Nepotul meu s-a îmbolnăvit şi avea febră mare. I-am telefonat imediat unui prieten de-al meu medic, care era şi senator. L-am rugat să vină să-l vadă pe copil, şi acela a venit. Am mers acasă la fiul meu şi aflat că băiatul se făcuse bine, nu mai avea febră.
Am întrebat-o pe nora mea şi mi-a spus că medicul lor abia plecase şi că i-a încredinţat că copilul n-are nimic, că este din cauza unei boli obişnuite la această vârstă, amigdalită, gripă etc.
Atunci m-am liniştit şi l-am invitat pe prietenul meu medic să servească un suc. Am stat şi am discutat, în vreme ce pe nepoţelul meu - avea 14 luni - îl ţineam în braţe.
La un moment dat a început să geamă. Doctorul i-a pus termometrul şi avea temperatura 41. „Să-1 ducem repede la spital", a zis. Fiul meu l-a luat pe copil şi l-a dus la Centrul Medical din Atena. Copilul, pe drum, a intrat în comă.
Intre timp eu am plecat cu prietenul meu, medicul. Când am intrat în casă, a sunat telefonul.
Era părintele Porfirie: „Nepotul tău e foarte grav bolnav, dar se va face bine. Eu o să mă rog, dar să începi şi tu să te rogi, să nu neglijezi asta".
Am amuţit! De unde ştia părintele? Nimeni nu-i spusese că nepotul meu era grav bolnav. Fiul meu nici nu ajunsese la spital, adică nu-i făcuse încă nicio analiză. Atunci i-am telefonat unui prieten care era medic şi l-am rugat să meargă la Centrul Medical, ca să vadă ce are nepoţelul meu.
Mi-a răspuns că nu poate merge, fiindcă spitalul nu-i va permite să-l consulte. Eu am insistat să intre ca rudă.
In cele din urmă l-am convins, omul s-a dus şi peste puţin mi-a telefonat şi mi-a spus: „Păcat pentru un copil atât de mic, a intrat în comă. Şi (după cum mi-au spus copiii mei care l-au văzut la spital) în clipa aceea a lăcrimat.
Peste câteva minute a sunat iarăşi telefonul. Era un preot ascet din Sfântul Munte, părintele Gheorghe, de la Schitul Provata, care aparţine de Marea Lavră, şi mi-a cerut să-l ajut cu ceva. I-am spus: „Părinte Gheorghe, acum nu pot, căci îl am pe nepoţelul meu bolnav la spital". M-a întrebat cum îl cheamă şi i-am spus. Mi-a zis că noaptea, când o să facă priveghere şi Liturghie, îl va pomeni pentru sănătate.
Dimineaţa părintele Porfirie mi-a telefonat din nou şi m-a întrebat: „Ia spune-mi, Giannis, i-ai zis cuiva să se roage pentru nepotul tău? Căci ieri seară am văzut la patul lui mulţi Sfinţi şi un preot - pe care nu-l cunosc - care se ruga şi el pentru sănătatea copilaşului".
M-am cutremurat şi i-am spus că am vorbit cu un preot ascet în seara precedentă. Şi i-am povestit întâmplarea, spunându-i numele preotului. Mi-a zis că nu-l cunoaşte pe preotul acela.
După analizele care i s-au făcut copilului, s-a constatat că are meningită encefalică. Părintele urmărea evoluţia bolii copilului şi îmi spunea încontinuu că se va face bine.
„Se va face bine, Giannis. Nu te îngrijora. Doar că e nevoie de rugăciune din partea tuturor: eu, tu, părinţii lui, toţi împreună, şi nepoţelul se va face bine."
Copilul a sta două zile în comă şi părintele mi-a telefonat: „Nu-ţi fie teamă, nepoţelul tău se va face bine, căci în fiecare seară văd la patul lui mulţi Sfinţi, scăldaţi într-o lumină strălucitoare".
Au trecut doisprezece zile, şi părintele mi-a telefonat din nou, să iau copilul din spital, fiindcă doctorii îi dau multe medicamente şi fac experimente pe el.
M-am dus şi l-am văzut pe nepoţelul meu cum îi legaseră mânuţa de o scândurică, ca să n-o mişte. I-am dezlegat-o singur şi l-am luat în braţe, dar a venit fiul meu, adică tatăl lui, care mi-a spus că are febră copilul şi că doctorii i-au spus că nu trebuie să-l luăm din spital. Eu i-am zis că părintele mi-a spus să-l iau de la spital. Il ţineam în braţe, şi el era foarte vesel şi îmi arăta uşa, căci nu putea să vorbească.
Atunci au intrat doctorii, şi când l-au văzut au încremenit, nu mi-au zis nimic. Nepotul meu a luat din buzunarul unui doctor un obiect de lemn, cel cu care se uită la amigdale, şi i l-a băgat în gura unui doctor. Atunci doctorii au plecat fără să-mi spună vreun cuvânt. După aceea am plecat şi noi.
După cum îmi spusese părintele, copilul s-a vindecat complet şi boala nu i-a lăsat nicio urmă, cum se întâmplă de obicei în asemenea cazuri. Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule!
Ioannis Marousiotis
Părintele Porfirie mi-a spus...; Editura Egumenita
Cumpara cartea "Părintele Porfirie mi-a spus..."
.jpg)
-
Mantuitorul meu...!
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.