La ce ne referim atunci cand marturisim despre o persoana ca este credincioasa? Ce inseamna de fapt “cred in Dumnezeu”? Simplu, doar faptul ca acceptam existenta Sa? Faptul de a crede ca exista un creator al Universului interesat intr-o masura mai mica sau mai mare de cursul acestuia? Ca, teoretic, acceptam o Fiinta, dincolo de orice putem concepe? Raspunsul la aceste intebari este oferit de Evanghelia dupa Matei (8, 5-13).
Pericopa evanghelica face referire la un centurion, ce are un slujitor grav bolnav, si care a mers la Iisus pentru a-I cere ajutorul. Hristos a raspuns in mod pozitiv si dorea sa mearga la casa ofiterului roman pentru a-l vindeca pe slujitor. Centurionul insa, avand constiinta pacatelor sale, s-a rusinat sa-l primeasca pe Stapan. Astfel, L-a rugat sa-l vindece pe slujitprul sau doar prin porunca Sa.
Intr-atat de mult credea acesta! Atat de mult, incat era convins ca Persoana pe care o avea inaintea sa are puterea sa faca tot ceea ce doreste, fara a fi neaparat prezent. Poate chiar sa vindece un om bolnav fara sa-l vada, fara sa cunoasca exact de ce anume sufera.
Iata o lectie importanta pentru noi toti. Un exemplu minunat despre cuprinderea si profunzimea adevaratei credinte. Atitudinea sa este raspunsul complet oferit intrebarilor ridicate la inceput. Iata ce inseamna credinta adevarata. Iata ce inseamna “cred in Dumnezeu”: a te increde cu totul in El. A fi intru totul convins ca El poate face orice, inaintea oricarei situatii, dincolo de conditiile date si dincolo de orice poate cuprinde ratiunea omeneasca.
Cati dinre noi cred sincer in acest fel? Cati dintre noi ne incredem in El cand intampinam probleme? Cati dintre noi pot dovedi acest fel de incredere si nadejde in El? Cati dintre noi nu suntem daramati atunci cand intampinam problemele vietii, pierzandu-ne nadejdea ca Domnul va avea grija de acestea? Acesta este exemplul pe care ni-l ofera centurionul.
Mai trebuie subliniat ceva in aceasta pericopa evanghelica: nationalitatea centurionului. Omul nu era iudeu; nu apartinea neamului caruia ii predica Hristos. Era un idolatru, un pagan. Din acest motiv, imediat dupa aceea, Hristos s-a intors catre multimea care il urma recunoscand public credinta centurionului. Asa cum a facut in numeroase alte situatii, El i-a atentionat pe israeliti sa nu se mandreasca din cauza provenientei lor, sa nu se complaca deoarece apartin ”poporului ales”.
Aceasta ne priveste pe toti. In special pe crestini. Nu se cuvine sa ne complacem doar pentru ca am fost botezati, sau datorita faptului ca implinim responsabilitatile noastre religioase in litera. Daca nu suntem atat de siguri, conlucram cu harul care ne-a fost dat iar daca nu suntem vigilenti, atunci nu vom lua credinta nostra ca sigura si mantuirea noastra ca fiind asigurata. Oameni “de la rasarit si de la apus”, asa cum Sciptura ne relateaza, vor mosteni mai degraba Imparatia lui Dumnezeu.
Si sa amintim un ultim aspect: Domnul a marturisit credinta centurionului in public. Nu a explicat comportamentul acelui om pentru a-l face sa se mandreasca. Nici nu l-a subestimat si nici nu a dorit sa-l invete ceva in viitor. Desi nu avea nimic de castigat de la acel om, L-a prezentat iudeilor ca un exemplu de credinta.
Barnaba, Mitropolit de Neapolis si Stavroupolis
Traducere: Radu Alexandru
.-
Vindecarea slugii sutasului - Evanghelia credintei
Publicat in : Duminica a 4-a dupa Rusalii -
Duminica a IV-a dupa Rusalii - Vindecarea slugii sutasului
Publicat in : Duminica a 4-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.