Patimirea Sfantului Mucenic Teodot, Episcopul Cirenei
In insula Ciprului este o cetate ce se numeste Cirene. Intr-acea cetate a fost episcop Sfantul Sfintitul Mucenic Teodot, fiind de neam din Galatia, nascut din parinti crestini si crescut in invatatura cartii. El, din tinerete deprinzandu-se cu intelepciune si fapte bune, a mers in insula Ciprului, unde invata pe elini sa lase ratacirea si inselaciunea idoleasca, si sa creada in Hristos, adevaratul Dumnezeu. Apoi pe multi intorcandu-i, prin propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu, de la necuratia paganeasca, i-a povatuit la calea mantuirii. Pentru aceea a fost ales episcop in cetatea Cirenei a Ciprului.
Atunci era prigonire mare inpotriva crestinilor, imparatind paganul Liciniu (308-324), iar in Cipru era ighemon Savin. Dorind sfantul sa fie muncit pentru Hristos, se certa cu indrazneala cu elinii, mustrand ratacirea lor si propovaduind pe Hristos, adevaratul Dumnezeu.
Auzind despre aceea, ighemonul Savin a poruncit sa-l prinda spre mucenicie. Instiintandu-se arhiereul lui Dumnezeu de porunca ighemonului, n-a asteptat sa vina dupa dansul. Ci indata sculandu-se, s-a dus singur la ighemon si, stand inaintea lui, i-a zis: "Iata cel pe care il cauti, eu sunt! Nu m-am ascuns de tine, nici nu sunt adus cu sila, ci de voia mea am venit. Caci adevarul, pe care nu se cade a-l ascunde, trebuie a-l arata, adica pe Hristos, Dumnezeul meu, sa-L propovaduiesc; iar necuratia si neputinta paganatatii voastre s-o vadesc.
Dar nu este trebuinta de multa aratare a neputintei voastre, caci singura aceea va arata a fi neputinciosi, caci sunteti mai fricosi decat broastele, de vreme ce pentru un crestin s-a tulburat toata cetatea si oastea paganilor. Pentru ca se tem diavolii de un om care este rob al lui Hristos si se sarguiesc ca nu cumva, scapand din mainile voastre ale muncitorilor, sa ridice asupra lor mai mare razboi si sa biruiasca neputinta lor, biruind prin cuvinte pe cei ce le slujesc lor, avand nadejdea cea desarta spre dansii".
Ighemonul, nesuferind o mustrare ca aceasta, a poruncit indata sa bata fara de mila pe Sfantul cu vine crude. Si, fiind batut multa vreme, graia cuvantul lui David: Pe spatele meu au lucrat pacatosii, indelungat-au faradelegea lor. Incetand slugile a-l bate pe mucenic, a zis catre dansul ighemonul: "Vezi ce ti-a folosit tie multa graire si indrazneala ta?" Raspuns-a Sfantul: "De ai fi avut ochii tai cei sufletesti luminati, ti-as fi aratat ce mi-a folosit barbatia mea, pe care tu o numesti indrazneala; ci de vreme ce esti orb, pentru aceea nu poti sa-mi vezi bunatatile ce-mi stau inainte; macar dintr-aceasta sa intelegi, cum ca eu cautand cu sufleteasca privire la cerestile rasplatiri, cele gatite mucenicilor lui Hristos, sunt nemiscat in ranile cele luate de mine si nu simt mucenicia; caci sufleteasca veselie cea intru Dumnezeul meu, biruieste toate dure-rile trupesti".
Savin ighemonul a zis: "Te mandresti, Teodote, ca sa inseli pe cei ce te aud, dar pe mine nu poti sa ma inseli cu cuvintele tale. Caci pana intr-atata voi munci trupul tau, pana ce vei marturisi stapanirea zeilor nostri". A grait Sfantul: "Precum voiesti, ispiteste-ma cu muncile; aduna-ti toata puternica ta mestesugire spre trupul meu si te instiinteaza de puterea ostasului lui Hristos si vei vedea cine va fi mai tare: cei ce ma muncesc pe mine, ori eu care port in mine pe Hristos?"
Ighemonul a zis: "Au nu stii, cum ca din poruncile imparatesti am stapanire asupra trupului tau, ca sa-l sfaram cu ranile si sa-ti pierd taria ta pana in sfarsit?" A raspuns sfantul: "Unuia Dumnezeu, Acestuia Ii slujesc, Care m-a facut mult mai presus decat imparatii si mult mai puternic decat boierii. Pentru aceea acum ca si cu un rob graiesc cu tine si decat orice rob mult mai necinstit te socotesc pe tine si nu tin seama de toate muncile, cu ajutorul Dumnezeului meu, Care ne-a invatat sa socotim toata dragostea lumeasca ca pe niste paie, pleava si gunoi. Deci, sa nu socotesti ca ma vei infricosa cu mandria si cu groaznicele tale ingroziri. Te lauzi cum ca ai putere peste trupul meu. Dar o stapanire ca aceea au si tilharii care traiesc in pustietati. Caci, cand prind pe cineva in cale, il muncesc precum voiesc. Si tu acum te socotesti a fi puternic, nadajduind in sabia ta cea faradelege. Pentru ca stapanirea cea legiuita schimband-o in tiranie, pe desfranati si pe ucigasii de oameni ii ierti, iar munca cea vrednica a lor o aduci asupra barbatilor celor nevinovati si dreptcredinciosi".
Atunci, maniindu-se ighemonul foarte tare, a poruncit sa-l spanzure pe mucenic pe lemnul cel de munca si cu unelte ascutite sa-i strujeasca coastele lui. Iar patimitorul lui Hristos, fiind strujit si rabdand dureri, se ruga lui Dumnezeu, graind: "Doamne, Iisuse Hristoase, Facatorul a toata faptura cea vazuta si nevazuta, Cel ce ai pradat moartea, Cel ce ai stricat iadul, Cel ce pe Cruce ai omorat incepatoriile si puterile intunericului, Care ai vadit pe domnul veacului acestuia si ai daruit de sus putere Sfintilor Tai Apostoli si fara de ispita i-ai pazit pe dansii; Cel ce ai dat oarecand tanarului David biruinta asupra uriasului Goliat si ai schimbat vapaia in cuptorul Babilonului, ca sa nu vatame trupurile sfintilor Tai tineri, racorindu-i cu roua; Tu si pe mine ma intareste in muncile acestea, caci stii neputinta omeneasca. Slaba este taria noastra, si se ofileste ca o floare in putina vreme. Pentru slava numelui Tau, Doamne, da putere neputintei mele si risipeste puterea celor ce se scoala asupra turmei Tale celei sfinte, ca sa inteleaga tot pamantul ca Tu esti Dumnezeu preainalt, Care dai tarie si putere celor ce nadajduiesc spre Tine".
Astfel rugandu-se Sfantul, sulitele ascutite atata ii strujisera trupul, incat i se vedeau oasele goale. Dupa aceea a poruncit ighemonul ca, luandu-l de pe lemnul cel de munca, sa-l duca in temnita.
Deci Sfantul, fiind dus spre temnita, striga prin toata cetatea, graind: "Cei ce ma vedeti intr-acest chip patimind, sa intelegeti ca nu fara de nadejde patimesc; caci pentru durerile mucenicesti am rasplatire de la Hristos Dumnezeu, spre Care eu nadajduiesc. Ca daca un imparat pamantesc vremelnic cinsteste pe ostasii sai, cei ce pentru dansul cu barbatie si cu vitejie se ostesc si isi varsa sangele lor si le da vrednice daruri, iar celor ce mor la razboi, le pome-neste numele cu zugraveli, cu cat mai mult vesnicul Imparat daruieste cinste nevoitorilor Sai si in viata cea de acum si la Inviere, cand ii va arata partasi ai Imparatiei Sale. Stau marturie cinstitele moaste ale sfintilor mucenici care mai inainte s-au nevoit, si care se cinstesc cu cucernicie de toti credinciosii mai mult decat toate cele de pe pamant, lucruri cinstite si bogatii. Iar prin cinstirea lor se inchipuieste cinstea si slava care in cer li se da de la Dumnezeu si de la ingerii Lui sufletelor mucenicilor".
Acestea si mai multe graindu-le Sfantul, mergea dupa dansul tot poporul pana la temnita, in care a petrecut Sfantul cinci zile; dupa aceea a fost adus iarasi la intrebare inaintea ighemonului. Si a zis ighemonul catre mucenic: "Eu socotesc ca nu-ti este de trebuinta mai multa pedeapsa, sa te inteleptesti; destul iti este munca cea dintai, cred ca te vei apropia acum spre cinstea zeilor nostri, amintindu-ti de patimirile cele dintai; iar daca vei petrece inca in nesupunere, apoi ma vei sili ca sa aduc asupra ta si mai grele munci. Drept aceea, asculta-ma, si te izbaveste insuti de muncile ce vor sa-ti vina".
Sfantul Teodot a zis: "Nu cunosti, de trei ori ticaloase, ca chiar de s-ar fi strivit trupul meu de munci si coastele mele ar fi sangerat de rani, totusi cu vitejie sunt gata si acum a suferi de la tine toate cele ce se vor aduce asupra mea, pana ce voi sfarsi nevointa alergarii mele, ca sa primesc cununa dreptatii care imi este pusa inainte de Domnul meu, Iisus Hristos".
A zis ighemonul: "Nu pomeni aici pe Cel rastignit, caci defaimi locul acesta de judecata". Raspuns-a Sfantul Teodot: "Nebunule si plinule de toata necuratia, tu, pomenind pe acei necurati zei ai tai, oare nu socotesti ca defaimi locul acesta? Iar eu, deoarece pomenesc pe Cel intru tot curat, ca Stapan al meu, pe Iisus Hristos, Imparatul si Domnul, tu cu greutate Il asculti si hulesti, ca si cum s-ar fi prihanit locul tau cel de judecata prin pomenirea numelui lui Hristos. Iata, se chinuieste cugetul tau, numai la numirea preacurat numelui Sau.
Dar si diavolii care se cinstesc de voi aceasta o patimeau, nesuferind muncile ce li se faceau prin vederea lui Hristos si strigau: Ce este noua si Tie, Iisuse Nazarinene? Ce ai venit mai inainte de vreme sa ne muncesti pe noi? Nu este lucru de mirare, ca nici tu nu suferi a auzi numele lui Hristos, deoarece esti ruda a diavolilor de la stramosii tai, slujindu-le acelora si urmandu-le".
Savin ighemonul a zis: "Eu am socotit ca tu vei fi mai bland dupa muncile cele dintai si ca ma vei asculta pe mine, cel ce te chem pe tine spre mantuire; dar tu mai rau te-ai facut. Ci, de-oarece ramai neschimbat certandu-te cu noi si amagindu-ti inima ta, ca si cum ai rabda pentru Hristos, iata o munca noua voi aduce asupra ta si te voi birui si-ti voi arata ca nimic nu-ti sporeste nadejdea ta spre Hristos. Ca nu-ti va ajuta tie inselatorul Acela, spre Care, nadajduind, te semetesti la munci".
Iar sfantul mucenic a zis: "De as fi rabdat aceasta pentru un om, apoi mai ticalos as fi fost decat voi, cei fara de Dumnezeu si nici o nadejde buna nu as fi avut de viata ce va sa fie. Dar pana in sfarsit nu as fi suferit atat de mare munca, daca nu as fi privit spre cereasca Imparatie, in care mai multa plata voi primi de la Hristos, adevaratul Dumnezeu. Deci, pentru ce oare sa nu rabd mai mari munci, cu ajutorul lui Hristos pentru vesnicele bunatati cele fagaduite? Vezi in mine ajutorul lui Hristos si te incredinteaza, cum ca nadajduiesc spre El. Pentru ca, acoperindu-ma cu dumnezeiasca Lui mana, nu ma tem de muncile tale si nimic nu patimesc cu greutate. Si, desi trupul de tarana patimeste, gandul cel intarit in Dumnezeu ramane neschimbat".
Atunci ighemonul Savin a poruncit ca sa se aduca un pat de fier si sa-l intinda peste el pe sfantul si sa se aprinda sub dansul foc si sa puna dedesubt vreascuri si paie. Iar dupa ce patimitorul a rabdat si aceasta munca, s-a minunat ighemonul si a zis: "De unde se afla la voi crestinii atata nemilostivire? Pe cine puteti a milui, voi cei ce singuri nu voiti a va milui pe voi? Sau catre cine veti fi indurati, neindurandu-va de voi insiva?" Sfantul Teodot a zis: "Obiceiul iubirii de oameni nu-l stii si pentru mila graiesti? Atunci iti voi multumi tie, cand ma vei schimba pe mine din vremelnica viata si ma vei elibera la cereasca Imparatie. Dar voiesti a ma inalta pe mine, caci, mai mult muncindu-ma, si mai multa rasplatire imi mijlocesti. Deci, daca iti este mila de mine, elibereaza-ma prin felurite munci din aceasta vremelnica viata. Adauga-mi si mai mari munci, ca acolo sa mi se adauge cununa dreptatii. Munceste-ma pana la moarte, ca desavarsit nevoitor sa ma duc la Puitorul meu de nevointa, Hristos, ca toate sfintele ingeresti cete sa ma pri-measca, bucurandu-se si veselindu-se".
Ighemonul a zis: "Eu te voi face desavarsit nevoitor, caci voi afla alte munci mai cumplite contra ta". Iar mucenicul lui Hristos a zis: "De ai fi stiut bunatatea Dumnezeului meu, spre Care nadajduiesc, cum ca, pentru muncile acestea de putina vreme, ma voi invrednici vietii celei vesnice, tu insuti ai fi voit sa patimesti pentru El, precum patimesc si eu. Dar, de vreme ce au impietrit inimile voastre diavolii, cei ce se cinstesc de voi, si nimic, dupa viata aceasta, nu nadajduiti, de aceea ati cazut in inselaciunea lumii acesteia, mai inainte cinstind cele vremelnice si trecatoare, mai mult decat cele vesnice".
Acestea auzindu-le, ighemonul s-a inspaimantat si a zis: "Imi spuneau unii de tine, cum ca esti simplu, dar eu te vad a fi priceput mare". Iar Sfantul Teodot a raspuns: "Hristos graind prin mine, care ritori pot sa-mi stea impotriva? Deci sa stii cum ca bine ai auzit de la cei ce ti-au spus despre mine ca sunt nepriceput. Adevarat au zis. Insa darul Hristosului meu nevoindu-se impreuna cu mine, precum ma invata a grai, asa si muncile ma invata a rabda, usurandu-mi durerile in ranile ce le primesc".
Ighemonul a zis: "Nu te voi cruta, Teodote". Raspuns-a Sfantul: "Fa ce voiesti, ca sunt gata la aceasta". Atunci ighemonul Savin a poruncit sa-i bata piroane in picioarele lui si sa fie prigonit de ostasi. Batandu-i piroane in picioare, el, ridicandu-si mainile sale la cer, graia: "Multumesc Tie, Doamne al meu, Iisuse Hristoase, ca pe mine nevrednicul m-ai invrednicit a fi partas patimilor Tale! De unde mi s-a adaugat mie, lepadatului, atat dar, caci iata acum la cer m-am suit? Multumesc Tie, Mantuitorul meu, ca m-ai izbavit de cei ce-mi prigonesc sufletul. Slaveasca-se numele Tau, Stapane Hristoase, in trupul meu, ca Tu imi esti viata, Fiule al lui Dumnezeu, si a muri pentru Tine, dobanda imi este. Incredintez Tie pe cei ce patimesc pentru numele Tau; fii lor ajutator. Potoleste viforul acesta si risipeste pe cei ce se scoala asupra Bisericii Tale celei sfinte, ca in pace sa Te laude pe Tine poporul Tau, in veci".
Dupa aceea a grait catre crestinii cei ce ii stateau de fata: "A mea nevointa, fratilor, acum se sfarseste si cununa imi este aproape. Iata plata dreptatii mele pe care mi-o va darui mie Iisus Hristos. El S-a rastignit pentru mine, iar eu trupul mi l-am dat la rani pentru Dansul! El a murit pentru mine, ca sa ma izbaveasca din stricaciune, iar eu mor pentru Dansul, ca sa ma invrednicesc Imparatiei Lui! O, cat este de mare darul lui Hristos! ca pentru patimirea cea de putin timp pentru El, vesnice si negraite bunatati rasplateste, mai mult decat masura cea vrednica. Nu sunt vrednice patimirile vremii de acum, pe langa slava ce are sa se arate intru noi". Si asa, cu piroanele in picioare, alerga Sfantul, fiind izgonit de ostasi pe drum.
Multi din poporul elinesc, vazand o rabdare ca a lui si cuvintele cele ca mierea curgatoare ascultandu-le, au crezut in Hristos si isi bateau joc de necuratii idoli, iar pe tiran il ocarau si numele lui Hristos il preamareau. Afland de aceasta ighemonul Savin, a poruncit ca iarasi sa-l arunce pe Sfantul Teodot in temnita; caci zicea el: "Sa nu se insele poporul cu fermecatoarele lui invataturi". Deci, se sfatuia cu sfetnicii sai, cu ce moarte sa piarda pe mucenic.
Trecand multe zile, au inceput a i se inmulti ranile si toti binecredinciosii crestini venind cu mahrame curate, i le stergeau. Dupa aceasta marele Constantin, biruind pe Maxentiu cu puterea Crucii (312) si daruind libertate tuturor crestinilor (313), a venit porunca de la dansul sa inceteze prigonirea si cei tinuti in legaturi pentru Hristos sa fie liberi.
Auzind de aceasta Sfantul Teodot s-a mahnit foarte tare caci dorea sa moara in munci pentru Hristos. Deci, fiind eliberat, s-a dus la cetatea sa, Cirene, si, petrecand dupa patimire doi ani pe scaunul sau, a adormit intru Domnul. Si a luat indoita cununa, a arhieriei si a muceniciei, din mana Domnului nostru Iisus Hristos, Care incununeaza pe nevoitorii Sai cu slava vesnica. Caruia si noi de ne-am invrednici, cu rugaciunile Sfantului Sfintitului Mucenic Teodot si cu darul lui Hristos, Caruia se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, in veci. Amin.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.