In primul rând, trebuie să cereţi de la Domnul Dumnezeu, de la Maica Domnului şi de la toţi sfinţii, din toate simţirile sufletului şi inimii dumneavoastră, ca Domnul Dumnezeu să vă arate mila şi voia Lui cea sfântă. In al doilea rând, trebuie să-i întrebaţi pe oamenii încercaţi: pe părinţii dumneavoastră şi pe alţii, care cunosc viaţa, faptele şi purtarea celui cu care doriţi să întemeiaţi o familie. După ce vă veţi fi încredinţat că e om cinstit, puteţi, cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi a părinţilor dumneavoastră, să săvârşiţi sfânta nuntă legiuită. Nu vă grăbiţi însă, ci luaţi-o cu prevedere şi chibzuinţă. Toate trebuie cercetate şi puse la încercare, nu lăsate la voia întâmplării, fiindcă nunta este sfântă şi căsnicia evlavioasă e viaţă sfântă. (Sfântul Iona de la Kiev)
Ceri de la mine, păcătosul, sfat şi binecuvântare pentru a te căsători legiuit cu mireasa pe care ţi-ai ales-o. Dacă tu eşti sănătos şi ea sănătoasă, dacă vă plăceţi unul pe celălalt şi mireasa e de nădejde, iar mama ei are un caracter bun şi nu anevoie de răbdat, poţi să te căsătoreşti cu ea. Dacă mama miresei este smerită, şi mireasa va fi, fără doar şi poate, smerită, căci, după vorba din bătrâni, aşchia nu sare departe de trunchi. (Sfântul Ambrozie de la Optina)
Nici o înţelepciune a duhovnicului nu anulează responsabilitatea tinerilor, care trebuie să-şi pună la încercare unul altuia calităţile sufleteşti, să lase timpul să confirme hotă-rârea lor de a-şi uni destinele. Intotdeauna rămâne, fără discuţie, loc pentru rugăciune şi pentru a cere de la Domnul să arate dacă plănuita căsătorie trebuie sau nu trebuie să se înfăptuiască. (Protoiereul Artemie Vladimirov)
Lăsând deoparte toate celelalte, să cău-ci tăm în soţie sufletul bun, ca să găsim în ea şi iubire... Caută în fecioară însuşirile cele bune: smerenia, buna credinţă şi evlavia: acestea vor fi pentru tine mai de folos decât cele mai mari comori.
Fă tot ce-ţi stă în putinţă ca să-ţi iei o soţie bună, cuviincioasă şi ascultătoare, ştiind că altfel se va întâmpla unul din următoarele două lucruri: fie îţi vei lua o soţie rea şi vei avea de îndurat răutatea ei, fie, dacă nu vei vrea să înduri şi o vei lepăda, te vei face vinovat de preacurvie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Fii evlavios, devotat lui Dumnezeu, cu nădejdea în Care roagă-te ca El însuşi să-ţi trimită o jumătate plăcută Lui şi mântuitoare pentru tine;
- căutând unirea nunţii, nu urmări scopuri rele, sau satisfacerea patimilor, sau dobândirea de avuţii, sau slavă deşartă, ci numai întrajutorarea rânduită de Dumnezeu în viaţa vremelnică pentru cea veşnică, întru slava lui Dumnezeu şi spre binele celorlalţi;
- când ai aflat-o, primeşte-o ca pe un dar al lui Dumnezeu, cu recunoştinţă faţă de El, cu dragoste şi deopotrivă cu cinstire faţă de acest dar. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Dacă vrei să îţi iei femeie, nu alerga la oameni, ci aleargă la Dumnezeu. Spune-I: „Pe cine vrei Tu, pe aceea să mi-o şi rânduieşti cu Pronia Ta." Încredinţează-I lucrul acesta lui Dumnezeu, şi El te va răsplăti pentru că I-ai dat o cinstire atât de înaltă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Un tânăr l-a întrebat pe stareţul Paisie Aghioritul:
- Părinte, oare o să-mi găsesc o fată bună, ca să mă însor şi să am mângâiere?
Stareţul i-a răspuns zâmbind:
- Dacă toţi o să-şi găsească fete bune, cu celelalte ce-o să facem? O să le punem la sare?
Viaţa de familie trebuie începută prin a te v ruga ca Domnul să ţi-l arate pe omul care îţi va fi sprijin şi ajutor. Bineînţeles, rugăciunea trebuie să premeargă acestei alegeri, dar dacă inima a ales deja trebuie să ne rugăm ca să fie după voia lui Dumnezeu. O oarecare femeie îmi povestea că atunci când era fată i-a plăcut un seminarist, şi atât de tare l-a îndrăgit, încât se ruga Domnului să aibă parte de el. Stătea în biserică, el stătea în faţă, ea îl vedea din spate, şi se ruga aşa: „Doamne, fie ce-o fi, numai să fie al meu." El a început să îi dea atenţie; au făcut cunoştinţă, au început să se întâlnească, el a cerut-o în căsătorie. S-au căsătorit, pe urmă el a devenit preot, au trăit împreună vreo doi-trei ani, au făcut doi copilaşi, totul mergea bine. Ei, şi s-a întâmplat o problemă cu instalaţia de gaz. El a zis: „Las' că o rezolv eu îndată." S-a otrăvit însă cu gaz şi a murit. Săraca plângea: „De ce am cerut aşa: fie ce-o fi, numai să fie al meu?" Domnul i-a îndeplinit cererea, şi iată că acum este văduvă. Iar după câţiva ani a murit şi ea pe neaşteptate, lăsând în urma sa doi copii. Iată ce se întâmplă câteodată. Da, trebuie să ne rugăm, însă trebuie neapărat, cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, să lăsăm măcar puţin loc pentru voia lui Dumnezeu. „Nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu." Nu „fie ce-o fie", ci „Doamne, Tu ştii mai bine: eu vreau foarte tare, însă Tu ştii mai bine". (Protoiereul Valerian Krecetov)
CUM SĂ ÎNTEMEIEM O FAMILIE ORTODOXĂ, EDITURA SOPHIA
Cumpara cartea "Cum sa intemeiem o familie"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.