Calendarul Iulian intocmit de Sosigene, neglija o mica diferenta (de 11 mi­nute si 14-15 secunde pe an), cu care anul civil sau calendaristic era de fapt mai lung decat cel tropic sau astronomic si cu care deci calen­darul ramanea in urma fata de acesta, in fiecare an. Aceasta mica dife­renta, imperceptibila intr-o viata de om, creste cu timpul si devine per­ceptibila in perioade mai mari de timp : in 128 de ani ea se ridica la o zi, in 384, la trei zile, si asa mai departe. Prin urmare, la fiecare 128 ani, anul civil al calendarului Iulian ramanea in urma celui astronomic cu o zi, iar la fiecare 384 ani cu 3 zile. Aceasta diferenta, marindu-se mereu cu timpul, a inceput sa fie observata mai ales datorita serbarii Pastilor, a carui data - variabila de la un an la altul - este legata pe de o parte de un termen solar fix, si anume echinoctiul de primavara, iar pe de alta de o data variabila, si anume luna plina de primavara (sau pascala), adica prima luna plina de dupa echinoctiu. In felul acesta, de ex.

, echinoctiul de primavara, pe care Sosigene il fixase la 24 martie, peste 384 ani (adica pe vremea Sinodului I ecume­nic) ajunsese sa cada la 21 martie. De aceea, dupa 128 ani de la Sinodul I ecumenic echinoctiul real de primavara a cazut la 20 martie al calendarului Iulian, dupa alti 128 ani la 19 martie s.a.m.d.

 

In sec. XVI, diferenta dintre echinoctiul real (astronomic) de pri­mavara si cel ipotetic (21 martie al calendarului iulian) ajunsese la 10 zile, ceea ce facea sa se calculeze gresit si luna pascala, deci si data Pastilor. Aceasta greseala a calendarului iulian, a fost indreptata in Apus, prin reforma "gregoriana" a calendarului, realizata (din initiativa Sinodului din Trident) sub papa Grigore XIII la 1582, cu concursul astronomului italian Luigi Lilio. S-au suprimat mai intai cele 10 zile, cu care anul civil rama­sese in urma celui astronomic, ziua de 5 octombrie 1582 devenind 15 octombrie. Astfel, s-a readus, in 1583, echinoctiul real de primavara la 21 martie, cum era in epoca Sinodului I ecumenic. In al doilea rand, s-a hotarat ca, de acum inainte, dintre anii bisecti seculari (1600, 1700, 1800 etc.) sa ramana bisecti numai cei care se impart exact la patru, iar cei­lalti sa fie socotiti comuni (de 365 zile) ; de ex., 1600 si 2000 vor fi bi­secti, pe cand 1700, 1800 si 1900 raman comuni. Astfel, prin suprimarea, din cand in cand, a zilei a 366-a din anii bisecti, se asigura pentru o peri­oada mai mare de timp (cel putin pentru 3400 de ani) coincidenta anu­lui civil cu cel astronomic.

Indreptarea calendarului prin reforma "gregoriana" a fost aplicata treptat (in cursul secolelor XVI-XVIII), de toate Bisericile si statele catolice si protestante din Apus, calendarul astfel indreptat fiind apoi adoptat chiar de unele state asiatice si africane necrestine, ca Japonia (1873), China (1912), Turcia (1926), Egipt (1928) s.a.

.

• Originea calendarului crestin si structura lui
  Publicat in : Calendarul
• O incercare de introducere a calendarului gregorian in timpul domniei lui Cuza
  Publicat in : Istoria Bisericii
• Iulian versus Gregorian
  Publicat in : Religie