Se cuvine mai ales ca, potrivit Scripturii celei insuflate (inspirate) de Dumnezeu, care zice Fa totul cu chibzuinta (Proverbe), cei randuiti prin sorti spre sfanta slujire sa chibzuiasca cu toata luarea aminte (cumparatea, acrivia) asupra tuturor celor ce trebuie sa le faca. Pentru ca se ajunge ca cei care doresc sa vietuiasca in acest fel sa-si temeluiasca in nadejdea buna cele ale lor si sa f e dusi ca purtati de vant in cele dupa dorinta lor. Si mult adevar cuprinde cuvantul acesta. Dar cateodata se intampla ca vreo durere sfasietoare si de nesuferit, abatuta asupra mintii o tulbura grozav si o intoarce de la cautarea celor trebuitoare si o impinge sa priveasca ceva (considere) ca fiind dintre cele folositoare, ceea ce din fire este dimpotriva. Ceva de felul acesta am vazut noi ca a patimit si prea-evlaviosul si preacinstitorul de Dumnezeu episcop Eustatie.
Caci acesta, dupa ce a fost hirotonit, precum se marturiseste, in mod canonic, a fost tulburat, dupa cum spune el, de catre oarecare si impins in imprejurari neasteptate; apoi, din prea multa nelucrare ajungand neindemanatic sa faca fata grijilor care i-au fost impuse, cu toate ca putea sa respinga defaimarile din partea celor ce s-au ridicat asupra lui, totusi, nu stim in ce chip a adus (prezentat) scrisoare de abzicere (demisie). Dar trebuia ca o data ce i s-a incredintat purtarea de grija preoteasca, sa o tie (poarte) cu tarie sufleteasca si astfel sa infrunte ostenelile si sa indure (suporte) sudorile cele ce vor fi rasplatite. Dar pentru ca s-a aratat o data pe sine nepasator, patimind aceasta mai mult din nelucrare decat din delasare sau lene, cucernicia voastra de nevoie a hirotonit pe preaevlaviosul si preacininstitorul de Dumnezeu fratele sl impreuna episcopul nostru Teodor, ca sa poarte grija Bisericii caci nu era cu cale ca ea sa ramana vaduva si sa petreaca fara carmuitor oile Mantuitorului. Dar fiindca a venit la noi plangand, nu pentru cetate si nici pentru Biserica pricindu-se (certandu-se) cu amintitul, preacinstitorul de Dumnezeu episcop Teodor, ci doar cerand cinstea si numele de episcop, cu totii neam unit cu durerea batranului, socotind lacrimile lui ca fiind de obste (ale noastre comune), ne-am grabit sa aflam daca numitul a fost supus caterisirii dupa lege, sau daca a fost numai dovedit de oarecare abateri, de catre cei ce ii barfeau renumele sau. Si intr-adevar am aflat ca el nu a savarsit nimic de acest fel, ci ca mai curand abzicerea (demisia) i s-a socotit ca vina (in loc de vina).
Aboneaza-te la newsletter
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.