Candela neadormita

Cuvantul "candela" provine din limba greaca - kandila si inseamna lumina de veghe sau de priveghere. Aceasta aduce aminte crestinului ca trebuie sa privegheze neincetat, nestiind cand va veni Mirele Hristos, spre a-L pofti in camara Sa de Nunta.

Candela de la Sfantul Mormant a fost aprinsa pentru prima data in 326, anul cand a fost descoperit Mormantul Domnului. Pentru ca ea se stinge o singura data pe an, in dimineata Sambetei Mari, poarta denumirea de candela neadormita. Desi este stinsa in dimineata Sambetei Mari, ea este aprinsa mai tarziu cu Sfanta Lumina, in chip minunat.

Cea mai veche marturie despre aceasta candela neadormita o avem in Cronica pelerinei Egeria.

Mentionam ca in dimineata Sambetei Mari, se sting toate luminile din Biserica, iar Mormantul Domnului este pecetluit cu ceara curata.

In jurul orei 12:00 in Biserica intra Patriarhul grec-ortodox si incepe traditionala procesiune, care consta in inconjurarea de trei ori a Sfantului Mormant. Dupa procesiune se despecetluieste Mormantul si clericul care are in grija obiectele liturgice, duce inauntru candela neadormita stinsa, care urmeaza sa se aprinda de la Sfanta Lumina.

Patriarhul, imbracat numai cu un stihar alb, ia patru manunchiuri de cate 33 de lumanari fiecare si intra in Sfantul Mormant. Aici, patriarhul citeste in genunchi rugaciunea speciala si il roaga pe Hristos sa daruiasca Lumina ca binecuvantare si sfintire pentru oameni. Apoi, in urma rugaciunii, Lumina Sfanta se arata si se raspandeste in Biserica. In acelasi timp se aprinde si candela neadormita de la Mormantul Domnului.

Candela este prezenta atat in biserici si in case. Ea ne ajuta in primul rand la adunarea mintii si la odihnirea gandurilor. Lumina lui Hristos lumineaza tuturor, ne spune adesea Biserica.

De ce aprindem candelele

Redam cateva sfaturi ale Sfantului Nicolae Velimirovi in legatura cu aprinderea candelelor:

1. In primul rand, deoarece credinta noastra este lumina. Mantuitorul Hristos a spus: "Eu sunt Lumina lumii" (Ioan 8,12). Lumina candelelor ne aduce aminte de aceasta Lumina prin care Hristos ne lumineaza sufletele.

2. Aprindem candelele pentru a ne aminti de natura luminoasa a sfantului in fata caruia este asezata, deoarece sfintii sunt numiti "fii ai Luminii" (Ioan 12,36; Luca 16,8).

3. Pentru a ne intrista din pricina faptelor noastre dintru intuneric, a dorintelor si gandurilor noastre rele si ca imbold pentru a ne intoarce pe calea luminii evanghelice.

4. Mai aprindem candelele pentru ca ele sa fie mica noastra jertfa adusa lui Dumnezeu, Care S-a adus pe Sine ca jertfa pentru noi.

6. Aprindem candele pentru ca lumina lor sa ne calauzeasca spre lasarea in grija lui Dumnezeu. Asa cum uleiul si fitilul ard in paharelul de sticla potrivit dorintei noastre, tot asa si sufletele noastre trebuie sa arda de flacara iubirii in toate incercarile si suferintele, supunandu-se mereu voii lui Dumnezeu.

7. Le aprindem si pentru a invata ca dupa cum ele nu se aprind singure, fara interventia noastra, tot asa si inima noastra (care este candela noastra launtrica) nu stie sa se aprinda fara focul cel sfant al harului lui Dumnezeu, chiar si atunci cand am fi binecuvantati cu toate virtutile.

Rugaciune cand aprindem candela:

Prea Sfanta si Inalta Treime, primeste dragostea mea inaintea Ta si arde in focul Dumnezeirii Tale faradelegile mele si sterge multimea rautatilor mele si da-le ingroparii si uitarii Tale, Doamne. Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, fa bine primita lumina darului meu si o du inaintea Fiului si Dumnezeulului nostru pentru iertarea pacatelor noastre.

Iulian Predescu

Pe aceeaşi temă