Nu putem să ne ocupăm de lucruri care sunt inacceptabile - cu pretextul că nu am avea timp sau că ar fi plictisitor; adică fie vorbind, fie scriind, să prezinţi o stare a sufletului tău care este străină de acest duh.

Fiecare creştin, odată ce este botezat şi este mădular al Bisericii, este chemat să-l urmeze lui Hristos cu bucurie. Nici un creştin nu va fi respins. L-am găsit pe Domnul, L-am cunoscut, Ii simţim dragostea cu care ne cheamă şi alergăm în spatele Lui. Şi în realitate Dumnezeu ne arată nouă că acest lucru nu esre doar o fantezie, că noi chiar L-am găsit, nu este numai o credinţă teoretică, ci una cât se poate de reală, este o trăire. Şi cineva s-ar putea nedumeri de cele pe care le discutăm aici, care par a fi de neînţeles. Dar nu avem şi noi, oare, în viaţa de zi cu zi, experienţe similare? De exemplu, atunci când un om îşi găseşte un prieten în care poate avea încredere deplină, iar acel prieten poate şi el să răspundă cu aceeaşi încredere, este un lucru foarte important, nu-i aşa? Dar comuniunea în care se află cei doi prieteni este, oare, una pur teoretică, una închipuită? Nu. Este o trăire, o relaţie pe care o trăiesc. La fel şi mama care are copilul ei şi acesta este un fapt pe care ea pur şi simplu îl trăieşte, fără să fie nevoie de dovezi sau de explicaţii sau de mai ştiu eu ce.

Si avem multe astfel de situaţii în viata aceasta a noastră omenească. Bineînţeles că aceasta nu este viaţa cea duhovnicească, ci doar cea omenească. Adică omul are o anume credinţă din fire, o anumită smerenie, o anumită dragoste, o stăpânire de sine şi aşa mai departe. Acestea însă nu reprezintă chiar o calitate. Dar are, am spune, o vagă idee, o anumită experienţă care să-i permită să înţeleagă ce înseamnă să spui că Hristos este Hristos, este Dumnezeu şi că ni S-a dăruit în mod necondiţionat şi că ne primeşte la El, de asemenea, în mod necondiţionat şi că ceea ce spune El este de fapt aceasta: Acesta este totul. Acesta este Dumnezeu. Acesta este harul. Cum spune şi Sfântul loan Hrisostomul, El ne este şi doctor şi frate şi tata şi mamă şi haină şi hrană şi toate celelalte. Nu poate nimeni să scoată toate aceste lucruri din duhul creştinesc, şi totodată sa creadă că în fapt, cu adevărat, Domnul ne iubeşte atât de mult. incât vrea ca noi să fim în El, că atât de mult îşi doreşte să II iubim şi să ne iubească, încât să ne facă şi pe noi să putem spune, asemenea apostolului Pavel, „Şi eu nu mai trăiesc; ci Hristos trăieşte în mine,” Şi să ne bucurăm, să ne bucurăm foarte mult, fără limite să ne bucurăm, pentru că L-am găsit pe Domnul şi am aflat drumul către El deschis, că ne-a luat toate grijile, iar noi putem să alergăm în urma lui cu dragoste, cu speranţă şi cu orice altceva va cere de la noi Domnul.

V-aş ruga - revin asupra acestui fapt - să avem întotdeauna acest lucru în vedere şi astfel să fie şi împreună-lucrarea noastră. Dacă tu încă te ocupi cu nimicuri, dacă n-ai primit de ştire că a venit EIristos, că a venit Dumnezeu pe pământ şi că ne cheamă să ne unim cu El, iar pe tine încă te preocupă cele ale omului cel vechi şi cauţi să găseşti o cale prin care să nu nemulţumeşti pe omul cel vechi din tine, înseamnă că n-ai înţeles nimic. Luaţi aminte la asta! De foarte multe ori omul se nelinişteşte şi se roagă de dragul omului vechi din el. Da, poţi să te duci să te rogi cu orele, numai şi numai ca să găseşti un echilibru psihic, dar asta nu înseamnă că pe Dumnezeu îl cauţi Dacă ai să le laşi pe toate acestea la o parte ai să-L cauţi pe Hristos şi dacă ai să-L cauţi aşa cum vrea El, numai atunci aceste nimicuri te vor părăsi. Dacă stai şi iei aminte, vei vedea că numai de ele eşti înconjurat. Da, aşa cred că ar trebui privite lucrurile.

Arhim. Simeon Kraiopoulos

Fragment din cartea "In pustiul lumii", Editura Bizantina

Cumpara cartea "In pustiul lumii"

• Viata duhovniceasca
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Viata duhovniceasca si familia
  Publicat in : Credinta

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: