Mărturia părintelui I.N. (Atena)
Trei refuzuri
La biserica la care slujeam venea în mod obişnuit Vasile Dv student la Facultatea de Medicină din Atena, şi, pentru că remarcasem la el o evlavie aparte faţă de Dumnezeu; într-o zi l-am întrebat:
- Mă confrunt cu două încercări, una de sănătate şi alta de natură duhovnicească. Nu cunoşti cumva vreun părinte sporit, în care să mă încred şi căruia să-i cer un sfat pe măsură?
- Cunosc un asemenea părinte sfânt la Miiesi, pe nume Porfirie. O să te ajute neîndoielnic, căci este sfânt.
Când am ajuns la Miiesi, am găsit destulă lume afară, în faţa unei rulote, aşteptând să-l vadă pe cuvios. M-am bucurat fiindcă eram singurul cleric de acolo. Şi, cu toate că primea lume, pe mine a refuzat să mă vadă, şi am plecat mâhnit.
La îndemnul studentului, am mai făcut o încercare, dar, spre marea mea surprindere, a refuzat din nou să mă primească. Am plecat amărât şi hotărât să nu mă mai întorc niciodată la el.
După câţiva ani, când mânia mea s-a potolit, m-am hotărât să încerc din nou să trec pe la el. Sfântul se mutase într-o chilie nouă a mănăstirii ale cărei lucrări de construcţie încă nu se încheiaseră.
Monahia Fevronia, la îndrumările sfântului, rânduia cine intra în chilia sa. Fiind singurul preot, am încercat să mă apropii de ea şi s-o rog, dar am rămas fără grai... când, întorcându-se spre mine, mă refuză din nou! Am plecat furios şi revoltat! Mă întrebam ironic în sinea-mi: „Măi, aşa or fi stareţii ăştia... mari? "
Câteva zile mai târziu, l-am întâlnit pe student, care a început iarăşi să stăruie să nu mă dau bătut:
- Să te duci, să stărui... şi te va primi.
- Am fost de trei ori şi de fiecare dată am fost singurul cleric, singurul purtător de rasă de acolo, şi totuşi nu m-a primit. Gata, nu mai fac nici o încercare!
- Dar Sfântul Pavel cel Simplu nu a aşteptat flămând în faţa colibei Sfântului Antonie cel Mare trei zile şi trei nopţi până să-i deschidă uşa? Vezi? El n-a obosit defel, deşi era în vârstă, şi Antonie cel Mare îl alunga.
- El era sfânt în simplitatea lui. Eu însă sunt egoist pentru că mă trag din Creta. Să-ţi trăiască părintele duhovnic! Fii pe pace şi tu, şi el... Eu NU mă mai duc!
„Poftiţi, părinte..."
Insă el nu încetă cu stăruinţele şi în cele din urmă mă înduplecă. Se pare că îngerul Domnului îl făcuse să insiste, pentru că în cele din urmă am avut parte de un mare folos de pe urma Sfântului Porfirie. După cât se pare, nu m-a primit întrucât îmi vedea egoismul şi m-a pus la încercare spre a dobândi smerenie.
A patra oară, Fevronia, sora sa, m-a strigat de îndată ce m-a văzut:
- Poftiţi, părinte I., părintele Porfirie vă aşteaptă!
„Măi să fie!", chibzuii eu, „mă aşteaptă deja? Şi de unde-mi ştie numele?" Şi, înainte de a intra, m-am gândit să-i vorbesc doar de încercarea mea duhovnicească, chiar dabă pătimeam mult de pe urma suferinţei fizice, prin dureri atât de mari de cap, că uneori îmi venea să mă izbesc cu capul de pereţi în speranţa că o să-mi găsesc liniştea.
I-am vorbit sfântului despre încercarea mea duhovnicească, şi el m-a povăţuit liniştindu-mă; dar, din pricina egoismului, nu m-am entuziasmat, în pofida sfaturilor sale luminate. N-am simţit că era un părinte aparte, plin de harisme şi am dat să plec. El însă îmi citi gândurile şi, chiar când să ajung la uşă, mă strigă:
- Vino aici, măi, vino-ncoace... Durerea de cap pe care o ai - ştii de unde e?
- Nu, părinte, nu ştiu...
- E de la sinuzita din partea stângă, dar nu trebuia să te operezi. Sinuzita ta a fost de natură alergică, şi acest tip de sinuzită nu se mai operează astăzi.
Mi-am dat seama că ştia totul şi în clipa aceea mi s-au „tăiat" picioarele. Incremenii şi a fost cât pe ce să cad jos grămadă. în clipa aceea am vrut să-mi deschid sufletul, să-i mărturisesc cele mai adânci taine ale inimii mele, să-i spun totul. Am reuşit să îngăim:
- Părinte..., putem vorbi?
- Haide, măi... acum du-te! Te-ai entuziasmat pentru că ţi-am spus acest lucru? Du-te... du-te acum. Vino altă dată să vorbim.
Puţin mai târziu, fiindcă aveam o rinoragie unilaterală la nara stângă, în urma analizelor am fost operat de un ORL-list, cunoscut de-al meu. După ce mi-a extras un polip nazal, o tumoare benignă, la sfârşit mi-a zis:
- Măi, părinţele, nu trebuia să faci prima operaţie! Problema ta a fost de natură alergică, şi acest tip de sinuzită nu se mai operează astăzi.
-Asta mi-a spus şi un „coleg" de-al tău, părintele Porfirie.
- La el trebuia să mergi de la început, bre, binecuvântate, nu la noi, medicii. ORL-istul îl ştia foarte bine pe Sfântul Porfirie, având o evlavie deosebită faţă de el.
* * *
De atunci, nu de puţine ori am trecut pe la sfânt, şi m-a ajutat în nenumărate chestiuni personale, săvârşind multe minuni în viaţa mea. Intotdeauna ştia totul!
Am cunoscut mulţi părinţi îmbunătăţiţi şi sfinţi, precum Sfântul Paisie, Sfântul Iacov Tsalikis, părintele Efrem Katunakiotis, Sfântul Filoteu Zervâkos... şi alţii. Nădejdea, sprijinul şi călăuza însă au fost pentru mine Sfântul Porfirie. N-a fost doar marele binefăcător al vieţii mele, ci cu adevărat mântuitorul meu...!
SFÂNTUL PORFIRIE KAVSOKALYVITUL
Fragment din cartea "VĂ IUBESC ŞI MĂ ROG PENTRU TOŢI", Editura Sophia
Cumpara cartea "VĂ IUBESC ŞI MĂ ROG PENTRU TOŢI"
-
Minunea vindecarii nepotului meu
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.