Sfantul Vasile al Ostrogului este unul dintre cei mai iubiti sfinti ai Bisericii Ortodoxe Sarbe. Sfintele sale moaste se afla in Manastirea Ostrog din Muntenegru.

Proslavirea Sfantului Vasile al Ostrogului

Indata dupa adormirea Sfantului Vasile al Ostrogului din anul 1671, multime de popor a inceput sa vina sa se roage la mormantul sau, dupa cum obisnuia sa faca si in vremea vietii sale pamantesti. La mormantul sau au inceput sa se faca multime de minuni, care nu au contenit nici in ziua de astazi.

La sapte ani dupa ce si-a dat sufletul sau in mana lui Dumnezeu, in anul 1678, Sfantul Vasile i s-a aratat in vis parintelui Rafail Kosierevaci, staretul Manastirii Sfantului Luca din Zupa, de langa Niksici, si i-a poruncit sa mearga la Ostrog si sa deschida mormantul sau. Staretul nu a luat in seama aceasta vedenie si nu s-a dus. Aratandu-i-se a doua oara aceeasi vedenie, iarasi nu a luat-o in seama. Atunci Sfantul Vasile i s-a aratat pentru a treia oara staretului, imbracat in vesminte arhieresti si purtand in mana o cadelnita. Staretul s-a trezit, cuprins de frica si cutremur, si le-a descoperit fratilor manastirii vedenia sa. Atunci s-au invoit cu totii sa porneasca degraba spre Ostrog.

La sosire, fratii au povestit monahilor de la Ostrog vedenia staretului lor si atunci au inceput cu totii o aspra postire, savarsind totodata randuiala slujbelor de fiecare zi, impreunate cu Sfanta Liturghie. Si s-au nevoit astfel vreme de sapte zile. In cea de-a saptea zi, ei au tamaiat mormantul sfantului, dupa care l-au deschis.

Atunci inaintea lor s-a aratat trupul plin de slava al Sfantul Vasile, asemanandu-se cu ceara cea mai curata si raspandind o mireasma de busuioc. Monahii au asezat intr-o racla trupul sau nestricacios si l-au dus la Manastirea de Sus, in Biserica Intrarii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu in Biserica, unde a ramas pana in ziua de astazi.

Vestea despre proslavirea trupului Sfantului Vasile s-a raspandit degraba si multime de popor a inceput sa se adune spre a se inchina inaintea sfintelor sale moaste facatoare de minuni. Nu doar crestini, ci si romano-catolici si luterani, ba inca si musulmani, au venit sa caute ajutor in slavitul lacas al Ostrogului. Si dupa credinta lor in mila lui Dumnezeu si a Sfantului Vasile, ei au primit ajutor si au aflat mangaiere.

Inca si astazi, credinciosi din toate colturile tarii, de toate semintiile si credintele, vin inaintea facatorului de minuni din Ostrog. Multi vin aici chiar din afara tarii. De la racla moastelor sale pot fi auzite rugaciuni intr-o multime de limbi. Multi parinti vin sa-si boteze fiii inaintea moastelor Sfantului Vasile si multi dintre ei le dau pruncilor numele sau. La Ostrog s-au savarsit multe slujbe de cununie, s-au facut nenumarate spovedanii si multime de norod s-a cuminecat cu Trupul si Sangele lui Hristos inaintea Sfintelor Moaste, in vreme ce multi altii au cerut sa li se citeasca rugaciuni pentru tamaduire si mantuire.

Multe jertfe si danii s-au adus inaintea Sfantului Parinte de la Manastirea Ostrog, dar cea mai nepretuita jertfa este pocainta curata si voia omului de a-si curati inima inaintea lui Dumnezeu si a Sfantului Vasile. Chiar si oamenii cei fara de lege si fara de Dumnezeu il pretuiesc si il cinstesc pe Sfantul Vasile, pomenind cu frica numele lui. Caci, precum toti o stiu, nimeni nu a trecut nepasator pe langa Sfantul Vasile cat el a fost in viata si cu atat mai vartos acum, dupa proslavirea sa.

Sarbii isi desarta durerile si mahnirile lor inaintea sfantului celui milostiv al Ostrogului, aducand rugaciuni fierbinti pentru rudeniile aflate in viata sau pentru cele plecate dintre ei. Gatindu-se cu post si rugaciune pentru intalnirea lor cu sfantul, credinciosii de aproape sau de departe se aduna in numar mare la Ostrog, in zilele de praznic sau in cele de rand, pentru a se inchina inaintea sfantului, a-i spune durerile lor, a plange inaintea raclei sale, pentru a-si marturisi pacatele si a lua binecuvantare de la dansul. Adesea, pe langa posturile randuite de Biserica, oamenii fagaduiesc sa tina un post aparte, numit "Saptamana Sfantului Parinte Vasile", randuita indeobste inaintea praznuirii sale. In Muntenegru, oamenii care vor sa dea incredintare despre adevarul graiurilor si faptelor lor se jura pe numele Sfantului Vasile si numele lui este rostit totdeauna cu evlavie: daca se intampla sa sada, ei se ridica in picioare atunci cand rostesc numele sau, iar daca se afla in picioare, fac o inchinaciune. Rostirea numelui sau este insotita indeobste de aceste cuvinte: Slava si mila fie cu el. Cati oameni nu au jurat inaintea moastelor Sfantului Vasile, cati nu au facut fagaduinte.

Puterea lui Dumnezeu si incercarile istoriei

In timpul vietii sale pamantesti, sfantul nu a avut parte de pace, ci a fost prigonit de multimea vrajmasilor lui Dumnezeu si mai vartos de vrajmasul cel dintru inceput al mantuirii noastre. Dupa savarsirea sa, nici sfintele lui moaste nu au fost crutate de cel rau. Intaia data cand monahii de la Ostrog s-au vazut siliti sa ascunda moastele Sfantului Vasile a fost in anul 1714, cand Numan-pasa Ciuprilici a lovit si a jefuit tinuturile din Muntenegru. Atunci monahii au ingropat moastele la poalele manastirii, nu departe de raul Zeta. Iar cand raul si-a iesit din matca, acoperind locul unde fusesera ingropate moastele, racla si sfintele moaste au fost izbavite in chip minunat de navala apelor.

A doua oara, moastele au trebuit ascunse in vremea asedierii Ostrogului din anul 1852. Capetenia turcilor, Omar Pasa, a impresurat manastirea si a lovit-o necontenit vreme de noua zile, in vreme ce dinlauntru le tineau piept cu multa barbatie treizeci de muntenegreni, in frunte cu marele voievod Mirko Petrovici, tatal printului Nikola. Dupa ce au izbutit sa-i alunge pe turci cu ajutorul Sfantului Vasile, ei au savarsit o slujba de multumire adusa lui Dumnezeu, Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Sfantului Vasile, in bisericuta Intrarii Maicii Domnului in Biserica. Mai pe urma, muntenegrenii au luat moastele Sfantului si le-au dus cu ei la Cetinie, asezandu-le in Biserica Nasterii Preasfintei Fecioare, alaturi de moastele Sfantului Petru de Cetinie. Şi acolo au ramas pana in primavara anului 1853, cand au fost aduse inapoi la Ostrog. In vremea razboiului cu turcii, Manastirea Ostrog a fost arsa si jefuita. Atunci au disparut pentru totdeauna multe bogatii si inscrisuri de pe vremea Sfantului Vasile.

A treia oara, moastele sfantului au fost stramutate in vremea razboiului dintre anii 1876 si 1877. Atunci au fost duse iarasi la Cetinie, unde au ramas aproape un an de zile, iar mai pe urma, in anul 1878, au fost aduse inapoi la Ostrog cu slavit alai.

In timpul celui de al doilea Razboi Mondial, in luna februarie a anului 1942, cand dusmanii improscau Manastirea Ostrogului cu ploaie de grenade, monahii, temandu-se ca Biserica Intrarii Maicii Domnului in Biserica ar putea fi lovita si nimicita, au dus sfintele moaste intr-o mica pestera din spatele manastirii. Dar teama lor s-a vadit a fi neintemeiata, pentru ca grenadele zburau pretutindeni imprejurul manastirii, cazand si explodand, insa manastirea nu a fost lovita si nimeni nu a fost vatamat in timpul acestor atacuri. Sfantul si-a pazit turma, acum ca si odinioara.

Sfantul Justin Popovici

• Acatistul Sfantului Vasile al Ostrogului
  Publicat in : Acatiste

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: