M-aţi întrebat despre cele trei haine în care Domnul a fost îmbrăcat şi răsîmbrăcat în Vinerea Mare în răstimpul a câteva ceasuri. De ce L-a îmbrăcat Pilat în haină de purpură? De ce L-a îmbrăcat Irod în haină albă? Şi de ce, în fine, împlinitorii osândei la moarte L-au îmbrăcat în haina Lui?
Tot ce s-a întâmplat în viaţa pământească a lui Hristos - totul e plin de tâlc, totul ne descoperă un adevăr şi totul slujeşte spre învăţătură oamenilor. Unele învăţături sunt nemijlocite şi apar limpezi fără întârziere, iar altele sunt mijlocite şi prin simboluri, având nevoie de tâlcuire. Schimbarea Domnului în cele trei felurite haine intră în acest al doilea fel de învăţături.
Haina purpurie e haina împăraţilor romani. Când Domnul a vorbit înaintea lui Pilat despre împărăţia Sa care nu este din această lume, lucrul acesta a părut duhului materialist al funcţionarului roman ca o nebunie şi ca o batjocorire a vredniciei împărăteşti. Ca atare, ostaşii lui Pilat L-au îmbrăcat pe Hristos în purpură - se înţelege, cea mai ieftină ce se putea găsi - ca, dându-I numele de împărat, să-L expună batjocurii. Dar însăşi această împărătească culoare purpurie de pe Domnul mărturisea că Hristos este într-adevăr împărat. Ostaşii lui Pilat L-au proclamat, aşadar, în râs pe Domnul ceea ce El era de fapt. Nici nu.putea să-i treacă prin cap vreunuia dintre ei că împărăţia lui Hristos avea să moştenească împărăţia romană şi toate celelalte împărăţii de pe pământ.
Mizerabilul împărat Irod aştepta ca Hristos să facă vreo minune înaintea lui. Nu dorea o minune folositoare şi de oameni iubitoare, ci o minune de bâlci, din cele care sunt doar pentru curiozitatea ochilor. Totuşi, înaintea lui stătea cea mai mare minune din lume: un Om curat şi fără de păcat. Drept în faţa lui, a pângăritorului de rudenie şi ucigaşului Sfântului Ioan. Eu cred că acest necurat urmaş al lui Esau putea crede în toate minunile de pe lume, numai nu - nicicum şi niciodată - în minunea curăţiei şi nepăcătoşeniei unui om. Şi tocmai această minune, cea mai mare şi mai de necrezut, stătea înaintea lui. Dar mizerabilul lipsit de suflet nu avea cum să vadă acest lucru. Precum Pilat, împotmolit în minciuna idolatriei, privind în faţa Adevărului nu putea vedea Adevărul, nici Irod, orbit de bubele negre ale păcatului, privind în faţa Nevinovăţiei nu putea vedea Nevinovăţia. Dezamăgit în aşteptarea sa, Irod L-a îmbrăcat pe Hristos în haină albă. Iar culoarea albă închipuie curăţia şi nevinovăţia. Ai citit cum îngerii lui Dumnezeu, cei curaţi şi neprihăniţi, se arătau în haine albe (v. Ioan 20, 12)? Şi astfel deci, necuratul Irod, care credea că Hristos este necurat ca şi el, ca şi toţi ceilalţi, L-a îmbrăcat în haină albă, simbol al curăţiei şi nevinovăţiei. Şi precum ostaşii lui Pilat, deşi în râs, L-au recunoscut pe Domnul drept împărat, şi Irod L-a recunoscut drept om al nevinovăţiei. Adică în amândouă cazurile Hristos a fost recunoscut şi vestit de către neprietenii Săi - chiar dacă fără voia şi ştiinţa lor - ceea ce El era de fapt.
In fine, chiar înainte de răstignire Domnul a fost îmbrăcat din nou în haina Sa. Era haina pe care I-o ţesuse Sfânta Lui Maică, Născătoarea de Dumnezeu. Aceeaşi haină în care umblase pe pământ şi pentru care ostaşii au aruncat,sorţi pe Golgota.
Dar nu vedeţi în toate acestea o mare învăţătură pentru noi ? Oamenii bănuiesc despre noi de bine sau de rău, şi după bănuielile lor ne şi preţuiesc - ne laudă sau ne osândesc. Feluritele judecăţi cu privire la noi ale oamenilor nu seamănă, oare, cu nişte haine de culori felurite? Ba ne îmbracă în haina înţeleptului, ba în cămaşa de forţă a nebunului. Ba ne împodobesc cu mantia eroului, ba ne acoperă cu zdrenţele ticălosului. Dar toate aceste haine sunt grabnic date jos şi schimbate, potrivit şovăielii şi nestatorniciei judecăţilor omeneşti. Şi în cele din urmă, în ceasul morţii, fiecare dintre noi se arată în culoarea sa adevărată, în propria sa haină.
SFÂNTUL NICOLAE VELLMIROVICI
Fragment din cartea "ÎNVĂŢĂTURI", Editura Sophia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.