- Desigur, dar ce se va întâmpla cu restul lumii ? Ce legătură poate avea schimbarea la faţă a omului păcătos cu preschimbarea întregii lumi ?

- Ascultă, frate, dacă spunem că fiecare om a luat hotărârea să se schimbe la faţă, înţelegi că este vorba despre o mulţime de schimbări la faţă care se pot întâmpla. Ei, atunci alături de aceste schimbări, sigur se va preschimba şi lumea din jurul nostru, întreaga natură şi întreaga zidire.

La Vecernia mare a sărbătorii Schimbării la Faţă spunem: „Lumina Ta a sfinţit întreaga lume” (prima stihiră a Litiei) şi ne amintim în acea clipă că Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos a avut însemnătate pentru întreaga lume.

Fii atent, nu doar pentru oameni, ci pentru întreaga lume, căci lumina care a strălucit pe faţa şi pe trupul lui Hristos nu i-a învăluit doar pe ucenici, ci s-a răsfrânt asupra întregului mediu din jur - pomi, tufişuri, stânci, munte, întreg Muntele Tabor - făcându-l paradisiac. Le-a sfinţit pe toate, le-a făcut să strălucească de frumuseţe şi sfinţenie, curăţite şi odihnitoare şi preadulci, încât Petru cel întotdeauna spontan a zis acel Bine ne este noua să fim aici (Lc. 9,33). Ce frumos, de-ar rămâne toate pentru totdeauna aşa! Unde se întâmpla? Pe Tabor. Ştii ce este Taborul? Este un deal mai înalt, plin de stânci şi de tufişuri, un loc pustiu şi neplăcut.

- In consecinţă, părinte, precum s-a schimbat Hristos şi a strălucit, s-a schimbat şi acel loc pustiu, s-a sfinţit şi a devenit ca un Rai care satisfăcea deplin sufletele şi trupurile ucenicilor?

- Exact. Atât de mult s-au schimbat lucrurile materiale, încât, după cum ne spune Evanghelia după Marcu, hainele lui Hristos au devenit atât de albe şi de strălucitoare, cum nu poate înălbipe pământ înălbitorul (9, 3). Şi în Evanghelia după Matei şi după Luca ni se spune că hainele Sale străluceau ca lumina (Lc. 9, 29, Mt. 17, 2). Insă schimbarea la faţă a lui Hristos a arătat că nu doar natura omenească poate să se schimbe şi să strălucească, să se sfinţească, să se curăţească, să străfulgere, ci chiar şi hainele şi toate lucrurile materiale, precum am auzit mai devreme în troparul sărbătorii.

- Atunci, părinte, schimbarea lumii este un rezultat firesc al schimbării oamenilor?

- Aşa, bravo! Sfinţirea lumii este rezultatul sfinţirii oamenilor. Atunci când omul se curăţeşte în interior, se curăţeşte şi în exterior; iar când omul se întinează sufleteşte, se întinează şi se poluează şi lumea; când omul se înfrumuseţează sufleteşte, atunci se înfrumuseţează întreaga lume.

- Cum se realizează asta, părinte? Mă întreb din cauza încercării şi a străduinţei prin care omul cel bun vrea să corecteze relele din lume.

- In două feluri. Pe de o parte, datorită străduinţei omului celui sfinţit, luminat şi curăţit. Pe de altă parte, datorită strălucirii razelor dumnezeiescului har, care se sălăşluieşte şi trece în mod minunat de la om la lume.

La urma urmelor, trebuie să acceptăm că această luminare, curăţire, sfinţire a lumii are loc aproape în acelaşi timp cu curăţirea, luminarea şi sfinţirea omului. Asta ne spune credinţa noastră. Sfântul Pavel le scrie romanilor că întregul Univers aşteaptă cu nerăbdare mântuirea omului, schimbarea şi noul său chip, de adevărat fiu al lui Dumnezeu (Rom. 8, 19), şi aceasta, pentru că întregul Univers aşteaptă propria schimbare în urma schimbării oamenilor.

Dar şi gândirea logică ne conduce la această conluzie; căci orice obiect, ajuns în mâna celor păcătoşi este folosit spre rău şi, în consecinţă, este rău. Dacă oamenii păcătoşi se schimbă şi devin sfinţi, atunci toate obiectele în mâinile lor se vor sfinţi şi nu vor mai fi folosite spre rău, ci spre bine, devenind astfel din rele, bune.

De exemplu, banul, în mâna celor păcătoşi, este rău şi se numeşte Mamona. Acelaşi ban, dacă cei răi devin buni, este făcător de bine şi se numeşte milostenie. In primul caz zicem:

A, blestematul ăsta de ban l-a distrus pe om. In al doilea caz zicem: O, binecuvântatul ban al milosteniei, a devenit biserică, mănăstire, a fost izbăvire acelui sărac nefericit, a adus bucurie acelui datornic.

In primul caz, banul cel blestemat devine criminal, devine distrugător. In al doilea caz, banul se schimbă şi devine ajutător, izbăvitor.

Şi, în timp ce în primul caz banul este întunecat şi viclean, în al doilea, banul dobândeşte slavă, strălucire.

Aşa şi lumina lui Hristos Cel schimbat la faţă. O vezi acum? S-au deschis ochii sufletului tău?

- Desigur.

- Uită-te în jur. Dacă eşti schimbat în interior, curăţit, luminat, sfânt, bucuros, virtuos, iubitor şi fericit, atunci vei străluci şi tu în curăţie, lumină, sfinţenie, virtute, bucurie, nădejde, dragoste, pace, bunătate, credinţă, blândeţe, înfrânare, adevăr, fericire şi în toate darurile cele bune ale Sfântului Duh (Gal. 5, 22 şi Efes. 5, 9). Toate acestea sunt lumini duhovniceşti şi nezidite.

Şi toate cele din jurul tău sunt luminoase, iar dacă nu sunt, atunci să te îngrijeşti să le faci luminoase. Căci nu poţi să trăieşti tu, omul cel luminat, în întuneric, aşa cum nu poate o gospodină bună şi curată să trăiască într-o casă împuţită şi dezordonată. Ce face o gospodină când intră într-o casă murdară?

- O curăţă, adică ... începe să cureţe casa.

- Corect. Se încinge cu şorţul, îşi suflecă mânecile şi în puţină vreme casa cea murdară străluceşte şi luminează de rânduială şi de curăţenie; se schimbă şi ea, casa, alături de femeia cea curată, preschimbată.

Mergeţi la mănăstiri, la mănăstirile de obşte, unde merg monahii să se schimbe sufleteşte. Mergeţi şi vedeţi ce se întâmplă acolo: pe cât se schimbă oamenii în interior şi devin monahi buni, veţi vedea cum deşertul din jurul lor se preschimbă în zidiri preafrumoase, stânci nefolositoare şi pustii cum devin grădini frumoase cu pomi roditori şi flori.

In acest punct al discuţiei o să-ţi mărturisesc ceva. Când am venit prima oară pe dealul acesta unde este zidită mănăstirea noastră, unul dintre părinţii mai tineri era pe atunci laic, copil.

In timp ce lucram să desţelenim vârful pustiu al dealului, a deznădăjduit. A zis: „Pe bolovanii ăştia pustii o să trăim noi?

Aici, părinte, nu există nici măcar o pată de culoare, nici apă, nici măcar o frunză verde.” Atunci i-am zis: „Copile, aici ne vom nevoi să ne schimbăm sufleteşte şi, pe cât ne vom schimba noi, se va schimba şi locul. Şi va veni ziua în care toate vor fi frumoase aici, pe stâncile astea.” Iată un exemplu corect. Şi mulţi ne invidiază acum şi zic: „A, să fi trăit şi eu aici!”

Şi fratele a râs de bucurie, însă şi cu puţină necredinţă, ca şi cum ar fi zis: Dar ce, e cu putinţă să se petreacă o asemenea schimbare? Insă toţi ştiu cum s-au preschimbat lucrurile de atunci. In fiecare zi ne străduim pentru schimbarea noastră personală. In paralel, se transformă neîncetat toate cele din jur, întreaga lume care ne înconjoară şi toate devin, încet-încet, frumoase foarte. Stâncile, care înainte nu aveau culoare, nici apă, au devenit acum atât de frumoase; s-a înverzit locul, s-au făcut grădini, parcuri şi clădiri frumoase; toată viaţa noastră chinovială este atât de frumoasă, atât de bună şi bine ne este nouă aici. Hristos este prezent, dragostea, mila, pacea, rugăciunea, cuvântul lui Dumnezeu, dumnezeieştile slujbe, Tainele Bisericii, toate, dar toate, ne sfinţesc şi noi sfinţim mediul, şi toate în jurul nostru devin neîncetat luminoase şi într-adevăr demne de invidiat.

Slavă lui Dumnezeu! Ne-am învrednicit noi, nevrednicii, să vedem slava cea nesfârşită a lui Dumnezeu. Şi, alături de noi, şi voi, care veniţi ca vizitatori şi închinători la mănăstirea noastră. Uite slava lui Dumnezeu, uite lumina Schimbării la Faţă în suflete şi în mediul înconjurător, în om şi în lume.

Vezi acum lumina? Ne schimbăm la faţă noi şi se schimbă şi lumea.

- Văd, părinte, toţi vedem, şi slăvim pe Dumnezeu pentru aceste schimbări petrecute aici.

- Slăveşte pe Dumnezeu, copile, şi cere-I să îi schimbe pe toţi oamenii din lume şi întreaga lume, căci da, această lume poate să se schimbe. Lumina Schimbării la Faţă a lui Hristos, lumina schimbării noastre la faţă poate să strălucească şi astăzi, să lumineze, şi să salveze, şi să curăţească, şi să gătească liman întregii lumi poluate şi pângărite şi tuturor sufletelor întinate şi întunecate. Precum, de altfel, face şi lumina cea materială a soarelui, cu raze însă limitate ca putere. Ce face lumina soarelui, ştii?

- Păi, luminează, desigur.

- Şi ce altceva?

- Şi încălzeşte.

- Foarte bine. Şi altceva?

- Ei, ce altceva?

- Şi dezinfectează. Da. Luminează, încălzeşte şi dezinfectează sau curăţeşte. Insă, precum am zis, aceasta o face cu raze şi cu o acţiune limitată, cu putere mică în raport cu lumina lui Hristos. Oriunde ajunge, această lumină a lui Hristos dă luminare deplină, fără umbre şi locuri întunecate. Oriunde ajunge, această lumină încălzeşte cu adevărat toate cele materiale şi duhovniceşti. Oriunde ajunge ea, curăţeşte, limpezeşte murdăria şi întinăciunea materială sau sufletească.

Intâi de toate face acestea cu ochii oamenilor, precum a făcut şi cu ochii ucenicilor şi apostolilor prezenţi la Schimbarea la Faţă a lui Hristos. Se deschid şi ochii noştri, precum s-au deschis ochii ucenicilor. Şi când încep şi ochii noştri să vadă lumea curat şi luminos, fără priviri întunecate şi fără viclenii, atunci toate cele din jurul nostru le vedem cu căldura dragostei. Când se curăţesc ochii noştri de întinăciunile păcătoase, atunci vedem corect întreaga zidire, creaţia, lumea cu toate bunătăţile sale. Atunci se va schimba şi lumea în ochii noştri, precum s-a schimbat şi Hristos. Vom avea putinţa să vedem starea reală a lumii şi rostul ei real, rostul adevărat al existenţei ei. In consecinţă, o să găsim şi modurile corecte de a îndrepta stricăciunile din lume. Să ne rugăm să înaintăm în schimbarea noastră, a noastră şi a lumii. Desigur, lumea poate să se schimbe ori înaintea ochilor noştri curaţi, ori în mod fizic, obiectiv.

- De ce nu amândouă?

- Corect, amândouă. Dumnezeu să ne ajute, Hristos să ne lumineze, Duhul Sfânt să ne cerceteze şi noi să avem mereu înainte dumnezeiasca Schimbare la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi să cântăm des troparul acestui praznic.

Chiar, ştii să-l cânţi ?

- Nu, din păcate nu ştiu cuvintele.

- Este aşa: „Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare! Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.”

Vreau ca până la următoarea noastră întâlnire să înveţi
acest tropar şi să-l cânţi. Ce zici, o să faci ascultare ?

- Sigur, părinte, cu bucurie.

- Haide acum, mergi cu bine şi să petreci Schimbarea la Faţă cu bine!

- Mulţumesc, părinte. Cu rugăciunile voastre o voi petrece cu bine. Binecuvântaţi!

- Domnul. Mergi cu bine, în binecuvântarea lui Hristos!

ARHIMANDRIT SPIRIDONOS LOGOTHETIS

Fragment din cartea "Raspunsuri la intrebari ale tinerilor. Ortodoxia si lumea", Editura Sophia

Cumpara cartea "Raspunsuri la intrebari ale tinerilor. Ortodoxia si lumea"

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: