Aducerea moastelor Sfantului Mare Mucenic Teodor Stratilat
Sfantul Mare Mucenic Teodor a patimit pentru Hristos de la paganul imparat Lichinie, in cetatea Eracliei, unde era voievod. Vremea sfarsitului sau a fost in opt zile ale lunii februarie, iar in aceasta luna si zi se cinsteste aducerea cinstitelor lui moaste din cetatea Eracliei in Evhaita, patria lui. Pentru ca asa i-a zis el lui Uar, slugii sale, care a privit la patimirea sa si a scris-o pe aceea: "Trupul meu sa-l pui in Evhaita, in stapanirea stramosilor mei". Deci cel ce va voi sa stie toate cele despre acest sfant, sa citeasca patimirea lui cea scrisa pe larg si pusa in ziua de opt februarie. Iar noi sa pomenim aici o minune care s-a facut de icoana lui si pentru care Sfantul Anastasie Sinaitul si Sfantul Ioan Damaschin ne incredinteaza. Acea minune a fost astfel:
Departe de cetatea Damascului, ca la patru mii de pasi, era un loc care se numea Carsat, unde era biserica Sfantului Mare Mucenic Teodor Stratilat. Si cand au luat saracinii locul acela in stapanirea lor si au inceput a locui acolo, multi dintre dansii au intrat in biserica mucenicului si au intinat-o cu toate necuratiile, pentru ca au bagat in ea dobitoacele lor, femeile si copiii si faceau acolo multe pacate trupesti spurcate si urate. Si acolo, pe un perete, era pictat chipul Sfantului Mare Mucenic Teodor, iar intr-o zi oarecare, sezand multi saracini si vorbind in biserica aceea, unul dintre dansii a luat un arc si o sageata si, incordand arcul, a sagetat in acel chip si a nimerit cu sageata in umarul drept al sfantului si indata a curs sange din icoana, ca dintr-un om viu. Si vazand saracinii aceasta minune, s-au mirat, insa n-au iesit din biserica, ci locuiau in ea si isi savarseau necuratiile dupa obiceiul lor cel spurcat. Si erau cei ce locuiau acolo douazeci de saracini, fiecare avand femeile si copiii lor; si in putine zile toti au pierit cu moarte amara, fiind loviti fara de veste. Iar cei ce locuiau afara din biserica, toti au ramas sanatosi in acea vreme. Si spune Cuviosul Anastasie Sinaitul despre acea icoana, ca a vazut-o el insusi si era pe ea semnul sangelui ce cursese din rana.
Aceasta minune a fost spre infricosarea saracinilor necredinciosi, iar noua credinciosilor spre invatatura, ca sa stim ca suntem datori a cinsti sfintele icoane, caci prin ele se fac minuni si lucreaza minunat darul Dumnezeului nostru.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.