Tinerii si spovedania
Interviu cu parintele Vasile Gavrila de la Biserica "Sf. Nicolae", paraclis al Universitatii din Bucuresti
- Din experienta dvs. de duhovnic si mai ales de duhovnic al tinerilor, cum ii simtiti pe tineri, accepta ei mai usor spovedania, cum ii apropiati de dvs. ca duhovnic?
- Evident, depinde de starea lor. Unii vin din dorinta de a se destainui, de a primi dezlegare pentru greselile care ii apasa, altii vin pentru binecuvantare, constientizeaza ca si ei vor fi gresit, altii vin din indemnul celorlalti, eventual al parintilor, sau dintr-o cutuma, ca s-au obisnuit asa, altii sunt intr-un moment critic si, desigur, mai sunt si alte categorii. Deschiderea lor depinde de starea lor. In general cei mai multi sunt deschisi. Sunt insa si unii care sunt foarte inchisi, in interiorul carora intri foarte greu. Ei vin cu o problema, spun ca au o problema dar, uneori, aproape ca este imposibil de descifrat acea problema, totusi ei declara ca au o problema. In orice caz, cu un tanar trebuie sa dai dovada de foarte multa atentie, sa ai foarte multa rabdare si, mai ales, foarte, foarte multa delicatete. De ce? Pentru faptul ca el insusi este delicat, sufletul lui este delicat, este la inceput de viata si pentru el multe experiente acum incep. Si, evident, nu trebuie intrat cu duritate, de fapt nici n-as folosi termenul de duritate, ci cel de indiscretie, deci nu trebuie intrat cu indiscretie, ci cu foarte multa atentie si calauzindu-l de la lucrurile generale, usoare pana la cele mai profunde, mai grele.
- Ce intrebari se pun la spovedanie? Sunt intrebari diferite pentru cei tineri?
- Evident sunt intrebari care se pun tinerilor si pe care nu le poti pune batranilor si invers. Dar inainte de asta as spune urmatorul lucru: spovedania nu se limiteaza la un set de intrebari, desi cunoastem ca exista indreptare de spovedanie unde, de regula, se pun intrebari, unele dintre ele foarte amanuntite, unele dintre ele chiar se repeta. Spovedania, din punctul meu de vedere, nu se bazeaza pe intrebari ci se bazeaza pe o deschidere a constiintei celui care se spovedeste. Si prima intrebare, de exemplu, pe care eu as pune-o cuiva care se spovedeste la inceput (pentru ca dupa ce ajungem sa ne cunoastem incepem sa avem un dialog), deci prima intrebare este: de ce doreste sa se spovedeasca si il rog sa dea glas constiintei lui si numai atunci cand nu stie si ma roaga sa-l ajut cu intrebari, atunci incep cu intrebari, evident cu intrebari generale, intrebari legate mai ales de aspectul spiritual al vietii si anume de rugaciune, de raportare a lui fata de Dumnezeu si fata de Biserica, fata de semeni si fata de el insusi. Dupa care urmeaza sa intram in probleme mai delicate, mai grele, dar prima data trebuie sa plecam de la glasul constiintei lui si incepem sa dialogam, nu sa intrebam, sa dialogam pe marginea problemelor pe care el le dezvolta. Sunt si anumite probleme care sunt specifice tineretii si daca tanarul sau tanara nu le dezvolta, nu le pune, atunci ca preoti, (pentru ca urmeaza sa primeasca sau nu dezlegare la Impartasire, urmeaza deci sa-l primesti la Sfantul Potir, sa-l impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului) nu putem sa evitam chiar si anumite probleme delicate, sensibile dar cu foarte multa atentie. Repet, sunt probleme specifice tineretii, specifice maturitatii si specifice batranilor sau sunt probleme specifice mediului din care provine cineva si atunci intotdeauna trebuie ca duhovnicul sa se cunoasca cu cel care se spovedeste, sa aiba dialog si sa puna, cand este nevoie, intrebari specifice varstei, mediului, preocuparilor si tot ceea ce formeaza acest complex al personalitatii tanarului.
- Preotul trebuie sa fie si un bun psiholog...
- Spovedania presupune in mod indiscutabil cunoasterea persoanei umane, si n-as spune doar un psiholog, preotul trebuie sa se identifice cu problemele celui care vine la spovedit. Eu cunosc o rugaciune a Parintelui Sofronie, ucenicul Sfantului Siluan, o rugaciune a duhovnicului pentru cei care se spovedesc. Parintele Sofronie ii cerea lui Dumnezeu in rugaciune: "Da-mi, Doamne, sa-l primesc pe cel care vine la mine asa cum tu l-ai primi, sa plang cu cel ce plange, sa ma bucur cu cel ce se bucura, sa ma intristez cu cel ce se intristeaza si sa-i imbratisez pe toti care vin la mine si sa-i aduc la tine". Ce inseamna asta? Inseamna o identificare cu problemele omului. Din acest motiv, evit sa dezvolt problematica intrebarilor, adica in mod constient nu putem reduce spovedania la niste intrebari care sa fie exterioare. Ai cunoscut sufletul omului si atunci ai un dialog, ai intrat in taina inimii lui. Si el intra in taina inimii tale pentru ca atunci cand cel care se spovedeste simte caldura parinteasca a celui in fata caruia sta si simte ca ei doi stau in fata lui Hristos, in momentul acela, el insusi se deschide cum nu se deschide nimanui.
- Care este modalitatea de a va adresa tinerilor in anumite probleme, direct sau mai pe ocolite?
- Sunt probleme care vizeaza viata lor personala, de fapt toate vizeaza viata lor personala dar sunt si probleme de mare intimitate. Ei bine, acolo trebuie intrat, intr-adevar, pe ocolite, asa cum spuneti dvs., prin invaluire cumva, cu foarte multa atentie si cu multa dragoste, adica sa simta dragostea pe care tu i-o porti in clipa aceea si i-o porti celui care consideri ca va fi prietenul tau, va fi ucenicul tau, fiul tau duhovnicesc de-acum inainte, constientizand ca va reveni. Daca asa te apropii de el, el insusi se deschide foarte mult. Am sa va dau cateva cazuri tipologice, nu cazuri personale. Au fost copii sau tineri pana la adolescenta si adolescenti carora mie mi-a fost teama sa le pun anumite intrebari mai delicate legate de varsta lor sau pe care i-am tratat probabil ca pe niste copii. Si unii dintre ei mi-au spus la spovedania urmatoare ca i-am tratat prea ca pe niste copii si ca ar vrea sa discut cu ei ca si cu niste adolescenti sau oameni maturi. Si mi-am dat seama ca ei au nevoie de lucrul acesta dar a trebuit ca ei sa simta si sa ma ajute pe mine sa-mi dau seama ca ei simt lucrul acesta. De exemplu, niciodata n-am sa pot sa intru in probleme de acestea sentimentale sau probleme legate de viata intima la copiii care se apropie de adolescenta sau la adolescenti. Aici este marea dificultate, marea problema pentru ca uneori noi, preotii, ne temem. Poate parintii se supara pentru faptul ca preotul poate a intrat in intimitati daca el, copilul, spune acasa dar in acelasi timp noi nu constientizam, de exemplu, ca la scoala incearca sa se faca educatie sexuala, la televizor copiii vad tot felul de filme, toata aceasta reclama excesiva in ceea ce priveste pornografia si practic, la un moment dat, iti dai seama ca stai de vorba cu copii foarte versati in anumite lucruri de care tie iti este teama sa... Din acest motiv este foarte dificil. Pe de o parte vrei sa nu-l violentezi pe copil, sa nu-l superi, pe de alta parte te gandesti ca nu cumva sa se fi intamplat... Si-atunci se atinge problema usor, usor. Mie, de exemplu, mi s-a intamplat asa, sa intreb daca are un prieten, o prietena, cum sunt ei?, sunt bine?, se inteleg?, eu fiind foarte departe. Si unii au mers foarte direct spunand ca au relatii sexuale de mult, "parintii nostri stiu sau parintii nostri nu stiu" sau am avut cazuri in care doi tineri de clasa a noua au fost adusi aici, fiind in prag de a face avort, erau colegi. Si atunci este foarte delicat, foarte sensibil de a atinge problema aceasta. Te gandesti pe de o parte, repet, la cel care se spovedeste, pe de alta parte te gandesti la constiinta ta de preot si a amandurora in fata lui Hristos, in fata lui Dumnezeu. Pentru ca te gandesti ca tanarul sau tanara respectiva va veni sa se impartaseasca cu Trupul si cu Sangele Domnului, dupa ce acum catva timp a facut un avort sau dupa ce are relatii trupesti cu prietenul sau cu prietena foarte de timpuriu. Si-atunci aici apare dificultatea, greutatea prin care trebuie sa atingem aceasta problema. Insa indiferent cum ar fi, trebuie, repet, multa delicatete, multa atentie, cu un limbaj adecvat si discretie. Nu trebuie intrat in amanunte. Deja cand se pun intrebari cu lux de amanunte si pe cel mai deschis il deranjeaza si pe cel mai doritor sa scape de povara lui sufleteasca si pe el il deranjeaza si din acest motiv trebuie multa atentie, multa delicatete.
Isabela Aivancesei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.