CONCLUZIA GENERALĂ A MĂRTURISIRII DUPĂ DREPTARUL CELOR ZECE PORUNCI
Doamne! Unii dintre noi merg foarte rar să se spovedească şi să se împărtăşească cu Sfintele Taine, alţii spun că nu au timp să meargă şi la biserică... Ar trebui să mergem mai des. De câte ori ţi s-a întâmplat să-ţi fie greu în viaţă, ţi s-a făcut greu în suflet, ar fi trebuit să fugi îndată la doctorul duhovnicesc, iar noi n-avem timp, ci de fiecare dată amânăm, astfel că toate rămân vechi - şi toate lucrurile despre care am amintit până aici se uită...
Tu, Doamne, ne ceri să azvârlim din sufletul nostru în timpul mărturisirii toate faptele rele, să urâm păcatul, să ne adunăm toate forţele pentru a nu mai păcătui. Am ştiut că-i păcat să facem cutare sau cutare faptă, dar nu am luat aminte...
Tu, Doamne, ne chemi pe fiecare dintre noi să ne plângem cu amar păcatele, să suferim pentru ele, să le descoperim cu durere duhovnicului şi să le urâm atunci când ne amintim de ele, să le urâm ca pe nişte adevăraţi duşmani, iar noi venim reci la spovedanie şi plecăm acasă împietriţi...
Doar gândindu-te te îngrozeşti: te-a iertat Dumnezeu sau nu, te-a dezlegat de păcatele săvârşite, chiar dacă preotul duhovnic ţi-a citit rugăciunea de dezlegare?
Fiecare dintre noi trebuie acum să-Ţi arate, Doamne, fermitatea lepădării de păcat, trebuie să urască păcatul, să mediteze mai adânc asupra vieţii personale. Şi această fermitate trebuie întărită printr-o pecete: sărutând Crucea şi Evanghelia, arătând ceea ce am făgăduit prin legământ.
Doamne, dorim sincer să ne lepădăm de păcat. Şi ne rugăm Ţie, ajută-ne să ţinem acest jurământ! Mi-e teama nespus de cei care adeseori au încercat să-şi mărturisească păcatul în faţa preotului - dar le-a fost ruşine şi au plecat cu păcatul nemărturisit! Ajută-ne astăzi să ne izbăvim de toate acele păcate ascunse şi neispăşite! Ajunge să purtăm în suflet această greutate şi să ne sporim suferinţa prin nepocăinţă!
Domnului să ne rugăm!
Doamne, Dumnezeul meu!
Eu sunt prăpastia cea fără fund a păcatului: în orice parte m-aş uita în lăuntrul meu - toate sunt rele, de orice lucru mi-aş aduce aminte - toate le-am făcut, am grăit lucruri nedrepte, am avut gânduri necurate... Şi intenţiile, şi dispoziţia sufletului meu sunt o jignire la adresa Ta, Creato- rule şi Binefăcătorule al Meu!
Fie-Ţi milă de mine, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu! Eu, ca un om nemernic, am greşit. Tu însă, ca un Dumnezeu milostiv, miluieşte-mă!
Primeşte-mă întru pocăinţă! Ajută-mă să-Ţi aduc roade vrednice de pocăinţă. Nu mai vreau să mai păcătuiesc, nu mai vreau să Te mai jignesc, Doamne! Dă-mi voie să mă împărtăşesc cu Sfintele Taine, ca să coboare prin ele întru mine puterea Ta cea binecuvântată! Nimiceşte păcatul care trăieşte în mine! Vieţuieşte Tu întru mine, Doamne Cel Preaveşnic, pentru ca nici viaţa, nici moartea să nu mă despartă de Tine!
Cel ce ai întru stăpânire viaţa fiecărui om - cum vrei, cum ştii, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul! Ca să binecuvântez şi să proslăvesc preacinstitul Tău nume în veci. Amin!
Fragment din cartea "Cum sa ne spovedim dupa indreptarul celor Zece Porunci si al Fericirilor", Editura Sophia
Cumpara cartea "Cum sa ne spovedim dupa indreptarul celor Zece Porunci si al Fericirilor"
-
Marturisirea pacatelor
Publicat in : Sfintele Taine -
Marturisirea, mijloc de crestere duhovniceasca
Publicat in : Religie -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.