Viaţa este un lucru greu. Şi ea devine insuportabil de grea atunci când Dumnezeu este alungat din ea. Căci, atunci când Dumnezeu este alungat din casă, în locul Lui vin duhurile rele, care îşi seamănă buruienile lor cele ucigătoare. Intunericul de mult a început să îşi înfăptuiască planurile sale ucigătoare, ridicându-se împotriva familiei, a maternităţii, care ascund în sine viitorul lumii - creşterea urmaşilor.
Ce putem aştepta de la copii, dacă grija noastră faţă de ei se va limita numai la tendinţa de a-i hrăni şi a-i îmbrăca? Cine va face toate celelalte? Strada? Şcoala?
Numai iubirea încununează calea desăvârşirii duhovniceşti, care duce la îndumnezeire (la restaurarea în sine a chipului şi a asemănării lui Dumnezeu).
Fiecare om trebuie să treacă prin focul ispitelor şi al chinurilor. Şi deja de acum se vede că, oriunde s-ar învârti mul, peste tot îl aşteaptă durerea şi sufrerinţa. Şi un singur lucru ne rămâne în această viaţa - să ne luăm crucea noastră şi s-o ducem până la sfârşit, până la moarte, să ducem crucea, urmându-L pe Hristos. Şi pe acest drum al crucii cu voia lui Dumnezeu vom dobândi fericirea Raiului - aceea de a fi fiii lui Dumnezeu, Nădejdea şi tăria noastră constau în încrederea neclintită că în lume absolut nimic nu se întâmplă fără Dumnezeu, ci totul are loc fie din voia Lui, fie cu îngăduinţa Lui. Tot ceea ce este bun, se săvârşeşte din voia şi prin lucrarea Lui, iar ceea ce este rău, se întâmplă numai cu îngăduinţa Lui.
La Dumnezeu o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi, şi aceasta şi este veşnicia, care invadează timpul pământesc. Şi vieţile noastre sunt, de asemenea, un exemplu în acest sens, căci şi ele trec în veşnicie, măcinând timpul.
Inima omului trebuie să devină asemenea peşterii din Betleem, în care Se naşte, creşte, trăieşte şi împărăteşte Hristos - Dumnezeu şi Omul. Şi, deschizându-se în întâmpinarea Mântuitorului Hristos, ea, inima noastră, va fi luminată de Lumina Lui Dumnezeiască şi va deveni puternică, fiind ajutată de Puterea Lui Dumnezeiască. Şi „dobitoacele" - patimile noastre omeneşti, care locuiesc în ea - vor fugi din ea în întunericul cel mai dinafară.
Telul întrupării Fiului lui Dumnezeu au fost renaşterea şi reînnoirea lumii, înlăturarea din ea a tuturor urmărilor căderii în păcat, restaurarea celei dintâi împărăţii, create de Dumnezeu. Şi acestui mare ţel i-a slujit Preasfânta Fecioară. Prin nevoinţa vieţii, a rugăciunii şi a iubirii Ei noi am dobândit mântuirea cea veşnică. Şi „Dumnezeu (acum) Se numeşte Tatăl nostru, deoarece Cuvântul S-a împărtăşit din trupul nostru, căci Fiul face aşa încât Tatăl Său să devină şi iată! nostru" - după cum spune Sfântul Atanasie al Alexandriei.
Fiecare dintre noi trebuie să lucreze Ia propria sa mântuire. Fiecăruia dintre noi îi este dată crucea vieţii sale personale, îi este arată calea, şi numai pe această cale vei fi de folos, numai pe ea vei lucra după voia lui Dumnezeu, nu după voia ta sau, mai rău, după voia vrăjmaşului: tocmai pentru aceasta ne şi sunt date de către Dumnezeu puterea şi înţelepciunea necesare.
Viaţa noastră pământească este pridvorul vieţii veşnice, ogorul binecuvântat de Domnul, pe care creşte pentru împărăţia Cerească grâul - adică noi - şi se coace aici pentru jitniţa cea cerească. Aceasta este grădina, în care cu harul Duhului Sfânt cresc flori şi roade minunate, încărcate de o minunată aromă duhovnicească şi despre care Apostolul Pavel spune că sunt dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia (Galateni 5, 22-23).
Arhimandrit loan (Krestiankin)
Ingerul rugaciunii, Editura Egumenita
Cumpara cartea "Ingerul rugaciunii"
-
Lucrarea lui Dumnezeu si lucrarea omului in gandirea Sfantului Ioan Cassian
Publicat in : Dogma -
Sfantul Duh in teologia si viata bisericii ortodoxe
Publicat in : Dogma -
Pilda semanatorului - sau - Impreuna lucrarea lui Dumnezeu si a omului
Publicat in : Duminica a 21-a dupa Rusalii -
Cornel Constantin Ciomazga
Publicat in : Interviuri
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.