Sfanta Mare Mucenita si intocmai cu Apostolii Tecla

Sfanta Tecla este cea dintai mucenita care a patimit pentru credinta in Hristos si a trait pe vremea Sfantului Apostol Pavel, fiind ucenica Sfantului Apostol Pavel. Ea s-a nascut in Iconia si, la varsta de 18 ani, a fost logodita cu un tanar de bun neam, anume Tamir. Printre alte daruri, sfanta avea si frumusete trupeasca si adunase multa invatatura, pentru o tanara de varsta ei.

Pe la anul 45 dupa Hristos, cand Apostolul Pavel a venit in Iconia, insotit de Varnava, tanara Tecla, ascultandu-l vorbind in casa lui Onisifor a imbratisat noua credinta; si, intelegand, tot de la Pavel, pretul fecioriei, s-a hotarat a-si trai viata ca fecioara, in slujba Evangheliei Domnului, ca una ce avea de la Dumnezeu si darul cuvantului, cu o mare adancime si putere de convingere.

Afland parintii de hotararea fiicei lor de a-si trai viata in feciorie si de a urma lui Pavel, au inceput sa o certe, sa o chinuiasca, iar, in cele din urma, sa o bata si sa o calce in picioare. Logodnicul ei, de alta parte, neizbutind sa schimbe credinta Sfintei Tecla a mers la dregatorul cetatii si i-a cerut sa prinda pe Sfantul Pavel si sa-l tina in temnita, ca unul ce este crestin si crestinase pe Tecla.

Fiind in primejdie sa fie ea insasi intemnitata, Tecla si-a parasit familia si parintii si a plecat in cautarea Apostolului, indrumatorul sau, care, intre timp, fusese izgonit din cetate si se afla acum in Antiohia Pisidiei. Aici, un tanar desfranat, Alexandru cu numele, vazand frumusetea Teclei, s-a aprins de pofta trupeasca pentru dansa si, cu daruri si ademeniri, a incercat sa o traga la pacat.

Neizbutind in planul sau, innebunit de patima si de ura, ticalosul desfranat a parat la mai marele cetatii pe Tecla, ca este crestina, si a cerut osandirea ei. Frumoasa fecioara crestina a fost prinsa si osandita sa fie data la fiare. Si puteai sa o vezi fecioara crestina goala, in privelistea a mii de ochi, iar fiarele zacand pe jos si lingand picioarele sfintei, marturisind, oarecum, ca pe feciorescul ei trup nu pot sa-l vatame. Deci, vazand poporul ca fiarele cu nimic nu vatama pe sfanta, a strigat cu mare glas: "Mare este Dumnezeul pe Care-L cinsteste Tecla!", si au slobozit pe sfanta.

Deci, propovaduind prin multe locuri pe Domnul Iisus Hristos si tragand pe multi la credinta, s-a dus in patria sa. Iar acolo, petrecand intr-un loc pustiu, din Vechea Seleucie - Maaloula, in Siria -, si facand multe minuni, si-a incheiat viata aceasta, traind in pace, in rugaciune si in pustnicie. Iar toata vremea vietii sale a fost de nouazeci de ani. Pe locurile in care aceasta a pustnicit, astazi se inalta o veche vatra monahala: Manastirea Sfanta Tecla, Maaloula.

Sfantul Cuvios Coprie

Sfantul Cuvios Coprie s-a nascut in apropiere de Manastirea Sfantul Teodosie, in Tara Sfanta. Acesta s-a nascut pe o gramada de gunoaie, in apropierea manastirii, dintr-o mama ce facea parte dintr-un grup de crestini fugariti de necredinciosi. Dupa ce a trecut primejdia, calugarii au aflat pruncul plangand langa manastire.

Sfantul Teodosie, intemeietorul vietii de obste, vietuind inca in acele zile, a poruncit sa fie luat copilul in manastire si sa i se puna numele Coprie, insemnand "gunoi", caci pe gunoi a fost gasit. Copilul a crescut la manastire, fiind hranit din laptele unei capre ce era trimisa de Dumnezeu la ceasul potrivit, in fiecare zi, sa hraneasca pruncul. Apoi, capra se intorcea singura la turma ei.

Sfantul Coprie s-a imprietenit imediat cu animalele salbatice, curatenia lui atrangand mult har asupra sa. Asa, intr-una din zile, afland un urs in gradina mancand laptucile, l-a luat de urechi si l-a scos afara. Si poruncindu-i, cu ruga marelui (Teodosie), n-a mai cutezat ursul altadata sa mai intre in gradina. Si in munte suindu-se cu un magar la lemne, si aducand lemnele iarasi a venit un urs, si a apucat magarul sa-l vatame.

Dar sfantul a prins pe urs, si a pus lemnele pe el zicandu-i: "Nu te voi lasa, ca acum trebuie sa faci tu slujba magarului pana se va tamadui". Si prin ruga marelui Teodosie i se supunea ursul si cara lemne. Acest sfant servind la bucatarie, cand undea caldarea de se varsau bucatele, negasind la indemana lingura cea obisnuita, isi baga mana goala in caldare de potolea undele si nu se vatama.

Ajungand el la nouazeci de ani, stralucea intre parintii aceia ca soarele, impodobit fiind cu preotia si cu tot felul de virtuti. Si stand intr-un loc ascuns isi tindea rugaciunile catre Dumnezeu atata, incat marele Teodosie, dupa mutarea sa catre Domnul, i se arata, si venea impreuna cu dansul si canta. Si mai pe urma zise catre dansul: "Iata, frate Coprie, ti-a venit vremea petrecerii tale; vino catre noi la locul care-ti este gatit". Si daca auzi aceasta minunatul, peste putine zile se imbolnavi si sarutand pe sfintii parinti, se duse cu pace catre Domnul.

Sfantul Cuvios Siluan Athonitul

Acest Siluan, cetatean al Ierusalimului cel ceresc, s-a ivit din parinti cucernici de pe pamantul Rusiei in satul numit Sovsk, tinand de Mitropolia Tambovului. S-a nascut in anul al 1866-lea de la nasterea dupre trup a Cuvantului lui Dumnezeu, si din tinerete a fost chemat la pocainta de Insasi prealaudata Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria.Ajungand cu varsta la al 27-lea an, a parasit grijile lumii si intarindu-se la drum cu rugaciunile celui intre sfinti Parintele Ioan din Kronstadt, a ajuns in Grecia, la vestitul Munte Athos, luand asupra-si jugul cel monahicesc in Manastirea Rusikon - Manastirea Sfantului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon.

Daruindu-se din tot sufletul lui Dumnezeu, in putina vreme nu numai a primit rugaciunea cea neincetata in dar de la Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare, dar si negraitei dumnezeiesti aratari in slava a Domnului nostru Iisus Hristos s-a invrednicit, in cinstita biserica a Sfantului Prooroc Ilie care se afla in moara zisei manastiri.

Stingandu-se insa primul har si cuprins fiind cel preacuvios de plans mare, si de multe ori fiind parasit de Dumnezeu si dat ispitirilor vrajmasilor celor intelegatori, vreme de 15 ani urmand pasilor lui Hristos, "cereri si rugaciuni catre Cela ce putea sa-l mantuiasca pre dansul din moarte, cu strigare tare si cu lacrami aducand" (Evreo 5,7), invatat de Dumnezeu fiind (vezi In 6,45), de Sus a auzit glasul Datatorului de Lege: "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui", pre carele pazind ca pre un nemincinos indreptar, alergat-a in calea lui Antonie, lui Macarie, lui Sisoe, lui Pimen si a celorlalti preaslaviti dascali ai pustiei, a caror masura si ale caror daruiri a atins, aratandu-se un invatator apostolicesc si proorocesc, viu fiind si dupre moarte.

Lasat-a si scrieri pline de har si de Duhul Sfant, pre care le-a facut aratate ucenicul si invatacelul lui, Staretul Sofronie, intemeietorul si arhimandritul celei din insula Britaniei manastiri a binecredinciosilor ortodocsi. Si ce nevoie este aici de a inmulti cuvinte despre atotcuviosul Siluan? Caci mai inainte venind acel Avva Sofronie, insemnat-a si a scris viata si invatatura aceluia pre larg si cu de-amanuntul la inceputul cartilor dumnezeiestilor si preadulcilor lui scrieri. Carea carte invata, precum este cu putinta celor ce citesc sa cunoasca si sa vaza, ce fel a fost acest nevoitor al Domnului, si cum, pazind Poruncile cu scumpete, murind vietii intru totul, dobandit-a pre Hristos, precum zice Sfantul Pavel, viind intr-insul (Ga 2, 20); carte, altfel de Dumnezeu insuflata, fiind scrisa cu condeiul Duhului.

Adeveresc cuvantul acesta cei multi cari printr-insul "dintru tot neamul ce este sub cer" (FA 2, 5) "la cunostinta adevarului" (1 Tim 2, 4) au venit, si inca si acuma vin. Caci a fost acest minunat barbat "bland si smerit cu inima" (Mt 11, 29), inflacarat rugator catre Dumnezeu pentru mantuirea tuturor oamenilor, si un propovaduitor neasemuit al dragostei pentru vrajmasi, carea este intarirea cea mai neindoielnica cu putinta a venirii Duhului, cu adevarat Cel dumnezeiesc.

Mutatu-s-a de la moarte la viata acest fericit Cuvios Siluan, implinit in zile dupre Duhul, in luna lui septembrie, ziua a 24-a, in anul 1938, imparatind Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.