Pune, Doamne, început bun mântuirii noastre!
Iubiţi credincioşi,
Se cuvine, mai înainte de orice cuvânt, să aducem mulţumiri lui Dumnezeu, din adâncul sufletelor noastre, pentru că ne-a ajutat să păşim cu pace în noul an şi mai ales, să fim în biserică la acest ceas de Liturghie.
Mărturisim prin această prezenţă dragostea noastră de a începe cu rugăciune prima zi a anului, chiar dacă acum suntem, poate, mai obosiţi ca de obicei. În componenţa vieţii moderne a intrat, cu sau fără voia noastră, un eveniment devenit tradiţional, necreştin prin implicaţiile lui, dar care nu poate fi negat ca realitate: revelionul.
Suntem şi noi trăitori ai vieţii moderne, dar în duh creştin. La miezul nopţii trecute, când orologiul a marcat trecerea din vechiul în noul an, noi, împreună cu familiile noastre am rostit mai întâi o rugăciune pentru ca Dumnezeu să ne ajute întru înnoirea râvnei pe calea mântuirii, cerând de la El un nou început bun al mântuirii, după aceea n-am zăbovit prea mult, ci ne-am retras spre odihnă pentru a fi treji la ora venirii la Sfânta Biserică.
Noi ştim că însuşi cuvântul revelion poate fi înţeles în sens creştin: „réveiller” (de la care vine românescul revelion) în franceză înseamnă „a trezi, a se deştepta din somn”. Iată-ne, aşadar, aici, în Casa Domnului, unde toţi cei care se numesc creştini ar trebui să fie la aceasta oră.
Iubiţi fraţi de credinţă,
Calendarul nostru menţionează, precum ştiţi, trei sărbători pentru ziua de azi: Tăierea împrejur a Domnului, Sfântul Vasile cel Mare şi Anul Nou. Despre fiecare vom face, în cele ce urmează, câteva scurte referiri.
Tăierea împrejur a pruncului Iisus s-a făcut a opta zi după naştere, precum citim în Sfânta Evanghelie după Luca (2, 21-24), când I-au pus şi numele, după rânduiala veche consemnată de Moise în Levitic cap. al XII-lea. Pentru a afla mai pe larg despre acest sfânt eveniment, vă îndemnăm să citiţi acasă din Scriptură, când veţi dispune de un ceas de linişte, atât la Luca, cap. al II-lea, cât şi la Levitic, cap. al XII-lea. Dacă ar întreba cineva de ce astăzi noi, creştinii, nu mai tăiem pruncii împrejur, răspundem: tăierii împrejur din Vechiul Testament i-a luat locul Botezul creştin, în Noul Testament. Acum spunem şi noi, o dată cu Sfântul Apostol Pavel: „Tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă” (Rom. 2, 29).
Sfântul Vasile cel Mare, trăitor în veacul al IV-lea, a cărui pomenire astăzi săvârşim, ne este cunoscut prin câteva fapte cu totul remarcabile: este autorul unei Sfinte Liturghii, numită în cărţile noastre Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, ce se săvârşeşte de zece ori pe an, inclusiv astăzi; este autorul unui însemnat număr de lucrări teologice, omilii, epistole etc., după care învăţăm şi astăzi, minunându-ne de înălţimea cugetării sale; a rămas în istorie ca şi ctitor al unui aşezământ social de binefacere, intitulat Vasiliada, după care s-au inspirat până în ziua de astăzi nenumărate centre de caritate. Nu în ultimul rând, s-a remarcat printr-o viaţă de sfinţenie exemplară.
Om al rugăciunii, ne-a lăsat şi Molitfele, cunoscute sub numele său, pe care le-am rostit şi noi astăzi în genunchi. S-a dovedit biruitor peste patimi, după cum însuşi numele lui sugerează. Căci Vasile vine de la grecescul „basileos”, care înseamnă „împărat”.
Citim, de pildă despre un caz asemănător, în Patericul egiptean, cum Avva Iosif a spus odată ucenicilor: „Eu sunt împărat astăzi, că am împărăţit peste patimi!”, adică, „le-am biruit!”. Aşa şi Sfântul Vasile, s-a dovedit biruitor peste cele lumeşti, dobândind sălaş în ceruri, unde şi astăzi se roagă pentru noi.
Cu privire la marcarea Anului Nou, noi trebuie să vedem creştineşte acest prag: să ne facem un bilanţ sufletesc a ceea ce am realizat sau nu în anul precedent, cât am lucrat la mântuirea noastră şi a aproapelui, totodată să cerem ajutor de sus pentru un nou şi bun început în calea mântuirii. Să nu ne mire acest cuvânt „început bun”. Chiar dacă suntem mai înaintaţi în vârstă, în cele ce privesc mântuirea trebuie să ne considerăm mereu începători. Căci spune un proverb sugestiv: „În fiecare zi, din nou, de la început!”. Sau cum citim în acelaşi Pateric egiptean: „Odată Avva Arsenie a fost auzit de către ucenici, care stăteau afară, strigând din chilie: Dumnezeule, nu mă părăsi! Nimic bun n-am făcut înaintea Ta, dar dă-mi după bunătatea Ta să pun început!”.
Iubiţi ascultători,
Mulţumind lui Dumnezeu pentru binefacerile care au fost asupra noastră în anul care a trecut, păşim cu nădejde în noul an, în dorinţa de a fi mai buni, mai iertători, mai harnici, mai aprinşi de dragoste pentru Sfânta Biserică. Vă apreciem în chip deosebit pe toţi care aţi dovedit şi astăzi dragoste faţă de legea noastră creştină şi aţi venit aici.
Tuturor vă dorim sănătate şi ani mulţi întru Domnul! Cu deosebire, celor care purtaţi numele Sfântului Vasile, vă adresăm binecuvântările noastre părinteşti de tot binele, felicitându-vă pentru faptul că aţi început ziua onomastică în Biserică.
Aceleaşi gânduri creştineşti pentru familiile dumneavoastră şi în comuniune cu frăţiile voastre, pentru întreg neamul nostru românesc. La mulţi ani în ogorul Domnului! Amin.
Pr. Vasile Gordon
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.