de oameni s-au inselat. Stiti singuri cati au fost ucisi de ostasii romani si au pierit inselatorii si cei inselati, insa nu fara de mare defaimare a neamului nostru.

Unii ca acestia au fost incepatorii de eresuri: Iuda Galileeanul si Teuda vrajitorul, care pierind, a pierit si pomenirea lor. Dar mai mare incepator de eresuri decat toti s-a sculat Iisus Nazarineanul, Care propovaduindu-se pe sine ca este Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu, a uimit ochii multora cu semnele Sale si cu minunile Sale facute cu farmece, si inimile lor le-a tras in urma sa, defaimand pazirea Legii; dar a luat judecata dupa legea pe care o hulea. Dar ce zic? Stim ca de la Insusi Dumnezeu este data Legea lui Moise si este pazita de patriarhi si prooroci, carora le-a dat sa faca si minuni, precum Iisus nu putea sa faca. Cine nu stie ca Moise a vorbit cu Dumnezeu ca si cu un om? Cine nu stie ca Ilie a fost luat la cer cu caruta de foc? Cine nu a auzit ca mortul, fiind aruncat pe oasele cele moarte ale lui Elisei, a inviat? Si alti sfinti ai lui Dumnezeu cate minuni au facut? Dar nici unul dintre ei n-a indraznit a-si alatura cinstea dumnezeiasca sau sa scorneasca lege noua, precum a indraznit Iisus. Proorocii au grait cu smerit chip si glas, fiind invatati de Duhul Sfant; iar El de la Sine spunea cuvinte mandre si ajunsese pana la atata indrazneala, incat si pe boieri si pe arhierei ii ocara cu cuvinte necinstite, iar pe carturari si pe farisei ii numea fatarnici. Deci care din prooroci a indraznit a spune asa? Dar dupa mandria Sa, Si-a gasit sfarsit vrednic, luandu-Si plata dupa faptele Sale! O, de ar fi pierit pomenirea Lui odata cu Dansul, si de ar fi murit invatatura Lui odata cu El, ca sa nu fi fost nimeni sa o invie! Iar aceasta, o, de cata durere ne este noua, ca Templul lui Dumnezeu, Sfanta Cetate si legile parintesti se afla sub jugul romanilor si nu este nimeni care sa-i fie mila, nimeni care sa ne impartaseasca durerea, nimeni care sa ne scoata!

Suntem trasi la judecata fara de vina si rabdam. Ne imbulzesc si ne invoim. Ne rapesc si tacem. Iar mai vartos galileenii ne dau pe noi in mainile romanilor, cand sangele lui Hristos, ca al unui om nevinovat, nu se rusineaza a-l aduce asupra noastra si al neamului nostru. Deci se cade ca acei galileeni - nefiind multi - sa piara, decat sa se dea pierzarii de romani acest loc sfant si tot neamul nostru; pentru ca dintre doua rautati - de nu se poate scapa de amandoua -, pe una suferita mai usor este de nevoie a o alege. De aceea si acest ucenic al lui Hristos ce sta inaintea noastra este vrednic de moarte; insa mai intai singur de la sine sa socoteasca, caci nu-i oprim lui vremea spre a se gandi, nici nu-i dorim pierzarea, ci indreptarea lui. Deci din doua sa-si aleaga una: sau sa urmeze Legii celei date de Dumnezeu prin Moise si sa fie viu, sau sa se numeasca crestin si sa moara!"

Iar Sfantul Matia, ridicandu-si mainile in sus, a zis: "Barbati frati, pentru acea pricina pe care voi o aruncati asupra mea, nu este de trebuinta a grai multe, caci pentru mine a fi crestin nu este vina, ci slava, pentru ca Insusi Domnul zice in proorocie: In zilele cele de apoi, intru cei ce-Mi slujesc Mie se va numi nume nou. Arhiereul Anan a zis: "Cum nu este vina a avea Legea cea sfanta intru nimic, a nu-L cinsti pe Dumnezeu, ci a lua aminte la basmele cele cu farmece si desarte?" Sfantul a raspuns: "De veti asculta cuvintele mele, va voi arata ca cele propovaduite de noi nu sunt basme si farmece, ci sfantul adevar, marturisit de la inceput prin lege".

Iar arhiereul invoindu-se sa auda, Sfantul Matia si-a deschis gura sa si a inceput a le spune cele mai inainte inchipuite si vestite despre Iisus Hristos, din cartile Legii Vechi, cum Dumnezeu a fagaduit stramosilor - lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov -, ca din semintia lor sa ridice pe un barbat ca acesta, Care avea sa binecu-vinteze toate semintiile, pentru Care si David a marturisit: Se vor binecuvanta intru El toate semintiile pamantului si toate neamurile il vor ferici pe El. Si cum rugul mai inainte nearzand inchipuia intruparea Lui cea din Curata Fecioara, pentru care si Isaia a proorocit: Iata Fecioara in pantece va zamisli si va naste Fiu, pe Cel numit Emanuil, care se talcuieste: "Cu noi este Dumnezeu". Iar Moise mai luminat a zis mai inainte: Prooroc va ridica voua Domnul dintre fratii vostri, ca si pe mine, pe Acela sa-L ascultati intru toate cele ce va zice voua. Si iarasi patima Lui cea de voie, acelasi Moise a inchipuit-o mai inainte prin sarpele cel inaltat pe lemn in pustie. Iar Isaia mai inainte a proorocit: ca o oaie s-a adus spre injunghiere. Si iarasi: Si cu cei fara de lege s-a socotit. Iar chip al invierii Lui celei de-a treia zi a fost Iona, care a iesit nevatamat din pantecele chitului".

Niste cuvinte ca acestea cu aratari minunate Sfantul Matia talcuindu-le despre Iisus Hristos din cartile lor evreiesti, arhiereul Anan n-a suferit, ci, umplandu-se de mare manie, a zis cu iutime catre dansul: "Oare asa indraznesti spre stricarea Legii? Oare nu stii Scriptura, care zice: Iar de se va scula intru tine prooroc sau vazator de visuri si-ti va da tie semn sau minune, si va veni semnul sau minunea care a zis catre tine: Sa mergem sa slujim la alti zei, pe care nu-i stiti., proorocul acela sau vazatorul de visuri sa moara?"

Sfantul Matia a raspuns: "Acela, de care ne este noua cuvantul, nu este numai prooroc, ci si Domnul proorocilor, este Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu, a carui dumnezeire se arata prin semne adevarate si pentru aceea am crezut in El, si nadajduiesc ca intru marturisirea preasfantului Sau nume voi ramane neclintit". Arhiereul a zis: "Daca ti se va da tie vreme sa te gandesti, te vei pocai oare?" Sfantul a raspuns: "Sa nu-mi fie mie sa ma departez de adevarul pe care l-am aflat o data. Pe Iisus Nazarineanul cel lepadat de voi si dat la moarte, Il cred cu inima si-L marturisesc cu gura, ca este adevarat Fiul lui Dumnezeu, de asemenea cu Tatal, de o fire cu Acela si mai inainte de veci; si zic ca sunt rob al lui Hristos!"

Atunci arhiereul, astupandu-si urechile si scrasnind din dinti, a inceput a striga cu manie: "Huleste, huleste.". Apoi a adaugat: "Sa asculte Legea". Si indata s-a deschis o carte a Legii si s-a citit la locul unde era scris: Omul care va blestema pe Dumnezeul sau, va lua pacat; iar cel ce va huli numele Domnului, cu moarte sa moara. Cu pietre sa-l ucida toata adunarea lui Israel. Sa nu-l crute pe el ochiul vostru, ca sa scoateti rautatea din Israel.

Citindu-se aceste cuvinte in cartea aceea, arhiereul a zis catre apostolul lui Hristos: "Gura ta asupra ta a grait, fie sangele tau asupra capului tau". Zicand acestea arhiereul, a osandit la moarte pe apostolul lui Hristos, ca sa fie ucis cu pietre. Deci, luand pe Sfantul Matia, au mers la locul care se zicea Betlaschila - adica casa celor ucisi cu pietre -, si sfantul a zis catre iudeii care il duceau: "Fatarnicilor, bine a proorocit David despre voi: Vana-vor asupra sufletului dreptului si sange nevinovat vor osandi. Si Iezechiel zice: Omorati sufletele carora nu li se cadea sa moara".

Sfantul zicand acestea, doi martori, dupa randuiala Legii, si-au pus mainile pe capul sau si au marturisit ca a hulit pe Dumnezeu, pe Moise si Legea. Si aceia au aruncat primii asupra lui cu pietre. Iar sfantul i-a rugat pe dansii ca acele pietre aruncate intai de dansii sa le ingroape cu dansul, intru marturia patimii lui celei pentru Hristos. Deci au inceput si ceilalti a arunca pietre asupra lui si a-l ucide; iar el, ridicandu-si mainile spre cer, si-a dat sufletul sau. Iar nelegiuitii aceia au adaugat si alta muncire, caci mucenicul fiind mort, i-au taiat si capul cu securea, dupa obiceiul romanilor. Acest lucru a fost facut spre placerea romanilor, ca si cum acel propovaduitor al lui Hristos ar fi fost potrivnic cezarului. Astfel Sfantul Apostol Matia, nevoindu-se cu nevointa buna, si-a sfarsit alergarea sa. Iar credinciosii, luand apostolescul trup, l-au ingropat cu cinste, slavind pe Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, se cuvine cinstea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

.