Sfantul Mucenic Foca
In cetatea Sinopiei era un om numit Pamfil, si avea de sotie pe Maria. Acestia au nascut pe acest fericit Foca, care din tinerete era plin de darul Duhului sfant; ii gonea pe diavoli din oameni si tamaduia neputintele. Ajungand la varsta barbatului desavarsit, pen-tru viata lui cea imbunatatita, a fost ales episcop acelei cetati. Sezand pe scaunul sau, pastea bine oile cele cuvantatoare, cu cu-vantul si cu lucrul, adaugand, spre nevointa sa, mai mari osteneli. Si au fost aratate la toti lucrurile lui cele bune, pentru care se pros-lavea Tatal cel ceresc.
Cununa aceea era cununa cea mai buna a camarii Mantuitorului, cu care avea sa fie incoronat in veci, cand se va veseli la nunta Mieluselului.
Dupa acest semn prea slavit, a fost prins si chinuit pe timpul imparatiei lui Traian (98-117) de catre African. El a silit mult pe sfant sa jertfeasca idolilor, dar sfantul, in locul acelora, a vrut a se aduce pe sine insusi jertfa lui Dumnezeu.
Si, dupa ce nu s-a supus mai marelui si nu a dat lucrului facut de maini omenesti cinstea aceea care se cuvine Unuia Dumnezeu care sade pe Heruvimi, atunci mai marele a poruncit ca legand pe sfant la un lemn sa-i rupa madularele. Si era trupul lui zdrobit de rani, si rupt in bucati. Precum pasarile rapitoare flamande se gra-madesc la vreun starv si il rup mancandu-l, asa rupeau muncitorii din trupul cel curat al patimitorului lui Hristos. Insa el a rabdat cu vitejie si a auzit un glas din inaltime intarindu-l si asa a biruit muncile pentru Iisus, Cel ce l-a intarit pe el cand patimea, ca intr-un trup strain; ca nu si-a crutat trupul pentru marturisirea Aceluia care nici sufletul nu l-a crutat, ci L-a pus pentru noi pe Cruce. Suferintele grele si patimirea le socotea ca pe o racorire a raiului, pentru Hristos, Domnul Cel ce a patimit pentru noi. Pentru ca a suferit cu inlesnire robul Domnului, pentru dragostea dumneze-iasca, si de s-ar fi adunat din toata lumea asupra lui chinuitorii si toate chinurile, el era gata sa le rabde pe toate pentru iubitul sau, zicand cu David: "Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea" (Psalm 56, 10). Apoi, cei ce-l chinuiau l-au pus pe el pe o tigaie arsa in foc si indata tigaia s-a racit, pentru ca biruia duhovnicescul foc care ardea spre Dumnezeu in inima lui puterea focului celui simtit. El s-a aratat biruitor asupra tuturor muncilor la care a fost supus, ca se arata oastea cea ingereasca si lumina lui Dumnezeu cea nemasurata, imprejurul lui. Si era in temnita luminat cu lumina cereasca, in legaturi, veselit cu nadejdea cerestii mantuiri, in necazuri mangaiat de ingeri si in batai intarit de Iisus. Iar dupa chinurile cele de multe feluri, il aruncara intr-o baie infocata, si acolo, rugandu-se, si-a dat duhul in mainile lui Dumnezeu si s-a incoronat cu coroana biruintei in Biserica celor ce dantuiesc, iar trupul lui cel sfant a fost ingropat de cei credinciosi cu cinste si mai multe minuni se savarsesc la mormantul lui.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.