La fel de confuz este şi termenul de bipolar folosit tot mai des. Mereu auzi: „De ce te comporţi aşa? Ce ai păţit, eşti bipolar? ”

H.F.: Am să vă împărtăşesc din ce am mai studiat şi eu. Nu sunt specialist. Sunt cu abecedarul în mână. Cuvântul „bipolar” înseamnă două extreme. Pentru milioane de persoane afectate de tulburare bipolară, viaţa se împarte în două realităţi diferite: euforie şi depresie. Deşi sunt mai multe tipuri de tulburare bipolară, vom vedea două exemple: tulburarea de tip 1, cu stări extreme de exaltare şi depresive şi cea de tip 2, cu perioade mai scurte şi mai puţin extreme de exaltare, urmate de perioade lungi de depresie.

Pentru cineva cu stări emoţionale oscilante, găsirea echilibrului necesar pentru o viaţă sănătoasă pare imposibilă. Stările extreme de tip 1 sunt cunoscute ca episoade maniacale şi pot schimba starea cuiva de la irascibilitate la invincibilitate. Insă aceste episoade euforice depăşesc stările obişnuite de bucurie, cauzând simptome tulburătoare precum gânduri haotice, insomnie, vorbire rapidă, acţiuni impulsive şi comportament riscant. Fără tratament, aceste episoade devin mai frecvente, intense şi durează mai mult până se atenuează.

Faza depresivă a tulburării bipolare se manifestă în feluri diferite: stare de spirit negativă, interes scăzut pentru hobby-uri, schimbări de apetit, sentimente de neputinţă sau vinovăţie exagerată, prea mult sau prea puţin somn, agitaţie, lentoare sau gânduri persistente de sinucidere. La nivel global, între 1-3% dintre adulţi prezintă o multitudine de simptome asociate tulburării bipolare. Majoritatea sunt membri funcţionali şi activi ai societăţii, iar vieţile, alegerile şi relaţiile lor nu sunt definite de tulburare, dar pentru mulţi, consecinţele sunt grave.

Tulburarea poate afecta performanţa educaţională şi profesională, relaţiile, securitatea financiară şi siguranţa personală. Deci ce cauzează tulburarea bipolară? Cercetătorii cred că un factor-cheie e reţeaua cerebrală complexă. Creierul sănătos menţine conexiuni neuronale puternice datorită efortului continuu de a se curăţa şi de a îndepărta conexiuni neuronale nefolosite sau defecte. Acest proces e important pentru că reţelele neuronale sunt precum o hartă a tot ceea ce facem. Folosind imagistica prin rezonanţă magnetică, cercetătorii au descoperit că abilitatea creierului de autocurăţare e distrusă la persoanele cu tulburare bipolară. Asta înseamnă că neuronii lor o iau razna şi creează o reţea imposibil de navigat. Ghidaţi de semnale neclare, persoanele cu tulburare bipolară prezintă gânduri şi comportamente anormale. De asemenea, simptome psihotice precum vorbirea şi comportamentul dezorganizat, gânduri iluzorii, paranoia şi halucinaţii pot apărea în timpul fazelor extreme ale tulburării bipolare. Acest lucru se produce din cauza excesului de neurotransmiţători numiţi dopamină.

In ciuda descoperirilor, nu putem atribui tulburării bipolare o singură cauză. Este, de fapt, o problemă complexă. De exemplu, amigdala cerebrală contribuie la gândire, la memoria de lungă durată şi la procesarea emoţională. In această zonă cerebrală, factori precum genetica şi trauma socială pot crea anormalităţi şi pot declanşa simptome ale tulburării bipolare. Tulburarea tinde să se moştenească, chiar ştim că genetica are un rol major în acest sens. Insă nu înseamnă că există o singură genă bipolară. De fapt, probabilitatea de a dezvolta tulburarea bipolară e stimulată de interacţiunea dintre mai multe gene într-o formulă complicată pe care încă încercăm s-o înţelegem.

Cauzele sunt complexe, aşa că diagnosticarea şi convieţuirea cu tulburarea bipolară sunt o provocare. Cu toate acestea, tulburarea e controlabilă.

Medicamente ajută la gestionarea gândurilor şi a comportamentelor riscante, stabilizând stările de spirit. Medicamente stabilizatoare de dispoziţie reduc activitatea anormală din creier, întărind conexiunile neuronale viabile. Alte medicamente folosite frecvent includ antipsihoticele, care modifică efectele dopaminei şi diferite forme de terapii. Unii pacienţi bipolari resping tratamentul din frica de a nu li se estompa emoţiile şi distruge creativitatea. Insă psihiatria modernă încearcă să evite acest lucru. Un alt factor important sunt prietenii şi familia care înlesnesc acceptarea şi înţelegerea din exterior a diagnosticului. Toate acestea fac ca persoanele cu tulburare bipolară să regăsească puterea interioară pentru a depăşi acest obstacol şi a-şi regăsi echilibrul în viaţă.

Hrisostom Filipescu

Fragment din cartea "Dragostea naste dragoste", Editura I.C.S.E.M.

Cumpara cartea "Dragostea naste dragoste"