Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant

Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant Mareste imaginea.

Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Ideal ar fi să cerem întotdeauna aşa: „fie voia Ta", să fim în ascultare de Dumnezeu, precum de pildă monahii de stareţi. Noi zicem în Tatăl nostru „Fie voia Ta", pentru că tot Mântuitorul zice: cere şi ţi se va da, avem idei, avem planuri, avem dorinţe, voim să ni se împlinească şi cerem lui Dumnezeu.

Şi-atunci, deşi zicem „fie voia Ta", în fond gândim „fie voia mea". Uneori cerem şi nu ni se dă, şi-atunci ne revoltăm, dar ar trebui să ne gândim că poate nu merităm ceea ce am cerut, că poate nu ne este de folos ceea ce am cerut, că poate ne face rău, chiar rău ceea ce am cerut. Dumnezeu, văzând dincolo de pereţi, văzând dincolo de azi şi mâine şi poimâine, pentru că la Dumnezeu există un permanent azi, Dumnezeu nu ne dă ceea ce noi credem că ne-ar folosi, dar El ştie că nu ne-ar folosi.

Ştiţi povestea aceea cu copilul care merge printr-o livadă, cu tata, şi-i spune: „Dă-mi un măr!" Şi tatăl îi dă un măr. Mai merge şi vede o pară, şi zice: „Dă-mi şi mie o pară!", şi tatăl îi dă. Şi merge mai departe şi vede un tufiş cu nişte fructe roz, frumoase, şi copilul zice: „Dă-mi şi mie un fruct!", şi tatăl zice: „Nu-ţi dau!", şi copilul începe să plângă. Cu mânuţele lui îl bate pe tatăl său şi-i spune cu convingere: „Eşti un tată rău, nu vrei să-mi dai, până acum mi-ai dat şi-acum nu vrei!", şi copilul va rămâne cu impresia că tatăl n-a vrut să-i facă pe voie, dar tatăl ştia că fructul acela e otrăvitor, şi de aceea nu i l-a dat.

Aşa face şi cu noi. Adesea Dumnezeu, când nu ne dă tot ceea ce cerem noi, El ştie ce ne este şi ce nu ne este de folos. Dacă insistăm, ne dă. Dacă insistăm şi spunem că vrem neapărat, aşa cum vrem noi, Dumnezeu ne dă, dar atunci intrăm în haos şi aici se aplică cuvântul acela pe care vi l-am spus: îi lasă Dumnezeu la voia minţii lor.

Ne lasă uneori să fim chiar împotriva Lui. Dar care ar fi totuşi cea mai înţeleaptă cerere? Cea mai înţeleaptă ar fi ca la sfârşit, după ce cerem noi - şi e bine, de ce să nu cerem, că doar de aceea ne rugăm lui Dumnezeu, de aceea e Tatăl nostru, să-I cerem - e bine să-I cerem, dar la sfârşit să ne lăsăm o mică rezervă şi să spunem: „Da. Eu vreau asta. Eu cred că-mi foloseşte, dar Tu ştii mai bine dacă-mi foloseşte, şi-a tund fie voia Ta!" Să ne lăsăm această mică rezervă ca să înţelegem apoi de ce nu ne ascultă Dumnezeu întotdeauna. Nu ne dă ceea ce-I cerem.

De altfel experienţa aceasta a făcut-o chiar Iisus. Vă amintiţi de acea clipă cumplită de la sfârşitul vieţii Sale, când, retras în lacrimi de sânge, a spus: Doamne, de este cu putinţă, treacă paharul acesta de la Mine. Dar Şi-a lăsat însă această rezervă: Fie însă nu după cum voiesc Eu, ci după cum voieşti Tu. Aşa ar trebui să ne sfârşim şi noi toate rugăciunile, şi în special în momentul în care ajungem la acest verset din rugăciunea Tatăl nostru, când spunem „facă-se voia Ta".

MITROPOLIT ANTONIE PLĂMĂDEALĂ

Fragment din cartea "Tatal nostru. Nu suntem singuri", Editura Sophia

Cumpara cartea "Tatal nostru. Nu suntem singuri"


 

Pe aceeaşi temă

04 Martie 2019

Vizualizari: 774

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE