Canoanele raman valabile ca niste mari faruri de orientare, sa se vada, mai ales gravitatea pacatelor, ele avand insemnarile si subinsemnarile lor, dar trebuie cunoscut ca au si elasticitatea lor. Lupta mare este sa-i vindeci rana, nu sa-l lasi singur ani intregi fara marile haruri ale Sfintelor Taine. Sfantul Ioan Gura de Aur zice: "Ani vrei sa-i dai? Trebuie sa-l insanatosesti!" Sa ajunga la o cunostinta de sine si sa intre singur in marile bogatii ale harurilor ceresti.
Nu trebuie apasat pe o puternica nevointa prin canonisire, ci mai mult pe o intensitate a ei. Nu timpul poate decide, ci calitatea vietuirii printr-o continua dispozitie sufleteasca, nedand loc la amaraciuni opace. O sincera si apasata parere de rau ii va aduce o mai adevarata smerenie, atat de primita spre iertare si atat de binefacatoare spre viziuni noi si descoperiri mai presus de ratiunea omeneasca, cu care dragostea lui Dumnezeu imbogateste pe omul smerit, iar nu pe cel incorsetat intr-o aspra nevointa. Iisus Hristos Se daruieste mai cu placere unei inimi ranite, dar caita si smerita, decat unei inimi care posteste si se roaga, dar care, desigur, isi cere dreptul. "Nici vaduva si nici fecioara n-au alta treapta in cer decat aceea pe care o fixeaza umilinta".
Deci duhovnicul nu greseste, micsorand timpul pocaintei in marea lui raspundere, ca spune Sfantul Vasile cel Mare in Canonul 74: „Cel care are putere de a lega si dezlega nu se canoniseste micsorand timpul pocaintei, pentru cel care se caieste de bunavoie, spovedindu-se, ca unul ca acesta ajunge degraba la iubirea lui Dumnezeu".
Cine iubeste pe fiii lui si mantuirea lor ar trebui sa stie ca eforturile si marturisirea lor nu inseamna chiar nimic, pentru ca tu sa nu fii in inima lui si sa nu poti face pogoramant, impartasindu-l. Iisus Hristos, milostivul nostru Stapan, S-a bucurat sa bage primul om in rai, un talhar, care L-a marturisit; acelasi Hristos, Care a mustrat cu asprime pe mai-marii sinagogilor pentru impietrirea lor. Le-au luat-o inainte desfranatele, talharii si vamesii, iertati cu blandete, si ramaneau incurajati, sfintindu-si sufletele.
Iata, deci, cum Iisus Hristos, cu aceeasi iubire si blandete, doreste sa Se daruiasca fiilor Lui si este iarasi amanat de rigoarea si asprimea "Legii". Dumnezeu este milostiv si cauta pricini sa umple pe crestini de bogatia harurilor Lui.
Parintele Arsenie Papacioc.
Pe aceeaşi temă
-
Duhovnicul, doctorul sufletului
Publicat in : Editoriale -
Duhovnicul sau psihologul
Publicat in : Editoriale -
Duhovnicul mare si duhovnicul mic
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.