Sfantul Cuvios Patapie

In partile Egiptului este o cetate ce se numeste Teba, care o inconjura si o adapa fluviul Nil. Acolo s-a nascut acest fericit Patapie, din parinti crestini, fiind crescut in buna credinta si in frica Domnului. Venind in varsta desavarsita, a trecut cu vederea desertaciunea lumii acesteia si, lasand casa, parintii si prietenii, s-a facut monah. Ducandu-se in pustia Egiptului, vietuia dupa Dumnezeu, nevoindu-se cu postul, cu rugaciunea si cu multe feluri de osteneli monahicesti si pustnicesti. Facandu-se vestit si incepand a veni multi oameni la dansul si a-l lauda pentru viata cea plina de fapte bune si fiind suparat ca i se tulbura linistea - caci era laudat de gura oamenilor - din aceasta pricina lasand partile Egiptului, a venit la Constantinopol. Aici, facandu-si o coliba aproape de Vlaherna, langa zidul cetatii, s-a inchis intr-insa si se odihnea acolo, ca in pustie, nestiut de nimeni, afara numai de singurul Dumnezeu, Care stie pe cei ce sunt ai Sai, vorbind cu El prin neincetata rugaciune.

Dar precum nu poate cetatea a se ascunde, stand pe varful muntelui, asa si omul cel cu fapte bune, care a venit intr-o desavarsita sfintenie. Pentru ca Dumnezeu preamareste pe cei ce-L preamaresc pe El si descopera pe cei ce s-au umplut de darul Sau si pentru folosul altora. Deci si acest desavarsit intru sfintenie, care era imbogatit cu darul facerii de minuni, descoperindu-se si preamarindu-se de Dumnezeu, a fost aflat ca o comoara ascunsa in tarina. Caci un tanar oarecare dintre crestini, fiind orb din nastere si povatuit fiind prin randuiala lui Dumnezeu a venit la coliba Cuviosului parinte Patapie, si l-a rugat pe fericitul sa mijloceasca la Dumnezeu pentru dansul sa i se dea vederea ochilor, ca vazand faptura sa vie in mai desavarsita cunostinta a Facatorului si sa-L preamareasca. Iar cuviosului, vazand credinta tanarului, i s-a facut mila de dansul dar nu indraznea, ca un smerit cugetator, sa faca o lucrare ca aceasta, socotindu-se nevrednic. Apoi, ca sa-i vada si socotinta lui, a zis: "Ce lucru minunat ai cunoscut la mine si de ce ceri un lucru pe care nu poate altul sa-l savarseasca fara numai singur Ziditorul lumii Cel Atotputernic?". Iar tanarul a strigat cu jale, rugandu-se cu lacrimi si cu cuvinte smerite, spunand ca crede fara indoiala caci poate sa-i dea vindecarea cea dorita, ca o sluga adevarata a lui Hristos.

Cuviosul a zis catre dansul cu credinta: "In numele lui Iisus Hristos, care da orbilor vedere si mortilor viata, vezi!" Atunci indata s-au deschis ochii orbului celui din nastere si vedea luminat, slavind si multumind lui Dumnezeu. Tanarul acela era cunoscut multora, care, vazandu-l ca are vedere, se minunau si-l intrebau cum a vazut; iar el nu tainuia pe facatorul de minuni si facatorul sau de bine, prin care a luat de la Dumnezeu vederea. Deci a iesit veste in popor despre acea minune a cuviosului si de atunci multi au inceput a veni la dansul, invrednicindu-se de rugaciunile lui.

Un vestit barbat din Constantinopol zacea de boala hidropicei si era trupul lui foarte umflat, pentru care multa avere cheltuise omul acela pe la doctori cautand tamaduire, dar nedobindind-o. Auzind despre Sfantul Patapie, a poruncit sa-l aduca la dansul si a rugat pe sfantul, ca, prin darul cel tamaduitor pe care l-a primit de la Dumnezeu, sa-i vindece boala trupului sau. Iar doctorul cel fara de arginti, mai intai a facut rugaciune cu sarguinta catre Dumnezeu pentru dansul, apoi l-a insemnat cu semnul Crucii si l-a uns cu untdelemn sfintit. Atunci indata toata rautatea ce era in trupul lui a iesit si s-au curatit toate cele dinauntrul lui, facandu-i-se tot trupul sanatos.

Un alt tanar oarecare patimea cumplit, fiind muncit de un diavol care il izgonea prin munti si prin pustietati, trantindu-l in foc si in apa ca sa-l piarda, aruncandu-l de pe inaltimile muntilor in prapastiile vailor, batand si sfaramand tot trupul lui, incat acum l-ar fi pierdut pe el, de nu ar fi pazit Dumnezeu zidirea Sa de pierderea cea desavarsita; caci El infraneaza toata puterea vrajmasului cea cu totul inrautatita. Odata ducandu-l diavolul pe tanarul acela spre tarmurile marii, cu mare pornire, pentru ca sa-l arunce in noian si sa-l inece, a intalnit in drum pe Cuviosul Patapie, care, prin porunca lui Dumnezeu, iesea din coliba sa ca sa libereze faptura cea zidita dupa chipul Lui, din robia vrajmasului. Iar diavolul, vazand de departe pe fericitul, a inceput a se apropia catre dansul sarind, intorcandu-si ochii, spumegand, scrisnind din dinti si ingrozindu-l cu ucidere; apoi, apropiindu-se de Sfantul Patapie, a strigat: "O, nevoie! o! primejdie, ce este aceasta? Si aici iarasi este omul acesta? Ce voi face, unde ma voi duce, unde voi mai vietui de acum, mult ostenindu-ma si abia aflandu-mi locasul acesta? Iata acum cu nevoie ma izgoneste dintr-insul; cu adevarat infricosat esti Nazarineanule, cu adevarat infricosat si pretutindeni peste toti este stapanirea Ta. Deci unde ma voi duce, ori in pustie, ori in cetate, sau unde Tu nu esti de fata, ca numai cu semnul Crucii si prin numele Tau ma izgonesti; caci sunt biruit si izgonit".

Acestea zicand necuratul, arunca pe tanarul in sus. Iar facatorul de minuni Patapie, facand semnul Crucii cu mana in vazduh, a certat duhul, zicand: "Iesi, duh necurat, iesi, du-te departe in pustie! Hristos iti porunceste aceasta prin mine, a carui putere chiar si nevrand ai marturisit-o". Acestea zicand sfantul, diavolul a aruncat pe tanar la pamant si a iesit dintr-insul pe gura ca un fum. Iar tanarul, viindu-si in simtiri, plangea de bucurie si multumea mai intai lui Dumnezeu, apoi si Cuviosului Patapie, pentru izbavirea sa de duhul cel necurat.

O femeie oarecare avea o vatamare nevindecata la pieptul sau si acum, deznadajduita fiind de doctori si inmultindu-se cumplita ei durere, a venit la Cuviosul Patapie si cazand la picioarele lui, cu multa tanguire si rugaminte, cerea tamaduire. Iar sfantul insemnand rana cu semnul Crucii, indata a vindecat-o.

Acestea si multe alte minuni facand, Cuviosul parintele nostru Patapie a sosit la fericitul sau sfarsit si, in adanci batraneti, a trecut catre Dumnezeu, Caruia bine i-a placut. Apoi a fost ingropat cu cinste in biserica Mergatorului Inainte, intru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui preamarit intru sfintii Sai, Caruia, impreuna cu Parintele si Duhul Sfant, I se cuvine cinste si inchinaciune in veci. Amin.

Manastirea Sfantul Patapie - Pestera, Mormantul si Moastele Sfantului Patapie

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: