La “plinirea vremii”, in pestera din Betleem, Fiul, nascut din veci din Tatal, S-a intrupat din Fecioara Maria. “Lumina care straluceste in intuneric” - pe care intunericul nu a cuprins-o - “ S-a facut trup si S-a salasluit intre noi”.

Lumina din acea sfanta noapte care va radia peste veacuri, risipind intunericul din lume si stralucind in sufletele celor care il vor primi pe Hristos, nu este nimic altceva decat lumina pascala caci, bucuria adusa de Nasterea lui Hristos, trimite la cea a Invierii Domnului. Este bucuria abolirii mortii.

“Hristos Se naste ca sa mantuiasca neamul nostru”

Hristos Se naste, si portile iadului se cutremura deoarece, odata cu Nasterea lui Hristos, se implineste cea mai veche profetie mesianica: "Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul". (Facere 3,15) In decursul vietii ei, omenirea are de luptat cu raul, sub toate formele lui; in sfarsit va iesi invingatoare din aceasta lupta, datorita Omului fagaduit de Dumnezeu. Cel care il va supune pe diavol, doarme acum in iesle.

Legatura dintre Nasterea Domnului si Inviere, consta in implinirea planului iconomiei mantuirii: “Hristos Se naste ca sa mantuiasca neamul nostru”. Aceasta relatie stransa dintre cele doua mari praznice ale Bisericii este exprimata remarcabil atat in imnografie cat si in iconografie.

Cand ascultam aceasta stihira de la Vecernia din 23 decembrie, ascultam deja un cantec pascal, comemorand deja marele si tainicul eveniment al Invierii Domnului: “Pregateste-te Beltleeme, ca s-a deschis Edenul; impodobeste-te Efrata, ca se innoieste Adam si Eva impreuna cu el; ca blestemul s-a dezlegat, mantuirea in lume a inflorit si sufletele dreptilor bine se impodobesc, aducand cantare, ca un dar plin de sarg, in loc de mireasma, si primind mantuire sufleteasca si nestricaciune. Ca, iata, Cel ce urmeaza sa se culce in iesle, mai inainte porunceste sa savarseasca duhovniceasca cantare cei ce canta neincetat: Doamne slava Tie!”

Edenul este deschis. Hristos vine, si plinatatea mantuirii se manifesta: “blestemul s-a dezlegat, mantuirea in lume a inflorit”. Deja putem gusta slava din noaptea Invierii, care ne descopera deplin, cum Hristos care cu “moartea pe moarte calcand”, daruieste viata celor din morminte.

Daca vom compara reprezentarile iconografice ale celor doua praznice - Nastere si Inviere – vom remarca, de asemenea, multe asemanari, ce subliniaza legatura dintre acestea. Sa luam doua exemple reprezentative: icoana traditionala a praznicului Nasterii Domnului, si icoana Coborarii la iad.

In centrul icoanei Nasterii dupa trup a Domnului se afla o pestera, in interiorul careia se afla Maica Domnului, impreuna cu pruncul Hristos. Scene multiple, amintite in Evanghelii, sunt prezente impreuna: ingerii canta cantari de lauda; magii si pastorii aduc daruri; cerul Ii aduce inchinaciune printr-o stea; dobitoacele Il vegheaza minunandu-se in tacere. Registrul de jos subliniaza piatra de poticnire a Intruparii. Scena din dreapta arata spalarea pruncului de catre moasa si ajutorul ei. Ea ne spune ca Hristos S-a nascut ca orice alt copil.

Scena din stanga il infatiseaza pe Iosif care, observand spalarea copilului, este cuprins din nou de indoieli despre fecioria consoartei sale. El este ispitit de diavol care-i sugereaza ca daca pruncul ar fi fost cu adevarat dumnezeiesc, nu S-ar fi nascut in chip omenesc. Maica Domnului este in centru, si cum sta inclinata, priveste la Iosif ca si cum ar incerca sa-l ajute sa treaca dincolo de indoieli si ispite.

Pozitionata astfel, langa icoana Pogorarii la iad, o asemanare a constructiei este evidenta. Si in icoana Coborarii la iad este o parte intunecata in centrul acesteia. Ingerii participa la ambele evenimente. In fiecare scena, lumea este chemata la centralitatea vietii in Hristos: la fel cum pastorii si magii au fost martori ai Nasterii lui Hristos, la fel patriarhii si dreptii Vechiului Testament au fost martori ai Invierii.

Un numar mare de sensuri teologice sunt inscrise in icoana traditionala a Nasterii Domnului. Intunecimea pesterii in care s-a nascut Hristos, infatiseaza cuvintele Sfantului Ioan: ” Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o. (Ioan 1;5)” – “Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar.”(Ioan1,14). Intunecimea pesterii reprezinta starea lumii, intoarsa de la comuniunea cu Dumnezeu, prin pacatul omului.

Important, de asemenea, este faptul centralitatii Maicii Domnului in cadrul icoanei. Nascatoarea de Dumnezeu este reprezentata astfel nu pentru a atrage atentia de la Hristos, caci intreaga icoana este inchinata Lui, slavei Intruparii Sale, dar pentru a proclama ca intruparea Fiului, reprezinta un act pentru si in umanitate. Hristos vine “intru ale Sale” (Ioan 1;11), si, prin venirea Sa, reinnoieste nu doar ceea ce este al Sau, ci ceea ce este al nostru. Chenoza nu inseamna o cadere a lui Dumnezeu din dumnezeirea Sa, ci un mod de a intari firea omeneasca dinlauntrul ei.

Aceasta este taina exprimata in Canonul din Duminica de dinaintea Nasterii Domnului: “Cel mai inainte de veci S-a nascut din Tatal, mai presus de cuget, mai pe urma din Fecioara S-a intrupat, precum Insusi stie, vrand sa innoiasca omenirea cea stricata de sfatul sarpelui celui viclean ” (Canonul Inaintepraznuirii, Oda III)

Din Fecioara, Fiul a luat trup, “precum Insusi stie”, deoarece “a vrut sa innoiasca omenirea”. Innoirea omului este innoirea firii umane. Firea noastra iesise prin pacat din adevarata existenta si ramasese intr-o existenta imputinata, mincinoasa si bolnava. Pentru noi, si in starea noastra, a venit Fiul lui Dumnezeu ancorand in Sine intai firea omeneasca pe care a asumat-o, apoi, prin comuniunea cu El, pe toti cei care primesc aceasta impartasire - de El si cu El.

Mormantul - iesle a vietii

Pe de alta parte, pestera nu se deosebeste de mormant. In acelasi sens putem afirma ca ieslea din Betleem nu se deosebeste de un sicriu. Este "Nasterea Domnului", sau "Punerea in mormant?” Icoana face, in acest fel, legatura intre aceste doua evenimente: Hristos Se naste, Hristos moare, caci numai astfel Hristos inviaza. Numai astfel omul poate avea o noua viata.

Acest lucru devine si mai evident atunci cand icoana Nasterii este comparata cu o alta icoana a Invierii, ce infatiseaza femeile mironosite, venind a treia zi, la mormantul lui Hristos. In aceste icoane, Nasterea si Invierea sunt infatisate aproape la fel, amandoua purtand profunde semnificatii teologice.

Hristos se naste intr-o iesle de forma identica cu cea a unui sicriu; iar in icoana Invierii, mormantul nu se diferentiaza de iesle.

Numai pacatul a unit nasterea de moarte. Prin pacat a intrat deci moartea in lume si stim, ca tot cel ce se naste, trebuie sa si moara. Intruparea lui Hristos, transforma insa mormantul intr-o imagine a vietii.

In icoana Invierii, sicriul, mormantul, sunt facute iesle, care reprezinta inceputul unei noi vieti - viata vesnica in Imparatie. Aici putem observa relatia unica intre aceste doua mari sarbatori, si anume mantuirea oferita prin Intruparea Domnului. Noi, prin pacatele noastre, am transformat nasterea intr-o sursa a mortii. In aceasta realitate, Hristos intra deplin, si, prin acest fapt, sterge urmarile pacatului.

Prin Nastere, Moarte si Inviere, El a plinit o mare taina: prin faptul ca si-a pus viata Sa pentru noi, locul mortii - mormantul- este transformat in iesle a vietii. In acest fel, icoanele ne amintesc faptul ca Nasterea lui Hristos este o sarbatoare pascala si o infrangere a pacatului.

Betleemul primeste "adevaratul pom al vietii"

In Duminica de dinaintea Nasterii Domnului, se canta la Canonul Utreniei: “Minunate, infricosatoare si uimitoare taine! Domnul slavei a venit pe pamant si a intrat in pestera, saracind cu trupul, cautand sa cheme iarasi pe Adam, si sa izbaveasca pe Eva din dureri.”

Iata cum ridicarea lui Adam si a Evei din iad, imaginea centrala a icoanei Invierii, este aratata deja in Duminica de dinaintea Nasterii Domnului. Acesta este cu adevarat rodul venirii lui Hristos.

Acesta este motivul pentru care imnele arata legatura dintre pestera din Betleem si Eden, casa primului om: “Gateste-te Betleeme ca s-a deschis Edenul pentru toti; infrumuseteaza-te Efrata ca pomul vietii a inflorit in pestera din Fecioara. Pentru ca pantecele aceleia s-a aratat rai intelegator, intru care este dumnezeiescul pom, din care mancand vom fi vii si nu vom muri ca Adam. Hristos Se naste ca sa ridice chipul cel cazut ma inaite.” (Troparul Inaintepraznuirii)

Mai mult decat simpla intoarcere in Eden, Nasterea lui Hristos, deschide omului posibilitatea de a avea o mai mare comuniune cu Dumnezeu: accesul la “adevaratul pom al vietii”, necunoscut pana acum in Eden, Hristos Insusi. Hristos aduce omului o innoire a vietii: adevarata viata cunoscuta in Eden, acum in masura deplina.

Inomenirea Fiului lui Dumnezeu reasaza omul cazut in starea lui dinainte de cadere. Facandu-Se om, murind si inviind prin natura omeneasca pe care Si-a asumat-o, Logosul a unit din nou si pentru totdeauna elementele separate: trupul si sufletul. Astfel, dupa cum moartea a intrat in lume prin greseala unui singur om, tot asa prin Invierea lui Hristos viata ne-a fost redata.

Dimensiunea ascetica a praznicului Nasterii Domnului

Raspunsul omului, asa cum observam din cele doua praznice, ce sunt unite asemenea unuia, atat din punct de vedere al imnografiei, cat si al iconografiei, trebuie sa fie unul, asceza. De aceea, ambele praznice sunt precedate de perioade de post.

O cale a straduintei, a luptei, a efortului. Edenul este redeschis: calcam din nou prin Rai. Ce trebuie sa facem aici? Sa repetam pacatul protoparintilor? Ori sa luptam impotriva falselor promisiuni ale patimilor si sa gustam din fructul vietii vesnice oferit prin Intruparea Fiului?

Aceasta este dimensiunea ascetica a Nasterii Domnului, despre care imnele marturisesc: ”Sa mergem credinciosilor, sa intampinam pe Ziditorul, Cel ce vine pe pamant, rasarind din Fecioara: cu curatie sa ne luminam, cu fapte bune sa stralucim, cu frica si cu bucurie sa ne gatim a privi cu ochii mintii pe Hristos, ajuns Prunc, care ne indumnezeieste pe noi, oamenii, din milostivirea cea mare.” (Inaintepraznuirea Nasterii Domnului)

Nasterea lui Hristos cheama creatia la despatimire si dobandire a virtutilor: “Toata intinaciunea cea din patimi lepadand, cu vrednicie sa luam cunostinta curata de venirea lui Hristos, pentru ca vine sa poarte trup fara intinare si sa daruiasca tuturor, prin Duh, dumnezeiasca innoire.” (Inaintepraznuirea Nasterii Domnului)

Atat timp cat nu vom urma indemnul ascetic al acestui praznic, vom ramane in afara lui. Insa, cand vom gusta bucuria nevointei venite prin purtarea crucii, si prin ea, bucuria Invierii, atunci ne vom afla si in pestera din Betleem, cantand impreuna cu ingerii:

”Intelepciunea cea ziditoare vine acum; norii cei prorocesti se deschid; harul insenineaza cerul;  Adevarul a rasarit; Inceteaza vorbele cele intunecate ale umbrei; Poarta Edenului s-a deschis. Adame, dantuieste;  Ziditorul nostru, Dumnezeu, de bunavoie se naste om”. (Stihira Laude - 21 decembrie)

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: