Cuvantul colind deriva din latinescul colo-colare, care inseamna "ceea ce trebuie respectat, cinstit". Sunt persoane care sustin ca acest cuvant provine de la latinescul "calendae", termen care isi are originea in "calare" (chemare). O alta propunere ar fi ca acest cuvant "a colinda" ar veni de la "cylindea" grec, care inseamna rotire, intoarcere, invartire de soare ori de luna.
Colindele vestesc Nasterea Mantuitorului. Ele se canta in cor pentru ca inchipuie glasurile ingerilor care au cantat la Nasterea Domnului. Colindele prezente la romani nu au menirea de a impresiona ca produse muzicale artistice, ci au drept scop sa ne descopere adevarul legat de Intruparea si Nasterea Domnului. Astfel, colindele au o baza biblica, redand in versuri intamplarile si faptele legate de Nasterea lui Hristos. Sigur, exista si colinde cu caracter profan, dar nu acestea sunt prezente in viata Bisericii.
Amintim ca in timpul Calendelor lui Januarie, copiii romanilor mergeau din casa in casa si urau fericire prietenilor cu ocazia inceperii Anului Nou. Acest obicei de a umbla in grup de la o casa la alta a fost asimilat de Biserica, insa i s-a dat un alt continut. Asadar, colindele sunt inspirate din Sfanta Scriptura si din Sfanta Traditie, din slujbele divine, si din iconografie. Astfel, colindele nu s-au amestecat niciodata cu sarbatorile pagane.
La inceput, colindele au circulat prin viu grai, adica pe cale orala, ele fiind mai tarziu consemnate in scris si notate muzical. Faptul ca ele se canta, le fac sa fie usor de retinut si transmis.
"Ritualul se desfasoara de obicei incepand din Ajunul Craciunului (24 decembrie), pana dimineata zilei urmatoare. Grupul de sase pana la treizeci de tineri (colindatori) aleg un vataf, care cunoaste obiceiurile traditionale si, vreme de patruzeci sau optsprezece zile, ei se aduna de patru, cinci ori pe saptamana, intr-o casa anumita, ca sa primeasca instructia necesara. In seara zilei de 24 decembrie, imbracati in straie noi si impodobiti cu flori si zurgalai, colindatorii fac urari mai intai la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe strazi, canta din trompete si bat darabana, pentru ca larma facuta sa alunge duhurile rele si sa-i vesteasca pe gospodari de sosirea lor. Ei canta prima colinda la fereastra si, dupa ce au primit invoirea celor ai casei, intra in casa si isi continua repertoriul, danseaza cu fetele tinere si rostesc urarile traditionale. Colindatorii aduc sanatate si bogatie, reprezentate de o ramurica de brad pusa intr-un vas plin cu mere si pere mici. Exceptand familiile cele mai sarace, de la celelalte primesc daruri: colaci, placinte, fructe, carne, bautura etc. Dupa ce au strabatut intreg satul, grupul colindatorilor organizeaza o serbare la care iau parte toti tinerii.“ (Mircea Eliade, "Istoria credintelor si ideilor religioase")
Daca a colinda inseamna "a umbla de la o casa la alta", colindatul poate fi inteles intr-un sens mai larg. Deci, nu doar colinda din Ajunul Craciunului este colinda propriu-zisa, ci sunt si colinde care se canta de Anul Nou, in Ajunul Bobotezei, in ajunul Floriilor si de Pasti.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
-
Sfantul Vasile cel Mare in colindele religioase romanesti
Publicat in : Sfantul Vasile cel Mare -
Colindele Craciunului
Publicat in : Colinde Craciun -
Colindele Craciunului, traditie sfanta a neamului romanesc
Publicat in : Colinde Craciun
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.