Nu-i suficient să spui un adevăr, ca să fii în Adevăr... Poți să fii o minciună cu adevărul în gură...
Adevărul nu doar îl spui, ci îl aperi de minciună, nu îl amesteci cu minciuna, ci îl descoperi punându-l în lumină...
Adevărul este împreună cu Binele și cu Frumosul... Aceasta-i lucrarea luminoasă a Adevărului...
Dar și mai rău, mai demonic decât atât, anume de a nu fi Adevărul împreună cu Binele și cu Frumosul este să prezinți o minciună ca pe un adevăr. Acest rău crește exponențial și proporțional cu numărul celor smintiți de minciuna livrată ca adevăr...
Dacă-ți porți minciuna solitar, rămâi doar un bezmetic smintit, carantinat în boala-ți proprie. Dar când îi faci complici și pe alții, amăgindu-i, mințindu-i, smintindu-i, porți o vină uriașă, de proporții, care de cele mai multe ori nu mai poate fi spălată, reparată niciodată...
De aceea, este o mare responsabilitate morală în chestiunea Adevăr versus minciună, poziționarea noastră într-o parte sau alta atrage cu sine păstrarea integrității morale sau pierderea ei...
Pentru ați păstra integritatea trebuie să te menții virtuos în Adevăr cu toată ființa, cu toate posibilitățile ei bune și frumoase de manifestare, de expresie, de relaționare...
Măsluirea adevărului, fake-ul, manipularea, părtinirea, onerosul, lipsa deontologiei profesionale, can-canul, însușiri care se regăsesesc în arhivele mass-media în texte, știri, comentarii și reportaje alcătuiesc un inventar de o mizerabilitate scandaloasă și de o vulgaritate care dăunează grav vieții sociale, tocmai prin această supradevolopare a răului, a negativului din viața publică...
Adevărul are măreție, dar nu de factură hiperbolică cum este minciuna, care pentru a fi credibilă este prezentată tendențios, insinuant, exagerat, aceste accente și potențiatori constituind tocmai trivialitatea ei demonică.
Oameni care se pretind integri dar care răstălmăcesc în cel mai mincinos și maculat stil realitatea despre evenimente, despre persoane, despre alte instituții, sunt capabili de cele mai demonice lucruri cu efecte sociale incomensurabile în plan moral.
Dacă iubești Adevărul, te identifici cu el, îl lași să-ți pătrundă gândurile, cuvintele, faptele... și astfel devii Adevăr, devin adevărate toate ale tale în Duhul Adevărului...și bune și frumoase...
Adevărul nu te lasă să minți pe alții sau să te minți pe tine ...
De aceea, Ava Dorotei când a fost întrebat cine este în centrul a trei cercuri concentrice care reprezentau Adevărul, Binele și Frumosul, Sf. Părinte a zis : Adevărul este în centru, iar centrul este Dumnezeu ; L-a identificat pe Dumnezeu cu Adevărul și cu centrul; Binele și Frumosul fiind noțiuni subiective și relative, iar Adevărul este obiectiv și Unul...
Și în teza tomistă se afirmă univoc de către autorul ei aceiași unicitate:
Mai multe adevăruri, nici un adevăr. (Toma D Aquino)
Cei care sunt în Adevăr dibuiesc minciuna, nu se lasă înșelați și amăgiți de minciună, ci resping minciuna...
Adevărul nu face compromis cu minciuna, nu are pact și înțelegere cu minciuna, ci se leapădă de minciună...
Omul mincinos nu se împacă cu Adevărul, nu-l primește, pentru că Adevărul îl dă de gol...
De multe ori Adevărul l-a rușinat pe mincinos, arătându-l pizmăreț, dușmănos și de nimic... De aceea, mincinosul urăște Adevărul și pe cel care-l spune...scrâșnind din dinți împotrivă, sărind ca un șarpe din bezna minciunii lui ca un pârâcios și bârfitor, tot așa cum este numit și duhul rău, Satan, care înseamnă bârfitor, contra...
Contra ce?
Contra Adevărului, desigur...
Este clar că Nu poate fi însoțire între Adevăr și minciună și nici prietenie... Lucrările lor sunt în contrasens...
Mulți vor să pară că sunt în Adevăr, însă puțini sunt cu adevărat …
De aceea închinarea lor NU este în Duh și în Adevăr
Minciuna are alt duh, este în alt duh...iar închinarea este adusă ca o jertfă necurată Necuratului, tatăl minciunii, cum îl numește Scriptura, pe Stăpânul mincinoșilor...
Nu doar minciuna este un parametru definitoriu pentru mincinos, ci și lipsa de dragoste. Mincinosul nu iubește, nu poate iubi, pentru că dragostea este împreună cu Adevărul, iar minciuna este însoțită de ură, dușmănia fiind amanta mincinosului.
Cel care iubește este în Adevăr, în Duhul Adevărului...
Cel care nu are dragoste, dar o mimează este în minciună, în duhul minciunii...și de aici se nasc toate relele: judecarea aproapelui, defăimarea, osândirea, dușmănia, invidia, mânia, hula..
Pe surse, ca să folosim o exprimare jurnalistică :
Cei cu Adevărul îl au pe Dumnezeu ca sursă a iubirii, a binelui, a frumosului...pe care-l răspândesc luminos și benefic...
Ceilalți își au sursele de la demoni, care împrăștie necurățiile spre îndrăcirea multora și a lor, într-un mod malefic...
De aceea, avem îndemnul biblic: Iubiților, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu! (1 Ioan 4,1)
Așadar: Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul (2 Corinteni 6, 17)
Pr. Alin-Cristian Preotu
Despre autor
Pr Alin-Cristian Preotu
Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012
-
Unde este Dumnezeu acolo este tot binele
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
De ce oamenii, desi cunosc binele, nu il faptuiesc?
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.