Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu? (I In 3,17)
A te sili către îndurare, către binele aproapelui, înseamnă a ajuta în nevoi, a spori întru sine compasiunea şi dragostea. (Preacuviosul Aleksie Soloviov)
Când faci milostenie, nu te uita la faţa cuiva, cui o dai pe aceasta, dacă este om rău ori om bun. Când poţi, dă fără iscodire. Milostenia iartă mulţime de păcate. (Stareţul Ieronim Apostolidis)
Mâna ta să fie mereu deschisă. Nu obijdui pe nimeni. Rugăciunea şi îndurarea merg împreună.
Nimeni să nu vă înşele nici cu bogăţia, nici cu slava, ci întotdeauna mergeţi pe calea dreptăţii. Faptul că aţi dobândit cinstea să nu fie un scop. Trăiţi cinstit şi smerit. Pe cât puteţi, întinderi mâna voastră către milostenie... Bateţi la poarta celor săraci, a celor orfani şi bolnavi. Căutaţi casa celor în necazuri mai mult decât casa celor care se bucură. Dacă faceţi fapte bune, veţi avea mare răsplată de la Dumnezeu. Astfel vă veţi învrednici să vedeţi minuni, iar în cealaltă viaţă veţi avea parte de fericirea cea fără sfârşit.
Rugăciunea fără milostenie este moartă. Faceţi milostenie văduvelor şi orfanilor. Indurarea şi rugăciunea merg mână în mână. (Fericitul Stareţ Gheorghe Karslidis)
Sileşte-te să faci bine oamenilor, căci Domnul a spus că cei milostivi vor fi miluiţi şi că judecata fără îndurare va fi către cei care nu au făcut milostenie... Trebuie să faci faptele îndurării. Milostenia acoperă o mulţime de păcate. (Egumenul Nikon Vorobiov)
A semăna în jur sămânţa dragostei şi a îndurării e ca şi cum L-am obliga pe Domnul la îndurarea Lui spre noi. Prin faptul că noi dăm celor sărmani, înfometaţi, nevoiaşi, că avem compasiune, plângând şi mângâindu-i pe unii ca aceştia, atragem binecuvântarea lui Dumnezeu către noi. Se spune în cuvântul lui Dumnezeu: cel care dă împrumut celui sărman devine binefăcător precum Domnul (v. Pilde 19, 17), iar Domnul dăruie întotdeauna cu mărinimie plata Sa cea pământească.
Fericit este acela care se gândeşte la cei săraci, căci în ziua necazului îl va izbăvi pe el Domnul. Domnul îl păzeşte pe el şi îi ţine viaţa... Domnul îl întăreşte pe el pe patul bolii. Iată ce roadă dau aceste virtuţi. Aceste sfinte porunci ale legii creştineşti despre dragoste şi îndurare ne sunt lăsate spre împlinire în viaţa noastră pământească de către Domnul şi Mântuitorul nostru. Domnul a spus: Milă voiesc, iar nu jertfa. El, întrutotmilostivul, vrea de la noi îndurare, milostivire, nerăutate şi răbdare faţă de aproapele nostru. Şi El este gata întotdeauna să ne ajute nouă în orice faptă bună. Dacă ai inimă rea, cere cu pocăinţă ca El să-ţi înmoaie inima, să o facă blândă şi îndelung-răbdătoare şi va fi aceasta. (Schiarhimandritul Teofil cel Nou)
Ce ai dat ai dobândit; ce-ai ţinut ai pierdut! în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. (Stareţul Nikita Lehan)
Nu avem nimic al nostru, în afară de păcate. Nu trebuie să salvăm nimic păstrând, ci să ne mântuim dând. Să ne mântuim prin îndurare. Milostenia acoperă mulţime de păcate - şi pe cele proprii, şi pe ale acelora pentru care dai. De aceea, când dai milostenie mai cu seamă e nevoie să spui pentru cine te rogi. Spune printr-o scurtă rugăciune: „Doamne, primeşte milostivirea pentru (numele), spre slava Ta!" (Schimonabia Nila Novikova)
Călăuză duhovnicească. Sfaturi ale nevoitorilor ortodocşi din veacul al XX‑lea, Editura Sophia
Cumpara cartea "Calauza duhovniceasca"
-
Cum pot creste faptele bune
Publicat in : Pilda zilei
-
Faptele bune
Publicat in : Credinta -
Unde cresc faptele bune
Publicat in : Pilda zilei
-
Faptele bune in invatatura ortodoxa si catolica
Publicat in : Dogma -
Credinta si faptele bune
Publicat in : Hristos
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.