Sfantul Prooroc Avacum

Sfantul prooroc Avacum era din semintia lui Simeon, feciorul lui Asafat, din partile Iudeii, si pentru viata sa cea plina de fapte bune a primit de la Dumnezeu darul proorocirii. El a proorocit despre robia Ierusalimului, despre pustiirea bisericii si luarea poporului in robie si a plans foarte mult vazand mai inainte nevoile ce aveau sa vie asupra-i. Iar cand a venit Nabucodonosor, imparatul haldeilor cu puterea sa asupra Ierusalimului, atunci Avacum a fugit in pamantul ismailitenilor si a fost pribeag in pamant strain. Iar dupa robia Ierusalimului, intorcandu-se Nabucodonosor in ale sale, s-a intors si Avacum in tara sa, arand pamantul si slujind seceratorilor in vremea secerisului.

Odata el a facut fiertura si a dumicat paine in vas si a zis catre cei din casa: "Eu ma duc departe si de voi zabovi, voi sa duceti paine seceratorilor". Acestea zicand, a iesit din casa si i s-a aratat ingerul Domnului pe cale si i-a zis: "Avacume, du pranzul pe care-l ai, lui Daniil in Babilon, in groapa cu lei". Si apucandu-l ingerul Domnului de crestet l-a ridicat de parul capului si l-a dus in Babilon deasupra gropii, in sunetul duhului sau, in departare de doua mii doua sute saizeci si cinci de stadii si a strigat Avacum zicand: "Daniile, Daniile, primeste pranzul pe care ti l-a trimis tie Dumnezeu". Si Daniil a zis: "Ti-ai adus aminte de mine, Dumnezeule si n-ai lasat pe cei ce Te iubesc pe Tine". Si sculandu-se Daniil a mancat. Iar ingerul lui Dumnezeu iarasi a pus pe Avacum la locul lui in pamantul iudaic.

El a proorocit si despre intoarcerea poporului din Babilon, ca si despre nasterea Domnului Hristos si incetarea legii celei vechi; si a raposat cu doi ani inainte de intoarcerea poporului din robie si a fost ingropat in satul sau.

Sfanta Mucenita Miropia

Sfanta fecioara Miropia s-a nascut in cetatea Efesului, din parinti crestini si a fost luminata cu sfantul botez, dupa ce tatal ei se mutase din acesta viata. A fost crescuta apoi de maica sa in frica de Dumnezeu si avea dragoste a merge adeseori la mormantul Sfintei mucenite Ermionia, una din fetele Sfantului Apostol Filip, din ale carei sfinte moaste curgea mir plin de tamaduiri. Deci luand Miropia din mirul sfintei mucenite Ermionia si dandu-l neputinciosilor, ii tamaduia. Imparatind atunci Decie si pornind prigoana asupra crestinilor, maica sa a luat pe Miropia si s-au dus in insula Hiului, unde avea o mostenire. Inchizandu-se cu fiica sa intr-o casa, se rugau lui Dumnezeu.

Venind odata ighemonul Numerian in insula aceia, a fost prins, fiind crestin, fericitul Isidor, barbatul cel minunat si cu buna cucernicie, care avea dregatoria de ostas. Pe acesta, ca unul ce pastra cu sfintenie credinta in Hristos si se lepada de inchinaciunea idoleasca, chinuindu-l ighemonul cu felurite munci, l-a ucis prin taiere de sabie si l-a aruncat intr-o ripa spre mancarea fiarelor si a pasarilor; si a pus straja de departe ca sa nu fure crestinii trupul mucenicului.

Sfanta fecioara Miropia, pornindu-se cu ravna dumnezeiasca, a mers noaptea cu roabele sale si a luat in taina trupul mucenicului si tainuindu-l cu cinste, l-au pus in loc insemnat. Apoi, fiind instiintat ighemonul ca s-a furat trupul lui Isidor, a ferecat cu fiare pe strajeri si a poruncit ca sa-i poarte pe dansii prin toata insula aceia si sa-i ispiteasca zicand ca de nu vor afla trupul cel furat pana la ziua cea insemnata lor, sa li se taie capetele.

Atunci vazand Sfanta Miropia pe strajeri chinuiti cu lanturi, legati si tarati, si mai auzind ca de nu vor afla trupul li se vor taia si capetele lor, s-a umilit cu sufletul si a zis in sine: "Daca acestia patimesc asa pentru mine, care am luat pe ascuns trupul mucenicului, si vor fi taiati, apoi amar va fi mie la judecata lui Dumnezeu, caci se va munci sufletul meu, ca una ce am fost pricinuitoarea uciderii acestor oameni". Si indata a strigat catre dansii: "O! prietenilor, trupul pe care l-ati pierdut, eu l-am luat, pe cand voi dormeati".

Ostasii auzind aceasta indata au luat-o si au dus-o inaintea lui Numerian ighemonul, zicand: "Stapanul nostru, aceasta este care a furat mortul". Iar ighemonul a intrebat pe sfanta: "Adevarate sunt cele graite despre tine?". Sfanta a raspuns: "Adevarat". Si a zis ighemonul: "Cum ai indraznit, o, femeie blestemata sa faci aceasta?". Iar dansa a raspuns: "Indrazneata sunt, mustrand ticalosia si nebunia ta!".

La aceste cuvinte mandrul ighemon s-a pornit spre manie si indata a poruncit sa o bata pe dansa cu toiege, fara mila; si a fost batuta mult. Apoi a fost tarata de cositele parului ei prin toata insula aceia, strujindu-i toate madularele. Apoi au inchis-o in temnita, fiind aproape moarta. Iar la miezul noptii, rugandu-se sfanta, a stralucit o lumina in toata temnita; o ceata de ingeri au stat inaintea ei si in mijlocul lor era Sfantul Isidor, cantand toti cantarea cea intreit sfanta. Cautand Sfantul Isidor la mucenita, a zis: "Pace tie, Miropie, s-au auzit rugaciunile tale de catre Dumnezeu, caci iata vei fi impreuna cu noi si vei primi cununa cea gatita tie". Acestea zicand Isidor, indata Sfanta mucenita Miropia, bucurandu-se, si-a dat Domnului duhul sau si s-a umplut temnita de negraita buna mireasma, pe care si strajerii temnitei, mirosind, se inspaimantara si se minunara. Iar unul dintr-insii, vazand si auzind toate acelea, alergand la preot, i-a spus toate cu amanuntul si a primit Sfantul Botez; dupa aceea a dobindit sfarsit mucenicesc. Iar trupul Sfintei Miropia l-au luat crestinii si l-au ingropat cu cinste in loc insemnat, slavind pe Dumnezeu.

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: