Astazi se implinesc 164 de ani de la nasterea marelui nostru poet Mihai Eminescu. Am ramas fara cuvinte sa constat ca nimeni nu-si mai amintea despre acest eveniment atat de important in cultura unui popor.

Ducandu-mi copiii la scoala am fost curios sa vad daca tinerii nostri elevi isi aduc aminte ce eveniment ar trebui sa fie sarbatorit astazi. Dezamagitor, deoarece nimeni nu mi-a dat nici un raspuns . Toata lumea se gandeste doar la ,,personalitatile mondene " de astazi. Toata lumea vorbeste despre Victor Slav si Bianca Dragusanu, lucruri care sunt atat de desbatute in mass media, incat ai crede ca acesti ,,oameni neinsemnati" ar face o noua istorie a romaniei. Intervievatii mei nici macar nu stiau cauza mortii lui Eminescu. Conform acestora, Eminescu ar fi fost o fiinta labila, neadaptata, pierduta in lumea sa de poet si ar fi murit nebun, bolnav de sifilis si alcoolic.

Istoria oficiala a vietii lui Mihai Eminescu a impus un sablon convenabil. Istoria sa reala este insa cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate exceptionala, bine ancorat in realitatea sociala si mai ales politica a vremurilor zbuciumate in care a trait, un militant activ pentru drepturile romanilor din Ardeal si pentru unitatea nationala, un ziarist de exceptie, un vizionar, un reformator.

Putini stiu ca de fapt Eminescu a fost declarat nebun si internat la psihiatrie intr-un moment in care guvernul Romaniei urmarea sa incheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunta la pretentiile asupra Ardealului si se angaja sa ii anihileze pe toti cei catalogati drept „nationalisti”. Multi au renuntat la valorile si principiile lor pentru a fi scosi de pe lista proscrisilor.

Eminescu nu a acceptat sa faca niciun fel de compromisuri, si de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul ca planuia sa puna bazele unei organizatii independente, aflate in afara controlului francmasoneriei, de trezire si promovare a spiritului romanesc si de refacere a Daciei mari.

„Mai potoliti-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul si junimistul P. P. Carp il transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul si parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executata intocmai de cei din tara pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.

Ziua de 28 iunie 1883 este o zi in care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relatiile diplomatice cu Romania timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, ii trimite regelui Carol I o telegrama prin care ameninta Romania cu razboiul. La Bucuresti au loc descinderi si perchezitii simultane la sediile mai multor organizatii care luptau pentru Ardeal, printre care si Societatea Carpatii, in care activa Eminescu.

De ce era atat de incomod Eminescu?

Judecand dupa masurile luate impotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalti, el nu putea fi convins cu niciun chip sa renunte la ideile si principiile sale. Eminescu era membru activ in mai multe organizatii care luptau pentru drepturile romanilor din Ardeal: Romanismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, Romania Juna, Societatea Carpatii, din care facea parte si Slavici. Cu astfel de preocupari, nu este de mirare ca era constant urmarit atat de politia si serviciile secrete romanesti, cat si de cele austro-ungare. În anturajul sau erau infiltrati mai multi informatori, printre care se numara si Ocasanu de la Societatea Carpatii.

Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reactionar, paseist, antisemit, xenofob, nationalist sovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecuta sub tacere, interzisa, cenzurata? De ce in memoria romanilor Eminescu a fost impus doar ca poet, in timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist?

Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub ingrijirea lui Perpessicius dupa manuscrisele originale, cinci contin poezii si altele cinci, articolele publicate de el in perioada 1870-1883 si 1888-1889. Desi majoritatea articolelor au fost scrise inainte de asa-zisa declansare a nebuniei, multi sustin si astazi ca ele nu merita sa fie citite, intrucat „sunt rodul unei minti atacate de boala, in cautarea unei bucati de paine”.

„Eminescu n-a ajuns sa marcheze politica nationala, desi este intemeietorul doctrinei nationale moderne” scrie Theodor Codreanu in „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotriva, opera sa a fost cu grija separata de structurile de profunzime ale politicii nationale, opera lui publicistica fiind interzisa total, dupa al doilea razboi mondial. Efectele sunt vizibile si astazi. Asa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confectionata, pentru a preveni si a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creeaza impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) ca eminescianismul este un element nefast, inamicul public numarul unul al democratiei si al statului roman. Neintamplator, Gh… Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul national cu acela al lui Ceausescu. În realitate, statul roman nu a atins niciodata exigentele lui Eminescu, fiindca nici nu si-a propus aceasta vreodata, desi marii ganditori au pledat statornic pentru asimilarea organica a eminescianismului ca temei al fiintei noastre nationale. ”

Au existat tentative ca Eminescu sa fie inrolat in masonerie. Fara succes. Eminescu lucra insa la crearea unei organizatii romanesti si pro-romanesti, numita Societatea Matei Basarab si aflata in afara controlului si influentelor francmasoneriei, care masonerie se afla si atunci in slujba unor interese supranationale.

„O organizare intre romani”, scria el. „Pretutindea oameni care sa tie registru de tot sufletul romanesc. Cel slab trebuie incurajat si laudat pentru ca sa devie bun. Sa se simta ca Societatea Matei Basarab reprezinta o putere enorma. Ţinta? Unirea tuturor romanilor, emanciparea economica si intelectuala a intregului popor romanesc.”
Înca din 1874, el ii scria lui Maiorescu ca „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a facut sa ma orientez catre elaborarea unei filosofii practice, vizand scoaterea Romaniei din subistorie. Interesul practic pentru patria noastra ar consta cred in inlaturarea oricarei indreptatiri pentru importul necritic de institutii straine.”Eminescu nu renuntase la acest plan nici in ultimii sai ani. Alexandru Vlahuta povestea cum, vizitandu-l la sanatoriul doctorului Sutu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare sociala, la care se gandeste de mult, o lucrare colosala.”

Gheorghe Panu povesteste in „Amintiri de la Junimea” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, stii tu ca in lumea asta nu este nimic mai interesant decat istoria poporului nostru, trecutul lui…. Tot, tot este un sir neintrerupt de martiri.” Eminescu a fost unul dintre ei.

Sa nu uitam niciodata de acest mare om al neamului nostru care prin scrierile sale a marturisit in intreaga lume despre demnitatea si credinta neamului nostru romanesc.

„Or sa vie pe-a ta urma in convoiu de ‘nmormantare,Splendid ca o ironie cu priviri nepasatoare . Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,Nu slavindu-te pe tine . lustruindu-se pe elSub a numelui tau umbra. Iata tot ce te asteapta.Ba sa vezi. posteritatea este inca si mai dreapta.Neputand sa te ajunga, crezi c-or vrea sa te admire?Ei vor aplauda desigur biografia subtireCare s-o ‘ncerca s-arate ca n-ai fost vr-un lucru mare,C-ai fost om cum sunt si dansii. … . Magulit e fiecareCa n-ai fost mai mult ca dansul. Si prostatecele nariSi le umfla orisicine in savante adunariCand de tine se vorbeste. S-a ‘nteles de mai nainteC-o ironica grimasa sa te laude ‘n cuvinte.Astfel incaput pe mana a oricarui, te va drege,Rele-or zice ca sunt toate cate nu vor intelege . Dar afara de acestea, vor cata vietii taleSa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandale - Astea toate te apropie de dansii. Nu lumina Ce in lume-ai revarsat-o, ci pacatele si vina,Oboseala, slabiciunea, toate relele ce suntÎntr-un mod fatal legate de o mana de pamant;Toate micile mizerii unui suflet chinuitMult mai mult ii vor atrage decat tot ce ai gandit. ”
(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)

Pr. David Marian, parohia Nuntasi, Constanta
 

.

• Mihai Eminescu in viziunea Bisericii
  Publicat in : Religie