Credinţa fără fapte moartă este, spune Apostolul. Oricât de corectă ar fi educaţia religioasă pe care o primesc, copiii voştri trebuie să fie nu doar evlavioşi în teorie, ci şi virtuoşi în faptă - iar pentru ca ei să poată deveni astfel este neapărată nevoie să îi deprindeţi din pruncie cu tot ce este bun şi să îi înfrânaţi de la tot ce este rău, să le sădiţi în inimi feluritele virtuţi creştine şi să dezrădăcinaţi din ele toate neajunsurile şi patimile. Vreţi să ştiţi care sunt cele mai însemnate virtuţi cu care trebuie să vă deprindeţi copiii şi de care patimi trebuie să-i feriţi cu precădere? Vreţi să ştiţi care sunt căile şi mijloacele cu ajutorul cărora poate fi altoit în ei binele şi dezrădăcinat din ei răul? Dacă e să începem cu virtuţile şi să întrebăm care dintre ele trebuie să ocupe primul loc, datori suntem a răspunde că virtutea cea mai însemnată, virtutea de căpătâi a fiecărui copil bine educat trebuie să fie, neîndoielnic, ascultarea. Aici se pune altă întrebare: „In ce fel sunt datori părinţii a sădi ascultarea în inimile copiilor''

Nu încape îndoială că toţi părinţii ar dori să aibă copii ascultători şi respectuoşi - şi totuşi, în vremea noastră, din partea multora se aud plângeri cu privire ia neascultarea şi lipsa de respect a copiilor. De unde vine acest rău? Unde se ascunde pricina acestui fenomen întristător? In cele mai multe cazuri, ea stă în educaţia incorectă, în exemplul rău pe care mulţi dintre părinţi îl dau odraslelor.

Dacă părinţii vor să aibă copii cu adevărat ascultători, care să nu iasă dintre hotarele ascultării nici atunci când sunt în afara nemijlocitei supravegheri de către părinţi, când nu aşteaptă nici o recompensă pentru ascultare şi nu se tem de nici o pedeapsă pentru neascultare, ei trebuie să îşi înveţe de la cea mai fragedă vârstă copiii cu ascultarea pentru Dumnezeu faţă de părinţi. Ei trebuie să le arate copiilor chiar de la vârsta prunciei lor că părinţii sunt pentru ei împuterniciţi ai lui Dumnezeu, că Dumnezeu însuşi a poruncit ca ei să îi cinstească pe părinţi şi să li se supună, că nesupunându-se părinţilor păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu însuşi şi îşi atrag pedeapsa Lui, iar dimpotrivă, arătându-le părinţilor cinstire, îşi atrag binecuvântarea Lui vremelnică şi veşnică. Este neapărată nevoie, de asemenea, să li se insufle copiilor că prin ascultarea faţă de părinţi ei se aseamănă copilului Iisus, despre care evanghelistul Luca spune că asculta de părinţii Săi (2, 51). Acest Dumnezeiesc copil Iisus trebuie totdeauna arătat copiilor ca pildă luminoasă căreia ei trebuie să-i urmeze. Părinţii sunt datori să arate toate acestea copiilor cât mai des, începând cu vârsta cea mai fragedă.

Dacă părinţii vor să aibă copii ascultători, trebuie să le înăbuşe egoismul încă din pruncie. Incă din pruncie eşti dator, părinte creştin, să nu îţi laşi copiii în voia lor, ci trebuie să înăbuşi răzvrătirea voinţei lor. Copilul îşi arată voinţa încă din leagăn, plângând. Dacă copilul plânge dintr-o pricină vrednică de luat în seamă, de pildă fiindcă este flămând sau însetat, îl doare ceva, este încins sau murdar la fund, ar fi o cruzime să îl lăsaţi vreme îndelungată în starea cu pricina. Atunci trebuie să daţi fuga şi să-i împliniţi cererea - dar dacă ţipătul lui vine din capriciu sau egoism, indulgenţa şi încurajarea sunt foarte vătămătoare. In atare caz lăsaţi-l pe micul plângăcios să plângă; nu vă faceţi griji pentru el. După ce se va sătura de plâns, o să înceteze singur când va vedea că nu obţine nimic cu plânsul. Dimpotrivă: dacă va observa că te grăbeşti să vii întotdeauna când plânge el, va plânge cât mai des ca să obţină ceea ce doreşte.

Nu fă tot ce îţi cer copiii! Dimpotrivă: învaţă-i să li se refuze unele lucruri. La rugămintea sau pretenţia copilului este neapărată nevoie uneori să spui: „Nu", şi odată rostit acest cuvânt, cu el trebuie să şi rămâi, nelăsându-te înduplecat nici de rugăminţile şi alintările, nici de capriciile şi de încăpăţânarea copilului. Şi nu încape îndoială că pentru copii este folositor refuzul nu doar atunci când cer vreun lucru vătămător sau cu neputinţă, ci şi atunci când cer ceva îngăduit. Copilul trebuie să se înveţe să îşi biruie voia şi să se deprindă cu înfrânarea, cu lipsurile şi cu lepădarea de sine.

In fine, învaţă-ţi copiii, părinte creştin, să asculte grabnic şi fără întârziere. Copilul bun se supune repede: acest proverb de aur trebuie să fie o regulă statornică pentru copii. Nu-ţi lua porunca înapoi, ci stăruie cu toată severitatea ca ea să fie împlinită, însă pentru aceasta trebuie ca toate poruncile şi hotărârile tale să fie bine chibzuite şi înţelepte. Nu trebuie să ceri de la copiii tăi nici un lucru imposibil, nedrept sau prea anevoios, mai presus de puterile lor. Poruncile tale nu trebuie să vină din capriciu şi samavolnicie grosolană, dat fiind că prin aceasta poţi să stârneşti în ei mai degrabă împotrivire şi înrăire decât supunere şi ascultare. Tu, tată creştin, sau tu, mamă creştină, nu trebuie să îngădui azi copiilor ceea ce le interziceai ieri cu asprime, doar fiindcă azi eşti mai bine dispus ca ieri. Nu daţi porunci prea multe şi prea dese. Dacă le comandaţi tot timpiii, copiii devin neatenţi, iar uneori nepăsători ia poruncile voastre, în fine, fiţi scurţi, limpezi şi exacţi în poruncile voastre şi nu folosiţi prea multe cuvinte. Nu aveţi deloc nevoie, mai ales în ce-i priveşte pe copiii mici, să vorbiţi mult şi să explicaţi temeiul pentru care trebuie ei să facă sau să nu facă cutare şi cutare lucru. Pentru copil e de ajuns să ştie: „Părinţii vor ca eu să fac cutare sau cutare lucru, prin urmare sunt dator să ascult."

Pentru a înăbuşi însă în copil răzvrătirea voinţei şi a-l deprinde cu ascultarea fără cârtire, tatăl şi mama trebuie să fie absolut de acord în poruncile şi interdicţiile lor. Mama nu trebuie să îngăduie ceea ce a interzis tatăl, iar tatăl, la rândul său, nu trebuie nici în glumă să o dojenească pe mamă fiindcă a refuzat ceva celui mic - altminteri se vor împlini cuvintele Scripturii: Când unul zideşte şi altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc? (Sir. 34, 25). Dacă voi, părinţi creştini, vreţi ca odraslele voastre să vă arate ascultare, sunteţi datori să le insuflaţi respectul şi cuvenita cinstire faţă de voi - iar pentru asta trebuie ca în toate cuvintele şi faptele voastre să vă ţineţi în faţa copiilor la un asemenea nivel, încât ei să poată cinsti în persoana voastră pe împuterniciţii lui Dumnezeu şi să poată nutri faţă de voi adânc respect şi mare evlavie, f ireşte, nu veţi atinge acest scop pe calea crizelor de furie, a scandalului, ocărilor şi blestemelor.

Prin asta vă veţi putea umple copiii numai de frică, nu de respect, îi veţi putea sili să asculte pe moment, nu întotdeauna. Fiul sau fiica ştie deja că,după ce va trece mânia tatălui sau supărarea mamei, aceştia nu vor mai insista cu atâta severitate asupra împlinirii poruncilor pe care le-au dat. In privinţa insuflării cuvenitului respect faţă de părinţi, la fel de mult ca accesele de mânie strică dacă aceştia glumesc prea mult cu copiii sau nu le arată o mină serioasă - de exemplu, dacă tatăl îngăduie celui mic să-l tragă de barbă, să-l ocărască ori să-l lovească, să-i spună în glumă cuvinte obraznice şi necuviincioase ş.a.m.d. Nu degeaba înţeleptul fiu al lui Sirah dă în cartea sa următorul avertisment: Ai fete? Veghează la curăţia lor şi să nu le arăţi o faţă veselă (7, 26), iar altundeva spune: Dacă eşti drăgăstos cu fiul tău, te va înfricoşa; joacă-te cu el, şi te va întrista. Nu râde cu el, ca să nu te doară împreună cu el (30, 9-10).

Prin asta nu vreau deloc să spun că părinţii nu trebuie să fie mângâietori cu copiii, că nu se poate ca din timp în timp să îşi îngăduie cu ei glume nevinovate; nu, vreau doar să îi previn împotriva familiarităţii excesive, a „trasului de şireturi" şi glumelor de prisos. Severitatea şi purtarea serioasă faţă de copii, care cu toată gingăşia nu îngăduie prea mare familiaritate, sunt indispensabile pentru o bună educaţie. Cinstire şi respect puteţi aştepta, părinţilor, de la copiii voştri numai când veţi fi vrednici de acest respect. Ca atare, fugiţi de tot ce vă poate lipsi de el. Printre neajunsurile în urma cărora părinţii pierd respectul copiilor ţin să le subliniez pe următoarele:a) Purtarea grosolană faţă de propriii lor părinţi. Acolo unde bunicul şi bunica şed, cum se spune, după cuptor şi nu cutează să se mişte ca să nu îşi atragă fel de fel de jigniri, acolo unde în faţa copiilor părinţii spun despre bunici cele mai mari necuviinţe şi batjocuri, şi copiii pierd respectul faţă de părinţii lor, şi de obicei părinţii cu pricina îndură de la copiii lor în viitor lucrurile cu care au păcătuit şi ei faţă de părinţii lor.

b) Copiii pierd respectul faţă de părinţi când aceştia nu trăiesc în pace şi înţelegere şi, având dispoziţie duşmănoasă, îşi scot unul altuia în evidenţă neajunsurile înaintea copiilor, se ceartă, se ocărăsc şi chiar se bat. Dacă aceste scene se repetă des în văzul copiilor, dacă mama îl ocărăşte pe tată în faţa lor sau invers, dacă tatăl şi mama le spun copiilor lucruri de genul: „Eşti un nemernic, la fel ca taică-tu", sau: „Eşti o neisprăvită, la fel ca maică-ta", fireşte ca nici nu se mai pune problema respectului şi ascultării copiilor faţă de părinţi.

c) La fel se întâmplă şi când părinţii sunt prea vorbăreţi şi flecăresc în prezenţa copiilor, îngăduindu-şi să povestească în faţa lor despre poznele şi prostiile propriei lor tinereţi.

d) In fine, se înţelege de la sine că nu se poate aştepta respect din partea copiilor pentru acei părinţi care sunt dedaţi unor vicii vădite, cum ar fi beţia, furtul, hula, desfrâul ş.a.m.d. Iată de ce părinţii, dacă vor să îşi educe copiii în duhul ascultării, trebuie să le insufle respect şi temere. Totuşi, această temere trebuie să fie nu servilă, ci trebuie să fie împreunată cu dragostea creştinească, copiii fiind deprinşi nu cu ascultarea silită, ci cu cea cu desăvârşire liberă. Nu din frica de pedeapsă trebuie ei să le arate părinţilor deplină ascultare, ci din dragoste către ei; copiii trebuie să evite a face după voia proprie doar ca să nu-şi jignească prin aceasta părinţii, iar prin ei pe Dumnezeu. Dragostea naşte dragoste. Copiii voştri vă vor iubi numai atunci când vor simţi şi vor vedea că îi iubiţi fără făţărnicie.

In toate arătaţi-vă pe voi pildă (v. Tit 2, 7): prin spusele acestea Apostolul Pavel ne arată cea de-a patra şi poate cea mai importantă regulă de educare a copiilor voştri în duhul ascultării. Părinţilor! Dacă vreţi să aveţi copii ascultători, trebuie să vă arătaţi voi înşivă în toate gândurile, cuvintele şi faptele voastre fii ascultători ai Bisericii Ortodoxe şi adevăraţi fii ai patriei, să vă împliniţi îndatoririle faţă de puterea duhovnicească şi cea lumească. Dacă tatăl osândeşte rânduielile şi aşezămintele Bisericii, dacă nu împlineşte el însuşi poruncile bisericeşti, cum poate aştepta ascultare de la copiii săi? Dacă el nu vrea să ştie de împuterniciţii lui Dumnezeu, care sunt autorităţile bisericeşti, cum pot cinsti în el copiii pe împuternicitul lui Dumnezeu? Dacă tatăl s-a închinat progresului mincinos şi duhului pierzător al vremii, nu încape îndoială că spre aceasta vor înclina şi copiii lui.

Aşadar, părinţi creştini, să repetăm pe scurt ceea ce am spus mai sus. Intâi de toate, învăţaţi-vă copiii să vi se supună pentru Dumnezeu, înăbuşiţi-le de la cea mai fragedă vârstă răzvrătirea voinţei. Nu le daţi tot ce vă cer; dimpotrivă: deprindeţi-i cu autolimitarea şi înfrânarea. Cereţi de la ei ascultare cât se poate de grabnică şi de exactă, învăţaţi-i să vă îndeplinească voia la primul vostru cuvânt. Insistaţi cu severitate ca porunca sau interdicţia voastră, odată dată, să fie împlinită - iar pentru a putea acţiona astfel, nu daţi nici o poruncă imposibilă sau peste măsură de anevoioasă, nu fiţi capricioşi, nedrepţi sau de un arbitrariu grosolan în cerinţele voastre, nu îngăduiţi astăzi ceea ce aţi interzis ieri. In fine, să fiţi de acord între voi în ce priveşte cerinţele şi interdicţiile pe care le formulaţi. Să ştiţi să vă dobândiţi indispensabilul respect din partea copiilor voştri şi, în primul rând, dovediţi-vă voi modele pentru ei.

Fragment din cartea "Despre educatie", Editura Sophia

Cumpara cartea "Despre Educatie"

• Ascultarea de parinti
  Publicat in : Editoriale
• Cand ascultarea nu Ii este placuta lui Dumnezeu?
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Ascultarea, intre soti
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Ascultarea fata de un batran
  Publicat in : Credinta

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: