Puţini oameni ştiu astăzi că Biserica Ortodoxă nu e nimic altceva decât Biserica aceea care a păstrat neştirbite învăţăturile autentice ale lui Iisus Hristos, înseşi învăţăturile date fiecărei generaţii de credincioşi care a urmat. Aceste învăţături au coborât de-a lungul veacurilor de la Sfinţii Apostoli, lămurite şi tâlcuite cu luare-aminte de urmaşii lor legiuiţi (ucenicii lor şi Sfinţii Părinţi), predate şi păstrate întocmai de Biserica noastră de Răsărit care este singura în stare să îşi dovedească dreptul de a fi numită „Biserica Ortodoxă". Dumnezeiescul întemeietor al Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos, a spus limpede:

„Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui" (Matei 16,18). El a trimis Bisericii Duhul Sfânt. Duhul S-a pogorât peste Apostoli, Duhul Adevărului (Ioan 15, 26), Care îi „vesteşte toate" şi o povăţuieşte (îoan 16,13), ferind-o de rătăcire. Intr-adevăr, avea să vestească oamenilor acest Adevăr, că Domnul pentru aceasta a venit în lume, potrivit propriilor Sale cuvinte11 (Îoan 18, 37), iar Sfântul Pavel adevereşte acest lucru în epistola sa către ucenicul său, Episcopul TLmotei, zicând că „Biserica Dumnezeului celui viu este stâlpul şi temelia Adevărului"' (1 Timotei 3, 15). Pentru că ea este „stâlpul şi temelia Adevărului", „porţile iadului nu o vor birui".

Rezultă atunci că adevărata Biserică Creştină - unică intr-adevăr, de vreme ce Hristos a întemeiat o singură Biserică - a existat întotdeauna pe pământ şi va dăinui până la sfârşitul vremurilor. Ea a primit făgăduinţa lui Hristos: „Eu cu voi simt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor" (Matei 28, 20). Mai poate exista vreo cât de mică îndoială că la Biserică se referă Domnul aici?

Orice judecată sănătoasă şi cinstită, orice lucrare a unei conştiinţe curate şi oricine cunoaşte istoria Bisericii Creştine, învăţăturile morale şi teologice curate şi nedeformate ale religiei creştine, trebuie să mărturisească faptul că nu a existat decât o singură Biserică adevărată, întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, şi că ea a păstrat Adevărul Lui sfânt şi neschimbat. De altfel, istoria arată o legătură a harului care poate fi trasată începând de la Sfinţii Apostoli până la succesorii lor şi la Sfinţii Părinţi.

In contrast cu ceea ce au făcut alţii, Biserica Ortodoxă nu a introdus niciodată în învăţăturile ei înnoiri prin care să „ţină pasul cu vremurile", să fie „progresistă", „să nu fie lepădată la marginea drumului" sau să adopte cerinţe şi mode actuale care sunt întotdeauna înţesate de păcat. Biserica nu se conformează niciodată lumii. Cu adevărat nu, căci Domnul le-a spus ucenicilor Săi la Cina rămânem credincioşi acestor cuvinte, dacă voim să fim credincioşi adevăratului creştinism - Biserica cea adevărată a lui Hristos a fost întotdeauna, este şi va fi mereu străină lumii acesteia Despărţită de ea [în duh], e în stare să transmită neschimbate învăţăturile dumnezeieşti ale Domnului, pentru că această despărţire a făcut-o să dăinuiască neschimbată, adică asemenea cu însuşi Dumnezeu cel neschimbat13.

Ceea ce învăţaţii numesc „conservatorism" este un indiciu esenţial şi poate cel mai caracteristic al adevăratei Biserici. De vreme ce ADEVĂRUL ne este dat odată pentru totdeauna, datoria noastră este mai degrabă să-l asimilăm, decât să-l descoperim. Avem poruncă să ne întărim pe noi înşine şi pe alţii întru Adevăr şi întru acest chip să-i aducem pe toţi la credinţa cea adevărată - Ortodoxia Din nefericire, au apărut în chiar sânul Bisericii, până şi printre ierarhi, păreri exprimate de persoane binecunoscute, păreri care îi sunt vătămătoare. Dorinţa de a „merge în pas cu vremurile" îi face să se teamă că nu vor fi recunoscuţi ca fiind „cultivaţi", „liberali" şi „progresişti". Acestor apostaţi moderni de la Ortodoxie le este „ruşine" să recunoască faptul că Biserica noastră Ortodoxă este întocmai Biserica pe care a întemeiat-o Domnul nostru Iisus Hristos, cea căreia i-a fost făcută făgăduinţa cea mare că „porţile iadului nu o vor birui" şi căreia El i-a încredinţat plinătatea Adevărului dumnezeiesc.

Prin înşelătoria şi falsa lor smerenie, prin hula lor împotriva Domnului, aceşti păstori mincinoşi şi cei dimpreună cu ei s-au înstrăinat de Biserica cea adevărată. Ei au exprimat în mod tacit ideea că „porţile iadului" au „biruit" Biserica Altfel spus, aceşti apostaţi zic că sfânta noastră Biserică Ortodoxă este deopotrivă „vinovată" de „despărţirea bisericilor" şi acum s-ar cădea să-şi „plângă" păcatele şi să se unească împreună cu celelalte „biserici creştine", făcându-le anumite concesii, rezultatul fiind o biserică a lui Hristos nouă şi indivizibilă. Aceasta este ideologia mişcării religioase care a devenit atât de la modă în vremurile noastre - „mişcarea ecumenică" -, în rândul căreia s-a înrolat şi Ortodoxia, chiar şi clerul nostru. Multă vreme am auzit că ei ar aparţine acestei mişcări pentru ca să „dea mărturie neamurilor de alte credinţe despre adevărul sfintei Ortodoxii", însă ne este greu să credem că această afirmaţie e ceva mai mult decât „o aruncare de praf în ochii noştri".

Desele lor declaraţii teologice din presa internaţională nu ne pot conduce decât la concluzia că ei sunt trădători ai sfântului Adevăr. Din punct de vedere istoric, „mişcarea ecumenică" - al cărei organ suprem este Consiliul Mondial al Bisericilor - este o organizaţie de origine pur protestantă. Aproape toate Bisericile Ortodoxe i s-au alăturat, Biserica Ortodoxă Rusă din Exil fiind cea mai însemnată excepţie. Chiar şi bisericile aflate îndărătul „cortinei de fier" i s-au alăturat. Pentru o vreme, Patriarhia Rusă a rezistat, plăcându-i să creadă în puritatea Ortodoxiei ei şi privind acest curent, în mod destul de firesc, ca fiind potrivnic Ortodoxiei. Intre timp însă a devenit membru. Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil este aproape singur în împotrivirea sa faţă de „mişcarea ecumenică". Cum putem explica izolarea sa de restul „Ortodoxiei globale"?

Trebuie să înţelegem situaţia în termenii cuvintelor „acestea trebuie să fie" (Luca 21,9), adică „marea apostazie"14, cea în chip limpede prezisă de Domnul (2 Tesaloniceni 2,3-12), „este îngăduită de Dumnezeu", după cum Sfântul Ignatie Briancianinov a dat mărturie în urmă cu aproape un veac. (Un alt Părinte duhovnicesc, Sfântul Teofan Zăvorâtul, cu adâncă mâhnire a vestit că apostazia va începe din Rusia). Sfântul Ignatie scria: „Nu năzuiţi ca ridicând mâna voastră slabă să curmaţi torentul stihinic al apostaziei. Evitaţi-o, apăraţi-vă de ea, şi aceasta vă este de ajuns. Căutaţi să cunoaşteţi duhul vremurilor, cercetaţi-l ca să-i puteţi evita influenţa oricând este cu putinţă. Se poate presupune că instituţia Bisericii, care de multă vreme se clatină, se va prăbuşi cumplit şi cu grăbire. Intr-adevăr, nimeni nu este în stare să stăvilească sau să se împotrivească acestui lucru.

Mijloacele adoptate pentru a sprijini Biserica instituţională sunt împrumutate de la stihiile [elementele] acestei lumi, lucruri care-i sunt potrivnice Bisericii, iar urmarea va fi că mai curând îi vor grăbi căderea, decât s-o împiedice. Fie ca Domnul Cel Milostiv să îi apere pe cei rămaşi care cred în El. însă această rămăşiţă este micuţă15 şi se micşorează tot mai mult". Vrăjmaşul omenirii îşi dă toată silinţa şi întrebuinţează toate mijloacele ca să zădărnicească această „rămăşiţă". Ajutorul îi vine din cooperarea deplină a tuturor heterodocşilor ascunşi şi nevăzuţi şi în special a acelor preoţi şi episcopi care trădează înalta lor chemare şi făgăduinţă - credinţa cea adevărată şi Biserica cea adevărată.

Respingerea şi ferirea de apostazia care a sporit atât de mult ne cer să stăm departe de duhul acestui veac (care poartă în sine seminţele propriei sale căderi). Dacă năzuim să ne împotrivim lumii, este de trebuinţă mai întâi să o înţelegem şi să avem limpede în minte faptul că în această epocă, mai tot ceea ce poartă numele preasfânt şi scump de „Ortodoxie", nu este în fapt ortodox.

Mai curând este adeseori „o Ortodoxie mincinoasă şi uzurpată", de care trebuie să ne temem şi să ne ferim ca de foc. Spre deosebire de această credinţă contrafăcută, adevărata Ortodoxie a fost dată şi trebuie primită fără înnoiri, şi nimic care să fie potrivnic Sfintelor Scripturi şi dogmelor Bisericii Soborniceşti nu trebuie acceptat ca învăţătură ori ca regulă în Biserică. Ortodoxia adevărată se gândeşte doar să-L slujească pe Dumnezeu şi să mântuiască sufletele, şi nu se îngrijeşte de bunăstarea lumească şi vremelnică a oamenilor. Ortodoxia adevărată este duhovnicească, şi nu materialnică ori psihologică ori pământească. Pentru a ne apăra de „duhul acestui veac" şi a ne păstra credincioşia faţă de Ortodoxia cea adevărată, se cuvine ca mai întâi şi cu toată puterea noastră să ducem o viaţă fără prihană: o încredinţare lui Hristos deplină şi riguroasă, fără abatere de la poruncile lui Dumnezeu sau de la legile Sfintei Sale Biserici. In acelaşi timp, nu trebuie să avem nici o rugăciune comună sau legătură spirituală cu apostazia actuală sau cu orice întinează credinţa noastră cea sfântă, nici chiar cu acei dizidenţi care îşi spun „ortodocşi". Ei vor merge în calea lor, iar noi într-a noastră.

Trebuie să fim cinstiţi şi statornici, urmând calea cea dreaptă, neabătându-ne niciodată spre a plăcea oamenilor sau de teamă că am putea pierde vreun folos personal. Calea sigură spre pierzanie este indiferenţa şi lipsa de principii, care este numită eufemistic „viziune liberală [lărgită]". In contrast cu această „viziune liberală [lărgită]", aşezăm „stricteţea ideilor" care, în contemporaneitate, este la modă să fie etichetată drept „îngustă" şi „fanatică". Desigur, dacă cineva adoptă „mentalitatea de modă nouă", probabil că îi socoteşte pe Sfinţii Mucenici - al căror sânge este „liantul Bisericii" - şi pe Părinţii Bisericii - care au luptat toată viaţa împotriva ereticilor - nici mai mult nici mai puţin decât „înguşti" şi „fanatici". într-adevăr, este o diferenţă mică între „calea cea largă" - asupra căreia ne-a avertizat Domnul16 (Matei 7, 13) - şi actuala „viziune lărgită". El a osândit „calea cea largă" vădind-o a fi drumul spre „gheenă". Desigur, ideea de „gheenă" nu prezintă nici o nelinişte pentru acei teologi „liberali" şi avangardişti. Ei pot să „teologhisească" plini de sine despre ea, însă discutând nesăbuit şi gălăgios despre „noile direcţii ale teologiei ortodoxe" şi dobândind o seamă de ucenici dau dovadă că nu mai cred în existenţa Iadului. Intr-adevăr, acest nou soi de „ortodocşi" nu sunt cu nimic mai prejos decât „scolasticii" moderni.

Cu alte cuvinte, calea acestor „progresişti" nu este calea noastră. Calea lor este amăgitoare şi e păcat că acest lucru nu este evident pentru toată lumea. „Viziunea liberală" sau „lărgită" ne înstrăinează de Domnul şi de Biserica Lui cea adevărată. Este calea care se abate de la Ortodoxie. Această „viziune" este criminală şi e născocită cu răutate de către diavol, ca să ne lipsească de mântuire. Căci noi, orişicum, nu acceptăm nici o înnoire, ci alegem calea cea veche, încercată, calea pe care de 2000 de ani adevăraţii creştini au ales să-L slujească pe Dumnezeu. Noi alegem calea credincioşiei faţă de credinţa cea adevărată, şi nu „calea modernă".

Noi alegem credincioşia faţă de Biserica adevărată, cu toate canoanele şi dogmele ei care au fost primite şi întărite de Sinoadele locale şi Soborniceşti [Ecumenice]. Noi alegem rânduielile şi tradiţiile cele sfinte, bogăţiile duhovniceşti ale acelei credinţe care ni s-a transmis deplină şi neştirbită de la Sfinţii Apostoli, de la Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi moştenirea creştină a cuvioşilor noştri înaintaşi. Singură aceasta este credinţa adevăratului ortodox, deosebită de „ortodoxia" contrafăcută născocită de vrăjmaşul neamului omenesc. Noi nu primim decât credinţa apostolică, credinţa Părinţilor, credinţa ortodoxă.

Fragment din cartea "Apostazia si Antihristul dupa invatatura Sfintilor Parinti", Editura Sophia

Cumpara cartea "Apostazia si Antihristul dupa invatatura Sfintilor Parinti"

Note:

11 „Deci i-a zis Pilat: Aşadar eşti Tu împărat? Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu" (loan 18,37).
12 „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi" (loan 15,17-20).
13 Vezi lacov 1,17.
14 „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri? Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui. Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea Satanei, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase, şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea" (2 Tesaloniceni 2, 3-12).
15 „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia" (Luca 12, 32). 
16 „Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi simt cei care o află" (Matei 7,13).
 

• Pastorala Sfantului Sinod la Duminica Ortodoxiei
  Publicat in : Predici la sarbatori
• Duminica Ortodoxiei
  Publicat in : Duminica Ortodoxiei

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: