• In timpul rugăciunii să te gândeşti că eşti paznicul celei mai scumpe averi a Bisericii şi totodată un paznic necurat, nevrednic, că lucrarea ta este de a-ţi adăpa, deschizându-ţi inima, cu evlavie sufletul tău cu aceste şuvoaie curate ale cuvintelor, din care este alcătuită rugăciunea, dar să nu cugeti la ele după mintea ta. - E demn de remarcat: astăzi m-am îndoit - fireşte, pentru că m-a aţâţat vicleanul - cu privire la o construcţie a frazei dintr-o rugăciune, şi anume: Cel ce singur ai putere a ierta păcatele oamenilor pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor - şi m-am ruşinat în cugetul meu: vrăjmaşul m-a doborât, m-a murdărit, tulburându-mă la rugăciunea obştească.
In ce sens, dar, a fost mincinos cugetul meu? - M-am gândit: Cum aşa? - Dumnezeu are putere a ierta păcatele pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale sfinţilor, nu de Unul singur - independent? Şi fără rugăciunile altora are putere. - Fireşte, EI singur are putere, dar pentru a cinsti înaltele virtuţi ale sfinţilor - mai ales ale Preacuratei Sale Maici - care sunt prietenii Săi şi care până la ultimele lor puteri au lucrat în chip bineplăcut Lui în viaţa lor pământească, El primeşte şi mijlocirea lor în rugăciune pentru noi, nevrednicii, pentru noi, care deseori trebuie să ne îngrădim buzele noastre din pricina marilor şi deselor căderi în păcat. Aduceţi-vă aminte de Moise, care a stat înainte pentru poporul evreu şi a mijlocit pentru viaţa lui înaintea Domnului Celui supărat (vezi: Numeri 14,11-20).
Cine nu va spune că şi fără Moise ar fi putut Domnul să îşi cruţe poporul Său - prelungindu-i existenţa; dar atunci Domnul ar fi fost, aşa zis, un judecător nedrept, dăruindu-le viaţă lor, celor nevrednici de viaţă, de vreme ce tot El hotărâse să îi omoare; dar, când a stat înainte Moise - om drept, blând şi smerit, atunci privirile Dreptului Judecător s-au odihnit peste cel drept, peste dragostea lui faţă de Dumnezeu şi de poporul său şi pentru meritele lui Domnul i-a miluit pe cei nevrednici, pentru cel drept i-a miluit pe cei nedrepţi. Aşa şi acum, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale El ne miluieşte pe noi, care pentru marile şi desele noastre păcate şi fărădelegi am fi nevrednici de mila Lui. Chiar Moise şi Samuel de ar sta înaintea Mea, sufletul Meu tot- tiu s-ar îndupleca spre ei (vezi: Ieremia 15,1), i-a spus Domnul lui Ieremia cu privire la iudei. De aici se vede că Domnul primeşte mijlocirea sfinţilor pentru oamenii răi atunci când păcatele acestora din urmă nu întrec măsura îndelung-răbdării Lui.
• Străduieşte-te să obţii prin rugăciune de la Dumnezeu tărie în lupta cu vrăjmaşii nevăzuţi, care se războiesc cu tine; şi trebuie să ai o asemenea tărie încât, oricât ar fi de usturătoare săgeţile lor, oricât ar fi de dens întunericul, împrăştiat de ei, în ciuda tuturor hulelor lor tu să stai nemişcat pe piatra credinţeiu, netrădându-L pe Domnul nici cu gândul, nici cu vreun cuvânt de nemulţumire şi să binecuvântezi puterea Lui, care se ascunde parcă pentru o vreme de sufletul nostru pentru a-l încerca şi a vedea către ce este el înclinat şi care sunt propriile lui strădanii în lupta cu vrăjmaşii. Dar fără răbdare, fără blândeţe, fără bărbăţie această tărie nu se poate dobândi. De aceea, fii răbdător, ca şi unul care nu are trup; blând şi bărbătos - precum blând şi smerit (vezi: Matei 11, 29) şi bărbătos a fost şi Domnul: în toată viaţa ta şi înaintea vrăjmaşilor tăi.
• Trebuie să plângem pentru faptul că în cea mai mare parte ne rugăm fără sinceritate lui Dumnezeu.
• De cerut, aşa să ceri sau, de rugat, aşa să te rogi şi să nu fii nici rece, nici căldicel (vezi: Apocalipsa 3,16).
• Se poate şti în care moment este rugăciunea plăcută lui Dumnezeu şi în care - nu. Inima este crainicul (vestitorul).
• Este greşit să gândeşti că toate cuvintele rugăciunii tale rămân deşarte şi în van sunt rostite. Foarte greşit. Trebuie să crezi că Dumnezeu le aude şi dăruieşte după dorinţa inimii celui ce se roagă. Dumnezeu este un Părinte Atotbun, Atotprezent, credincios întru cuvintele Sale (vezi: Psalmi 144,13). Iar El a spus: toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi {Matei 21,22). Cereţi şi vi se va da (Matei 7, 7).
Dacă ai duşmani, roagă-te pentru ei, pentru împăcarea lor cu tine - lui Dumnezeu. Puterea Lui este asupra tuturor; pentru rugăciunile tale El şi pe ei are putere să îi lumineze, să încline inimile lor spre tine. Iar, dacă ei nu vor să se împace din prea mare răutate - atunci fie voia Lui. Numai tu să nu urăşti pe nimeni.
• Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire (Coloseni 4,2).
• Pentru ca rugăciunile noastre, înălţate către Dumnezeu şi sfinţii Lui, să fie auzite, trebuie să strigăm cu credinţă neîndoielnică şi cu dragoste sufletească: cine se aseamănă, se adună.
• Aşa cum un om netrebnic, venind cu o rugăminte la un om bun, blând şi smerit, pentru cea mai bună izbândă a rugăminţii sale se străduieşte şi el să fie asemenea lui, aşa şi creştinul, apropiindu-se în rugăciune de Domnul sau de Preacurata Lui Maică, sau de îngeri, sau de sfinţi - pentru izbânda rugăciunii sale trebuie să se asemene, după posibilitate, Domnului însuşi sau Preacuratei Maicii Sale, sau îngerilor şi sfinţilor. Şi, iată, tocmai în aceasta constă taina apropierii şi a grabnicei auziri a rugăciunilor noastre.
• Intr-adevăr, la rugăciune trebuie să îl apropiem pe Dumnezeu sau pe sfântul, a cărui mijlocire pentru noi o cerem - de însăşi inima noastră şi ochi în ochi cu El să discutăm; între duhuri nu există o distanţă materială, există numai o distanţă spirituală, care se datorează nevredniciei noastre, necurăţi- ei inimii noastre, indiferentei noastre, necredinţei noastre; închină-te lui Dumnezeu în duh şi în adevăr (vezi: Ioan 4,24) - şi Ajutătorul tău întotdeauna este gata; întotdeauna este gata să vină şi să îţi umple inima şi să te facă fericit.
• Când ne rugăm lui Dumnezeu şi sfinţilor, trebuie să ne închipuim mai înainte de toate marea lor bunătate, prin care ei întotdeauna sunt gata să ne dăruiască cele necesare.
• Când te rogi lui Dumnezeu sau Preacuratei Sale Maici, sau unui înger, sau unui sfânt, închipu- ieşte-ţi că ei te privesc cu ochii lor prealuminoşi şi că te ascultă cu urechile lor, care aud tot. Că sunteţi ochi în ochi.
• Ţine minte întotdeauna că la rugăciune te văd şi te aud Dumnezeu sau Preacurata Maica Sa; apoi închipuieşte-ţi că te ascultă nişte Fiinţe Atotbune, de la Care negreşit vei avea parte de milă dacă te vei ruga Lor din inimă.
• A rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut (Evrei 11, 27) (Moise). Să ajungi până la o asemenea desăvârşire a credinţei încât pe Dumnezeul cel Nevăzut să îl vezi ca aievea, cu ochii tăi, să îl ai în inimă, să îl priveşti cu ochii inimii: şi nu vei fi nicicum ultimul dintre creştini - şi paşii tăi se vor îndrepta (vezi: Psalmi 39, 3). Mult înseamnă atunci când omul poate spune cu sinceritate: îl văd parcă aievea, cu ochii mei pe Dumnezeul cel Nevăzut - atât sunt de convins de El!
• Străduieşte-te să ajungi la simplitatea copilărească în purtarea ta cu oamenii şi în rugăciunea către Dumnezeu. Simplitatea este cel mai mare bine şi merit al omului. Dumnezeu este desăvârşit de simplu, pentru că El este desăvârşit de duhovnicesc, desăvârşit de bun. Nici sufletul tău să nu se împartă în bun şi rău.
• Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele (rugăciunea mea), iar eu mă voi veseli de Domnul (Psalmi 103,35).
• Lipeşte-te cu mintea şi cu inima de Dumnezeu ca de trei Persoane, nu ca de o singură Persoană nedeterminată, lipsită de personalitate.
• Când vă rugaţi lui Dumnezeu, ţineţi minte că Dumnezeu este Unul în trei Persoane şi, întrucât este Personal, are la nesfârşit toate acele desăvârşiri, pe care ni le putem închipui într-un om, care cu harul lui Dumnezeu este desăvârşit, de exemplu, în Preasfânta Fecioară Maria, în Sfântul Ioan înaintemergătorul, în Sfântul Nicolae făcătorul de minuni, în Sfântul Ioan Gură de Aur sau în apostoli, prooroci, plini de Duhul lui Dumnezeu. Omul este chipul lui Dumnezeu şi asemănarea lui Dumnezeu (vezi: Facerea 1, 26, 27); după un model desăvârşit putem judeca în parte despre Prototip, cum este El; tot ce este bun, care atrage privirile inimii noastre şi înclinaţia inimii omului - sunt de la Dumnezeu, de la Cuvântul Lui şi de la Duhul Lui. De exemplu, Sfântul Nicolae a fost şi este compătimitor şi milosârd faţă de oameni cu harul lui Dumnezeu.
Intotdeauna a fost şi acum este grabnic ascultător faţă de cei care îl cheamă sincer, având aceeaşi inimă bună, pe care a avut-o în viaţă şi o are şi acum cu harul lui Dumnezeu.
Acum, oare, însuşi Domnul Dumnezeu nu este compătimitor şi milosârd şi cât de compătimitor şi milosârd este El? Infinit mai mult, aşa cum infinit mai mare este El decât Sfântul Nicolae. Sau, de exemplu, Apostolul Pavel. Ce inimă iubitoare de oameni. Despre Onisim, robul lui Filimon, îi spune stăpânului său: pe el însuşi, adică inima mea; primeşte-l (Filimon 1,12). Câtă dragoste! Şi câtă dragoste există în epistolele sale! Inima mea s-a lărgit, le spune el corintenilor, în ea nu sunteţi la strâmtorare (vezi:2 Corinteni 6, 11-12). El a descris într-o epistolă în ce constă dragostea (vezi: 1 Corinteni 13,1-8): dumnezeiască este această descriere, dar, citind-o, simţi că Apostolul a împlinit în faptă tot ceea ce a scris despre dragoste. - Dar de unde această dragoste în Apostolul, care mai înainte a fost prigonitorul şi asupritorul creştinilor, care, intrând prin case şi, târând pe bărbaţi şi pe femei, fără milă îi preda la temniţă (vezi: Fapte 8,3)? - De la Domnul, Izvorul dragostei. El singur este Iubire Veşnică, Nemărginită (1 Ioan 4, 8,16), Care cuprinde în Sine toate făpturile.
• Când te închini Preasfintei Treimi şi faci rugăciune către fiecare Persoană a Preasfintei Treimi, fereşte-te din răsputeri să ispiteşti cu mintea taina [1 Dumnezeirii celei întreite; ţine minte această regulă: Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le iscodi (Sirah 3,20). Adu-ţi aminte de nimicnicia ta, de mediocritatea ta. De ajuns este pentru tine să ştii că Dumnezeu Tatăl te-a adus din nefiinţă la fiinţă, prin Fiul în Sfântul Duh şi aşa te-a iubit, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat pentru tine la moarte (vezi: Ioan 3,16), ca tu, cel căzut din viaţă, să nu pieri în veci, ci să ai, pentru El, viaţă veşnică (vezi: Ioan 3,16); şi că Fiul lui Dumnezeu te-a creat şi te-a răscumpărat, iar Duhul lui Dumnezeu îţi dă viaţă (Ioan 6, 63; 2 Corinteni 3, 6), te învaţă tot ceea ce este bun şi de folos şi, desăvârşindu-te, te călăuzeşte, ca o mamă pe copilul ei, către împărăţia Cerească.
• Când începi rugăciunea către Preasfânta Treime, îndreptează-ţi atenţia către inima şi gura ta şi vezi cum sunt ele. Din buze spurcate, din inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat înălţăm, de obicei, rugăciuni către Dumnezeu Cel Unul în Treime - pe cât este cu putinţă, curăţeşte-te prin cea mai mare smerenie şi zdrobire de inimă pentru păcatele tale. Inţelege în adâncul sufletului tău că întocmai aşa sunt gura şi inima ta.
• La rugăciune să ţi-L închipuieşti în faţa ochilor pe Dumnezeu - ca Judecător şi pe tine - ca păcătos.
• Când te rogi, închipuieşte-ţi că înaintea ta este numai Unul Dumnezeu, întreit în Persoane şi că nimic nu este mai frumos decât El. Inchipuieşte-ţi că Dumnezeu este în lume, ca sufletul în trup, deşi este infinit mai presus decât ea şi nu este îngrădit de ea; trupul tău este mic şi pe tot îl pătrunde sufletul tău mic, dar lumea este mare, Dumnezeu este nesfârşit de mare şi în toată creaţia Dumnezeu este şi toate le împlineşte - Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti - întocmai ca sufletul în trup; Dumnezeu Se sălăşluieşte în mica ta lume - în sufletul tău şi în trupul tău; şi în Sfintele Taine El este tot, în întregime, ca şi în lume sau ca în sufletul tău.
• De voieşti să te rogi şi rugăciunea să fie binefăcătoare, întăreşte mai întâi de toate inima ta întru Domnul, înalţă fruntea ta întru Dumnezeul tău (vezi: 1 Regii,1).
• Cu ochii închişi nu cerem nimic nici vreunuia dintre oameni. Cum de ne rugăm adeseori lui Dumnezeu cu ochii închişi ai sufletului? Mai întâi trebuie să deschidem ochii sufletului, să ne închipuim clar Cui voim să ne rugăm - şi atunci să ne rugăm.
• Roagă-te în Duh şi prin Duhul Sfânt Mântuitorului, Maicii Domnului, îngerilor şi tuturor sfinţilor: şi rugăciunea ta va fi înflăcărată şi lacrimile vor începe să curgă din ochii tăi, lacrimi dulci şi uşoare. Slavă Duhului Sfânt - Mângâietorului, ah, ce mângâiere este El pentru suflet!
• Nu da crezare trupului tău, care te ameninţă cu netemeinicia în vremea rugăciunii: te minte. Când începi să te rogi, vezi că trupul devine robul tău supus. Rugăciunea şi pe el îl înviorează. Ţine minte întotdeauna că trupul este mincinos.
• Nu se întâmplă, oare, deseori ca, atunci când ne apucăm de rugăciune, să fim, cel puţin la început, ignoranţi cu limba, cu mintea şi cu inima?
Adevărat este cuvântul Mântuitorului, că împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea (Matei 11,12). Ca să fac binele, eu trebuie mereu să mă lupt cu inima mea, care întotdeauna este gata să mă încline spre rău: binele întotdeauna se dobândeşte cu anevoie, iar răul întotdeauna este uşor să îl faci, numai să îţi pierzi curajul. Inima noastră este izvorul răului, după cuvintele Mântuitorului (vezi: Matei 15,19).
• La rugăciune să lepede omul toată grija cea lumească şi numai de mântuirea sufletului său să se îngrijească.
Sfântul Ioan de Kronstadt
Fragment din cartea "Despre rugaciune", Editura Egumenita
Cumpara cartea "Despre rugaciune"
-
Acatistul Sfantului Ioan de Kronstadt
Publicat in : Acatiste
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.