DESPRE TAINA SFANTULUI MASLU

• « Inapoi
• Inainte »

PREOTUL: Sfantul apostol Iacov ne da urmatoarea indrumare: "Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn intru numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica si de va fi facut pacate, se vor ierta lui" (5, 14-15).

Intelegem deci ca maslul este Taina prin care crestinul bolnav care este uns cu untdelemn sfintit dobandeste, cu rugaciunile preotilor, harul vindecarii de bolile trupesti si sufletesti.

Aceasta Sfanta Taina dovedeste, o data mai mult, cat adevar este in sfanta noastra credinta, cata intemeiere este in privinta celor ce se savarsesc de catre preoti. Sfanta rugaciune a preotilor cu ungerea cu untdelemn a celor bolnavi noi o numim "maslu", dar, pe langa aceasta, ea mai are si alte numiri - care se folosesc mai rar - cum ar fi: untdelemn impreunat cu rugaciune (evheleon), ungere cu untdelemn sfintit etc. Potrivit invataturii Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica a practicat aceasta slujba indeosebi pentru cei bolnavi care nu si-au gasit leacuri la doctori. Desi doctorii sunt si ei buni pentru bolile trupesti, caci si pe ei i-a harazit Domnul (Int. Sir., 28, 12), sunt totusi boli carora pana azi nu li s-a gasit leacul, insa ce nu este cu putinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu (Matei, 19, 26; Luca, 1, 37). Astfel vedem ca Domnul nostru Iisus Hristos, propovaduind Evanghelia prin sate si prin cetati, tamaduia orice boala si orice neputinta in popor (Matei, 4, 23-25; 8, 1-4; 9, 27-35). Tamaduirea o dadea insa numai pe temeiul credintei ca El poate vindeca.

Prin puterea Duhului Sfant si pe temeiul credintei, Domnul Hristos le-a dat si apostolilor Sai puterea sa scoata afara duhurile necurate si sa tamaduiasca orice fel de boala si orice neputinta, spunandu-le: "Si mergand, propovaduiti si ziceti: imparatia cerurilor este aproape! Tamaduiti pe cei bolnavi, inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi, pe demoni scoateti-i!" (Matei, 10, 1, 7-8). Apostolii tamaduiau pe bolnavi - dupa cum ii invatase Domnul (Marcu, 6, 12-13), iar pe temeiul acesta ne-a lasat scris si Sfantul apostol Iacov acele cuvinte pe care le-am amintit mai sus (Iacov, 5, 14-15). Astfel, prin faptul ca se spune "preotii", Sfanta Biserica invata ca la bolnavul caruia i se face Sfantul maslu este necesar sa fie chemati cel putin 2-3 preoti. Pot fi si mai multi (cel mai indicat este sapte), dar in cazul cand acest lucru nu este posibil, sa fie cel putin doi. Numai la cazuri de mare urgenta si nefiind posibila reuniunea a minimum doi preoti, se admite si unul.

INVATACELUL: Bine, dar Sfanta Scriptura nu spune nicaieri ca aceasta Taina ar fi fost instituita de Mantuitorul.

PREOTUL: Nu ti-am aratat in cele de mai sus ca aceasta Taina a fost practicata de sfintii apostoli din insasi porunca Domnului (Marcu, 6, 12-13)? N-ai auzit pe Sfantul apostol Iacov cat de clar vorbeste despre aceasta Taina si cum invata sa o practicam si noi (Iacov, 5, 14-15)? Apostolii nu se numesc intemeietori ai Tainelor, ci "iconomi", adica administratori (I Cor., 4, 1). Deci Taina este intemeiata de Hristos, nu de apostoli.

INVATACELUL: Totusi, unii pretind ca maslul n-a fost o Taina, ci o simpla ungere simbolica, sau chiar numai o punere a mainilor peste cei bolnavi, de catre apostoli. Vindecarile puteau fi facute si fara untdelemn, elementul principal fiind rugaciunea. Untdelemnul putea sa fie folosit sau nu, deoarece vindecari s-au facut si fara untdelemn (Marcu, 16, 18; Fapte, 14, 10 s.a.).

PREOTUL: Sfantul maslu este o Taina asezata de Mantuitorul prin sfintii apostoli, iar nu o lucrare simbolica. Din faptul ca Mantuitorul sau sfintii apostoli faceau vindecari si fara a se folosi de untdelemn, nu rezulta nicidecum ca maslul nu ar fi Taina sau ca untdelemnul poate lipsi de la savarsirea acestei Taine. Noi vom crede invatatura sfintilor apostoli, care ne arata prea clar si iluminat sa ungem cu untdelemn pe cei bolnavi (Marcu, 6, 12-13; Iacov, 5, 14-15).

INVATACELUL: Daca maslul este o Taina prin care se impartaseste harul vindecarilor de catre Sfantul Duh, de ce nu se vindeca toti bolnavii carora li se administreaza ?

PREOTUL: Nu stii ca nici insusi Mantuitorul nu a putut face minuni "in patria Sa", la localnici, pricina fiind numai "necredinta" lor (Marcu, 6, 1, 5-6)? Cand vindeca pe bolnavi marturisea in fata tuturor credinta celor ce se invredniceau de binefacerile si tamaduirile Sale (Matei, 9, 22-29; 8, 10).

In afara de aceasta, rugaciunile de la maslu cer si iertarea de pacate. Iar daca cineva bolnav moare totusi dupa slujba maslului, socotim ca Dumnezeu i-a iertat pacatele de care era bolnav sufletul sau, daca nu a voit sa-l lase sa se mai bucure de sanatate, in viata.

INVATACELUL: Dar de ce la romano-catolici Taina maslului nu poate fi savarsita decat de episcopi si numai pentru cei bolnavi pe patul de moarte? De ce ei o numesc "ungere din urma" (extrema unctio)?

PREOTUL: In Sfanta Scriptura, si anume unde se vorbeste despre practicarea acestei Taine (Iacov, 5, 14-15), nu ni se spune sa fie chemati episcopii la savarsirea ei, ci "preotii". E adevarat ca, pe acele vremuri, cuvantul preot putea sa desemneze si pe episcopi, asa cum alteori cuvantul episcop desemna pe preot; de asemenea, este adevarat ca Taina maslului a fost practicata de sfintii apostoli (Marcu, 6, 7, 12-13). Dar nu ni se spune ca savarsirea ei ar fi rezervata numai episcopiilor si nici ca trebuie aplicata numai celor ce sunt pe moarte, ci, "daca este cineva bolnav", apostolul spunand limpede ca Dumnezeu "va ridica" pe cel suferind. Or, daca Taina aceasta ar fi o "ungere din urma", ar fi trebuit sa spuna ca Dumnezeu ia la Sine pe cel muribund. Unde crezi ca este adevarul?

Iar pentru iertarea pacatelor inaintea mortii, ortodocsii cred ca este necesara impartasirea muribundului, sau a bolnavului, si pe aceasta o practica, iar nu ungerea cu untdelemnul sfintit, ca la catolici.

INVATACELUL: E limpede. Am inteles ca adevarul este de partea ortodocsilor. Dar unde se face Sfantul maslu ?

PREOTUL: In biserica sau in casa bolnavului pentru care se face Sfantul maslu.

INVATACELUL: Dar in ce zile se face Sfantul maslu ?

PREOTUL: Nu sunt zile sau timpuri anumite pentru savarsirea sfantului maslu. Se poate face oricand este nevoie, in popor se obisnuieste a se face mai ales in zilele de post. In saptamana Sfintelor Patimi se obisnuieste a se face miercurea, joia, si vinerea, dar mai ales in Sfanta si marea Miercuri, inaintea ceasurilor, in amintirea ungerii Mantuitorului cu mir de catre femeia cea pacatoasa (Luca, 7, 37-38). Atunci se face in biserica maslu de obste, adica pentru mai multi bolnavi, cu sobor de mai multi preoti. De regula, bolnavul pentru care se face Sfantul maslu trebuie mai inainte sa se spovedeasca, pentru ca sa i se dea prin Sfantul maslu curatire sufleteasca, adica iertarea pacatelor sale si tamaduirea trupului sau de boala (vezi Molitfelnicul, povatuirea de la inceputul randuielii Sfantului maslu).

INVATACELUL: Dar se poate face Sfantul maslu si pentru cei sanatosi?

PREOTUL: Intrucat prin Sfantul maslu se dobandeste nu numai tamaduire de bolile trupului, ci si iertarea pacatelor, se poate face Sfantul maslu nu numai pentru cei bolnavi, ci si pentru cei sanatosi, si nu numai o singura data, ci si de mai multe ori (Sfantul Simion Tesailoniceanul, Despre Sfantul maslu, cap. 291)

• « Inapoi
• Inainte »