"Canta-voi Domnului in viata mea, canta-voi Dumnezeului meu cat voi fi" (Psalm 103, 34)
Ion Popescu-Pasarea este cunoscut ca profesor, cantaret bisericesc, compozitor, editor si publicist si organizator al vietii muzicale bisericesti, in prima jumatate a secolului trecut, pe care a dominat-o prin activitatea si personalitatea sa.
Intr-o vreme in care cantarea bisericeasca traditionala a Bisericii Ortodoxe Romane, se afla intr-o situatie dificila, fiind inlocuita treptat de muzica occidentala, el avea sa desfasoare cea mai rodnica activitate pentru revalorificarea ei ca element esential de cult divin si cultura romaneasca.
Drumul pe care el a mers fusese pregatit, in buna masura, de Stefanache Popescu, profesorul sau de muzica psaltica de la seminar, elev, acesta, la randul sau, al lui Anton Pann - prin care (ca si prin contemporanii si inaintasii sai: Macarie Ieromonahul, Petru Efesiu, cel ce a adus reforma hrisantica in tarile romane, si multi altii), cantarea bisericeasca psaltica romaneasca se lega firesc de traditia aproape bimilenara a cantarii crestine, in general, si a celei rasaritene, in particular.
Ion Popescu Pasarea - Viata
Ion Popescu-Pasarea s-a nascut la 6 august 1871, in comuna Pasarea-Ilfov, ca fiu al preotului Zaharia Popescu si al preotesei Maria.
De la tatal sau se pare ca a mostenit copilul Ion calitatile sale muzicale deosebite, caci fusese unul dintre elevii ultimei perioade din cariera didactica a lui Anton Pann.
Incepand cu anul 1878, va urma cursurile scolii primare din comuna Branesti si, dupa terminarea lor, in 1883, se va inscrie la Liceul „Matei Basarab“ din Bucuresti, iar apoi da examen la Seminarul „Nifon Mitropolitul“ din Bucuresti, unde reuseste ca bursier.
Se distinge ca un elev eminent, pasionat de desen, caligrafie, filozofie, dar mai ales de muzica, pe care o studiaza sub indrumarea lui Stefanache Popescu.
In 1890, se incrie la Conservatorul din Bucuresti, incheiind studiile in 1893.
Apoi, urmeaza cursurile Facultatii de Drept si ale celei de Litere, obtinand titlul de Licentiat in Drept si Litere.
Este cantaret la Biserica Sfantul Dumitru (de langa Posta) pana in anul 1894, cand trece cantaret la Sfantul Spiridon-Nou. A mai cantat apoi la bisericile Sfantul Gheorghe-Vechi si Kalinderu, din Bucuresti.
In anul 1893 si-a inceput activitatea didactica, fiind suplinitor la catedra de psaltichie a Seminarului „Nifon Mitropolitul“ - incredintata lui de catre Stefanache Popescu, in acea vreme grav bolnav. Din anul 1899, in urma unui examen de capacitate pentru muzica, a devenit profesor si la Seminarul „Central“, asa incat, pana in anul 1936, cand a fost pensionat, a activat timp de 44 de ani la Seminarul „Nifon“ si 37 de ani la Seminarul „Central“.
La 30 ianuarie 1893 se casatoreste cu Steliana, fiica preotului Nicolae Popescu din Ploiesti si vor avea impreuna un baiat, Stefan.
A mai activat, ca profesor de muzica, la Batalionul al III-lea al Regimentului V Ialomita nr.23 din Bucuresti, la Institutul de fete Berk si la Institutul de fete Despina Doamna din Bucuresti. De asemenea, a mai functionat, timp de sapte ani, intre 1905-1912, ca profesor de muzica bisericeasca, la Conservatorul de Muzica din Bucuresti si la nou infiintata - la sugestia si insistentele sale - Academie de Muzica Religioasa (intre 1928-1930 si 1932-1941). A mai tinut cursuri si in diferite alte institutii...
Pe plan publicistic, a infiintat , inca din anul 1911, revista "Cultura“, a cantaretilor bisericesti din Romania, in care au fost puse in discutie numeroase probleme ale cantarii bisericesti si ale slujitorilor sa.
In paralel, s-a constituit din initiativa sa, in septembrie-octombrie 1910, Societatea culturala "Parintele Macarie“, a cantaretilor bisericesti din Bucuresti - care va cunoaste, foarte curand, multe adeziuni ale unor cantareti din tara. Luand nastere societati asemanatoare si in alte orase (Craiova - "Ioan Cucuzel“, Galati - „Psalmistul David“, Barlad - "Sfantul Martir Dimitrie“ etc.), Ion Popescu-Pasarea convoaca pe toti cantaretii din Romania la un Congres general, care a avut loc la Bucuresti, in zilele de 17-18 octombrie 1911, intr-o atmosfera de mare entuziasm...
A urmat apoi constituirea "Asociatiei Generale a caantaretilor“, la 18 decembrie 1914, prin unirea a doua dintre societatile deja existente, „Macarie“ si „Cucuzel“ - aceasta din urma infiintata cu 25 de ani in urma de catre Pana Braneanu si avand ca presedinte pe Prof.Teodor I.Bratescu.
Activand constant in directia imbunatatirii situatiei materiale a cantaretilor bisericesti, in ziua de 19 februarie 1914, Ion Popescu-Pasarea, impreuna cu 20 de delegati ai cantaretilor, s-au prezentat la Ministerul Cultelor, la Ministerul Finantelor si la I.P.S.Mitropolit Konon, reusind sa obtina o serie de drepturi pentru cantareti, mai ales pentru cei din mediul rural.
Pasarea tinea cuvantari in care releva insemnatatea contributiei marilor dascali de psaltichie roma neasca (Macarie, Anton Pann, Stefanache Popescu) la ridicarea ca ntarii biericesti in Biserica Ortodoxa Romana, mai ales prin actiunea de „romanire“ a cantarii.
Alte momente, demne a fi amintite, sunt concertele sustinute de cantaretii bisericesti cu diferite prilejuri, cum a fost cel de la Ateneul Roman, din anul 1911, cu ocazia primului Congres General.
In anul 1922, Ion Popesu-Pasarea este ales in Parlament, ca senator de Ilfov (cu 30.701 voturi) si in 24 martie 1925 ridica in Senat problema situatiei cantaretilor bisericesti. Dar abia in 1936 se reuseste sa se obtina asezarea salarizarii cantaretilor bisericesti in aceeasi linie cu slujbasii Statului si dreptul lor la pensie.
Profesorul Pasarea a iesit la pensie de la catedrele de muzica bisericeasca ale seminariilor "Nifon“ si "Central“, in anul 1936 . A continuat, insa, sa fie activ, pe alte planuri, pa na in anul 1943, cand, in noaptea de 9 spre 10 aprilie, insotit de regretele tuturor celor care l-au cunoscut, trece la cele vesnice. A fost inmormantat in cimitirul Manastirii Pasarea.
Ion Popescu Pasarea - Lucrari muzicale
O latura importanta a activitatii sale a constituit-o creatia muzicala si munca de editor a numeroase culegeri si volume de cantari bisericesti. Zecile de titluri, aparute de-a lungul catorva decenii, acopera practic orice nevoie repertoriala a cantarii bisericesti.
Colectii de cantece:
- Colectiune de imnei scolare compuse si scrise pe notatiunea muzicei orientale... cu un adaos dupa diferiti alti autori, Bucuresti, 1900 (in colaborare cu Stefan Popescu);
- Colectiune de cantarile Sfintei Liturghii scrise pe muzica bisericeasca, Bucuresti, 1919;
- Colectiune de cantari bisericesti alese, imne scolare si cantari populare, Bucuresti, 1921;
- Repertor coral al Societatii invatatorilor ilfoveni, Bucuresti, 1923;
- Colectiune de cantari bisericesti alese, Bucuresti, 1925:
- Cantarile Sf. Liturghii intocmite pentru scoala si popor, Craiova, 1927 (in colaborare cu G. Comana si G. Breazul);
- Culegere de cantari bisericesti ce se canta de catre preoti.... Bucuresti, 1940.
Muzica psaltica:
- Slujba Sf. Spiridon (Vecernia si Utrenia), Bucuresti, 1895;
- Cantarile Sfintei Liturghii, scrise pentru cursurile satesti dupa melodii bisericesti traditionale, Bucuresti, 1908;
- Cantari bisericesti patriotice si populare, Bucuresti, 1915;
- Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos..., Bucuresti, 1920;
- Cantarile utreniilor de duminica pe cele opt glasuri, Bucuresti, 1922;
- Cantarile Sfintei Liturghii scrise pe muzica bisericeasca si armonizata pe doua voci, Bucuresti, 1923 (o ed. in 1928);
- Cantarile Nasterii Domnului (Craciunului) si Cantarile Sf. Trei Ierarhi (30 ianuarie), Bucuresti, 1924;
- Penticostarul, cuprinzand cantalrile Sf. Pasti, precum si slavele principale ale duminicilor din Penticostar, Bucuresti, 1924;
- Podobiile celor opt glasuri scrise dupa Anton Pann.
- Troparele Invierii. Troparele si condacele sfintilor si praznicelor, Bucuresti, 1925,
- Liturghierul de strana, Bucuresti, 1925;
- Cantarile Triodului dupa muzica bisericeasca orientala, precum se canta in Biserica ortodoxa romana, Bucuresti, 1925;
- Catavasierul, Bucuresti, 1927,
- Cantarile utreniilor de duminica pe cele opt glasuri scrise dupa Macarie ieromonahul si Stefanache Popescu, Bucuresti, 1928,
- Noul Ideomelar, Bucuresti, 1933;
- Cantarile Sfintelor Pasti, precum se intrebuinteaza in vechiul Regat, scrise pe muzica psaltica, Bucuresti, 1936 etc.
Alte lucrari:
- Principii de muzica bisericeasca orientala, Bucuresti, 1897, 60 p. (alte editii in 1923,1939 si 1942);
- Felurite prelucrari de muzica corala pe una, doua si trei voci egale,
- Studii de muzicologie in revistele: “Cultura", “Izvorasul" de la Bistrita-Mehedinti, etc.
Cantarea bisericeasca - "podoaba a slujbelor"
In lumina operei lui Ion Popescu-Pasarea, caracterul de "podoaba“ al cantarii, indica de fapt acceptiunea superlativa absoluta de "slava“. Si aceasta considerare obisnuita a cantarii drept o "podoaba a slujbelor“ mai poate indica chiar inspre o dimensiune cosmica a ei (to kosmou - podoaba), de lucrare vie, in curs, de manifestare in lume
a Dumnezeirii.
Traditia muzicala ortodoxa apare, asadar, la Ion Popescu-Pasarea ca fiind de o bogatie cu totul deosebita, o bogatie de adancime, care nu se masoara doar in dezvoltari carturaresti - ce sunt, si ele, oricand posibile, si de o oricata extensiune - cat in faptuirea reala, duhovniceasca si ecleziologica, avand ca etalon divin "statura barbatului desavarsit“ (Efes.3,14), care este Iisus Hristos.
Moment de referinta in dezvoltarea istorica recenta a cantarii bisericesti romanesti, Ion Popescu Pasarea este totodata, prin ideile si realizarile sale, si un exemplu de urmat, de o pronuntata actualitate, prin "modernitatea“ metodelor sale: scoli, asociatii, conferinte, congrese, reviste, carti, cursuri de indrumare etc.
Aceasta actualitate permanenta a conceptiei lui Ion Popescu Pasarea asupra cantarii bisericesti izvoraste tocmai din ancorarea sa in insasi vesnicia invataturii revelate a Bisericii.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.