Sfantul Ianuarie Episcopul si cei impreuna cu dansul
Diocletian si Maximian, paganii imparati, maniindu-se asupra crestinilor, Ianuarie episcopul a fost prins si dus inaintea ighemonului Campaniei, Timotei. Acesta, silindu-l in multe feluri spre inchinarea la idoli, cu imbunari amagindu-l si cu ingroziri infri-cosandu-l, dupa ce l-a vazut neclintit in credinta crestina, ramanand ca un stalp, a poruncit sa-l arunce spre ardere, intr-un cuptor incins. Si a fost sfantul nevatamat, ca altadata cei trei tineri in cuptorul Babilonului. Caci ingerul lui Dumnezeu pogorandu-se la dansul, puterea focului in racoreala a prefacut-o, iar sfantul dantuind si cantand in mijlocul focului, slavea pe Dumnezeu. Dupa ce a iesit din cuptor, au vazut toti, ca nici de hainele lui nu s-a atins focul si se mirau foarte tare.
Iar ighemonului parandu-i-se ca episcopul crestinilor s-a pazit intreg de foc cu puterea vrajilor, de mai mare manie s-a umplut si a poruncit ca atat de mult sa-l intinda pe mucenic, incat sa se dezlege incheieturile din alcatuirile lor, si asa intins sa-l bata fara mila. Aceasta facandu-se, atat de mult l-au batut, pana ce tot trupul lui s-a sfaramat, incat se vedeau oasele goale si pamantul s-a umplut de sange. La o infricosatoare priveliste ca aceasta au mers si doi clerici: Faust diaconul si Desiderie citetul, si stateau in multime, privind la patimirea sfantului episcop.
Si paganii i-au cunoscut ca sunt crestini, deoarece pe de o parte aceia se bucurau cu duhul de vitejeasca lui rabdare, iar pe de alta plangeau pentru chinurile cele cumplite ce i se dadeau, caci si vinele sfantului se vedeau curmate. Deci, paganii i-au prins pe amandoi, pe Faust si pe Desiderie si, legandu-i impreuna cu Sfantul Mucenic Ianuarie episcopul, i-au dus dupa ighemon in cetatea Putioli; si acolo i-au aruncat in temnita. Si erau inchisi pentru Hristos in temnita aceea Proclu si Sosie, diaconii cetatii Putioli, si doi oameni simpli, Eutihie si Acution, osanditi spre mancarea fiarelor.
Apoi, in ziua urmatoare au fost scosi toti la priveliste, impreuna cu episcopul, si au fost dati la fiare. Iar Dumnezeu, Care se preamareste in sfintii Sai, a astupat gurile fiarelor la acea priveliste, ca altadata in groapa in care a fost aruncat Daniil, incat nici una din fiare nu s-a atins de vreun mucenic, ci toate, schimbandu-si cruzimea cea fireasca in blandete de oaie, au mers si au cazut la picioarele sfantului episcop. O minune ca aceea mai presus de fire, i-a adus pe toti cei ce priveau in mirare si spaima.
Insa ighemonul, socotind si aceasta dumnezeiasca putere ca vrajire crestineasca, gandea cum sa dea pierzarii desavarsite pe arhiereul lui Dumnezeu si pe cei impreuna cu el. Astfel, tulburan-du-se cu mintea, deodata a orbit si cu ochii cei trupesti, orb fiind de demult cu ochii cei sufletesti, si cauta un povatuitor, pipaind peretii. Iar dupa ce arhiereul si mucenicul lui Hristos, Ianuarie, fiind fara rautate, s-a rugat pentru acel vrajmas al sau, pentru ighemonul Timotei, acela indata a vazut trupeste, dar nu si sufleteste. Iar oamenii care priveau spre toate acele minuni, au crezut in Hristos, fiind la numar cam cinci mii. insa nemultumitorul si impietritul la inima ighemon, care din orbire se luminase cu rugaciunile mucenicului, nu numai ca n-a cunoscut adevarul, ci mai mult a innebunit. Si in loc sa aduca lauda adevaratului Dumnezeu, lui Hristos, Domnul nostru, el il hulea; iar pentru intoarcerea catre El a poporului cel atat de numeros, indracindu-se de manie, a poruncit ca sa taie cu sabia pe sfintii mucenici.
Si astfel, arhiereul lui Dumnezeu Ianuarie, sfintitul mucenic, cu ai sai impreuna patimitori: Faust, Proclu si Sosie diaconii, Desi-derie citetul, Eutihie si Acution, au luat cununa muceniceasca, fiind ucisi cu sabia, afara din cetatea Putioli. Iar trupurile sfintilor le-au adunat cate unul cetatile cele dimprejur, straduindu-se fiecare cetate, ca sa aiba pe mijlocitorul sau catre Dumnezeu. Trupul Sfintitului Mucenic Ianuarie l-au luat napolitanii si, ducandu-l cu cinste in cetate l-au pus in biserica lor.
In acea vreme, cand au luat trupul sfantului din cetatea Putioli, sangele lui care se inchegase acolo, adunandu-l de pe pamant, l-au pus intr-un vas de sticla si-1 aveau in paza. Iar daca il puneau langa capul mucenicului, indata acel sange inchegat se topea si fierbea ca din nou varsat. inca se faceau si minuni de multe feluri in cetatea Neapoli, cu rugaciunile Sfantului Mucenic Ianuarie. Iar mai ales acolo se slavea aceasta minune care s-a facut, cand muntele ce se numea Vezuviu a dat dinlauntrul sau, din sanul pamantului, o vapaie mare de foc, incat nu numai cetatilor celorAde aproape, ci si celor de departe, mare frica si cutremur le-a adus. in acea infricosata vreme, alergand popoarele la mormantul Sfantului Mucenic Ianuarie si cu lacrimi strigand catre el si cerand ajutor, indata, cu rugaciunile lui, s-a ascuns acea vapaie de foc in muntele acela si a incetat frica. Astfel nu s-a facut vatamare nici cetatilor de departe, nici celor de aproape.
Si alta preaslavita minune s-a facut asupra unui prunc mort. O femeie vaduva, cu numele Maximila, avea un fiu abia nascut si ace-la murind, ea plangea fara mangaiere. Iar dupa ce si-a venit putin in sine din tanguire, a privit spre biserica si a vazut deasupra usii bisericii o scandurica, ce avea pe sine inchipuirea Sfantului Episcop Ianuarie. Si si-a adus aminte de minunea care s-a facut odata in Legea Veche, cum Sfantul prooroc Elisei a inviat pe fiul sunamitencei.
Deci, pornindu-se cu mare nadejde femeia aceea spre Dumnezeu si spre placutul Lui, a facut dupa asemanarea aceea. A luat icoana Sfantului Mucenic Ianuarie si a pus-o deasupra pruncului sau mort, cu ochii spre ochi, gura catre gura si pe cealalta asemanare a trupului celui inchipuit, catre trupul celui mort. Apoi, cu suspine si cu lacrimi fierbinti s-a rugat, zicand: ?Robule al lui Dumnezeu, miluieste-ma si-mi potoleste mahnirea mea, inviind pe fiul meu, ca unul nascut imi este". Astfel rugandu-se ea, indata a inviat pruncul si s-a sculat sanatos. Si toti cei ce se adunasera la ingroparea aceluia, vazand o minune preaslavita ca aceea, s-au minunat, au preamarit si au multumit lui Dumnezeu, Care face minunate lucruri prin sfintii Sai. Iar pe Sfantul Mucenic Ianuarie, ca pe un grabnic ajutator, cu laude l-au marit. Cu ale carui sfinte rugaciuni, sa arate si spre noi Domnul mila Sa in veci. Amin.
Sfanta Mucenita Alexandra
Alexandra, mucenita lui Hristos Dumnezeu, era sotia imparatului Diocletian. Deci vazand ea ca Sfantul Gheorghe era chinuit in felurite chipuri spre moarte, dar ca in chip minunat ramane viu si sanatos, s-a infatisat inaintea imparatului, in vreme ce el aducea jertfa idolilor, si s-a marturisit pe sine crestina; pentru aceea a fost pusa in inchisoare. Dupa ce a fost inchisa, s-a dat hotarare ca sa fie taiati cei doi, Gheorghe si Alexandra. Afland ea aceasta hotarare a imparatului, in inchisoare s-a rugat lui Dumnezeu si si-a dat sufletul.
Iar Apolo, Isachie si Codrat, fiind din slugile imparatesei Alexandra, si vazand-o pe ea ca a dispretuit vremelniceasca si stricacioasa imparatie si pe muncitorul imparat, si ca, crezand in Hristos, a si murit pentru El, au crezut si ei in Hristos. Deci, infatisandu-se cu indraznire, au mustrat pe imparat, numindu-l calcator de lege si salbatic, si ca nu i-a fost mila de insasi femeia sa, cu care a facut copii.
Maniindu-se imparatul pentru aceasta, a poruncit ca sa-i puna la inchisoare, si aceasta facandu-se, gandea el toata noaptea cu ce moarte ii va pierde. Dimineata, scotandu-i din temnita, pentru Codrat a poruncit sa fie taiat, iar Apolo si Isachie, iarasi sa fie pusi la inchisoare si sa fie ucisi cu foamea. Dupa cateva zile, fiind istoviti de foame, si-au dat sufletele lor in mana Domnului.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.