Că numai Dumnezeu descoperă cele tăinuite. Că îngerii şi oamenii cunosc cele tăinuite de la Dumnezeu. Că demonii nu cunosc cele tăinuite

Iar la pretextul acelora care spun că merg la vrăjitori şi demoni ca să afle ce au să păţească sau să găsească comori şi alte lucruri tăinuite, răspundem că singur Dumnezeu, în principal, este Acela care descoperă toate lucrurile tăinuite şi le cunoaşte dinainte pe cele viitoare, precum spune Ieremia: Cel care este, Doamne..., să nu ascundă nimic de tine şi Sirah: căci a cunoscut Domnul toată ştiinţa şi a căutat la semnul veacului, vestind cele ce au trecut şi cele ce vor veni, şi descoperind urmele celor ascunse (Sirah 42,24). Iar îngerii şi oamenii cunosc uneori cele ascunse, dar nu de la ei înşişi, ci din descoperirea şi iluminarea luminii dumnezeieşti, precum este scris: Dumnezeu descoperă cele adânci şi cele tăinuite (Daniel 2, 22). Insă vrăjitorii şi demonii, deoarece sunt întunecaţi şi nu au luminarea de la Dumnezeu, nu pot prin urmare să descopere cele tăinuite; şi acest lucru este evident din visul ce l-a avut regele Nabucodonosor, care, deoarece, îndată ce l-a avut, l-a şi uitat, a chemat toţi descântătorii şi vrăjitorii şi făcătorii de farmece şi învăţaţii caldeeni şi le-a poruncit nu numai să-i tălmăcească ce dezvăluia visul lui, dar şi să găsească însuşi visul acela, pe care l-a avut; iar dacă nu, au să fie omorâţi; în afară de vis, arătaţi-mi şi tâlcuirea lui (Daniel 2, 6).

S-au întristat nefericiţii vrăjitori, au rugat din toată inima lor demonii pe care îi cinsteau ca să le dezvăluie visul, dar în zadar; deoarece visul era atât de ascuns, încât nici demonii n-au putut să-l cunoască. De aceea a dat poruncă împărătească să fie omorâţi vrăjitorii, când, iată, Dumnezeu a dezvăluit şi visul, şi tălmăcirea lui Prorocului Daniel, şi în acest chip au scăpat aceia de moarte, precum sunt scrise acestea în capitolul al doilea al Cărţii lui Daniel.

Că demonii nu descoperă soarta omului, nu cunosc limpede cele ce ţin de fire si de voinţa slobodă si, chiar cunoscând adevărul, nu-l dezvăluie

Dar demonii nu descoperă ce are să devină sau să păţească omul, deoarece omul, fiind stăpân pe sine, dacă vrea, înclină spre bine, iar, dacă nu vrea, înclină spre rău. De aceea este nedesluşit sfârşitul la care are să ajungă.

Şi acest fapt devine limpede din istoria lui Iov.

Căci sfârşitul acestuia nu a putut diavolul să-l cunoască, deoarece el se lupta şi se străduia să-l facă pe Iov să rostească hule împotriva lui Dumnezeu şi prin aceasta să fie pedepsit, dar Iov, deoarece a suferit chinurile dând mulţumită lui Dumnezeu, a fost şi mai mult încununat. De aceea a spus şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Diavolul nu ştia la ce sfârşit vor ajunge luptele (lui Iov); căci, dacă ar fi ştiut, nu ar fi încercat, ca să nu-şi atragă o mai rea ocară" (Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântul V la Cartea lui Iov).

Pentru aceasta şi Dumnezeu, voind să dezvăluie că astrologii şi demonii nu descoperă cele viitoare, învinuieşte şi, într-un oarecare fel, ia în râs cetatea Babilonului, care avea încredere în astrologi şi demoni, şi îi spune: te-ai istovit în sfaturile tale; să se ridice deci şi să te izbăvească cei care iscodesc cerul; cei care cercetează cu privirea stelele să-ţi vestească ce urmează să vină peste tine (Isaia 47, 13).

Da, cunosc dinainte multe şi demonii, cum spun sfinţii teologi, dar mai ales pe cele naturale, deducând cunoaşterea acestora din cauzele şi legile naturii, precum şi mulţi dintre oameni, care, desigur, sunt filosofi, cunosc dinainte şi prezic multe de felul acesta; însă cele dorite şi aflate în adâncul inimii omului Dumnezeu singur le descoperă cu exactitate, ca un creator al inimilor, precum a spus Solomon: Tu singur ştii inima tuturor fiilor oamenilor (III Regi 8, 39); iar diavolul din mişcările trupului deduce gândurile şi simţămintele, precum spune Isidor Pelusiotul, scriind: „diavolul, preabunule, nu ştie cele din cuget, căci acest lucru este numai al puterii dumnezeieşti, care a zidit inimile noastre, ci el numai din mişcările trupului pricepe ceea ce vrea sufletul" (Epistole, 156, Către Arhontie Prezviterul).

Insă atât pe cele ce ţin de fire, cât şi pe cele ce ţin de voinţă, pe care demonii vor să arate că le ştiu dinainte, ei le ştiu fără limpezime, întunecate, nelămurite, piezişe. De aceea şi demonul numit Apollon şi idolul lui erau numiţi Loxias chiar de greci, deoarece oracolele şi prevestirile pe care le prezicea erau piezişe, ca mersul crabului, şi puteau să fie înţelese şi-aşa şi-aşa, şi într-un sens şi-n altul, şi-mi îngădui să spun că demonii, deşi cunosc adevărul de cele mai multe ori, totuşi nu vor să-l mărturisească în mod voit,
afară de o mare nevoie. Deoarece în chip firesc sunt mincinoşi, prin urmare iubesc totdeauna minciuna, urăsc adevărul, precum a spus Domnul: acela ucigător de oameni a fost de la început şi întru adevăr nu a stat, pentru că este mincinos şi tată al minciunii (Ioan 8, 44).

Aşadar, să iasă acum în faţă creştinii aceia care merg la prezicători şi ghicitoare, cerând să afle ce au să păţească, sau să găsească poate comori şi alte lucruri pe care le-au pierdut, sau să ceară dezlegarea viselor lor. Să iasă în faţă, zic, ca să-i văd şi să le spun ceea ce a spus cândva Prorocul Ilie către poporul lui Israel: creştini fără minte, până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele (III Regi 18, 21)?

Până când veţi crede în Hristos, dar şi în prezicători şi în demoni? Dacă credeţi în Hristos, că El singur, ca Dumnezeu Care este, descoperă toate cele tăinuite şi toate cele viitoare, şi că dezvăluie acestea şi celorlalţi, cum am spus, pentru ce voi nu alergaţi la Hristos, să vă dezvăluie cele pe care le căutaţi, ci alergaţi la prezicători şi demoni? Iar dacă de la cel potrivnic credeţi în prezicători şi demoni, că ei descoperă cunoaşterea celor tăinuite şi adevărul, de ce în van vă mai numiţi creştini şi vă închinaţi lui Hristos? Nu aţi aflat că nu puteţi să slujiţi doi stăpâni în acelaşi timp, pe Hristos şi pe Belial? Adevărul şi minciuna? Pe Dumnezeu şi pe diavol? Precum şi Domnul şi Sfântul Apostol Pavel o spun în acelaşi gând; însă dacă chiar spuneţi că nu credeţi în prezicători şi demoni, minţiţi. Deoarece, dacă nu credeţi în aceştia, cum de mergeţi şi întrebaţi?

Căci această singură apropiere a voastră de ei şi întrebarea adeveresc că îi credeţi şi sunteţi robii lor, precum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Căci pentru ce lucru alergi la el (la prezicător)? Ce întrebi? îndată ce te-ai apropiat de el, îndată ce ai întrebat, sub robia lui te-ai pus pe tine însuţi; căci întrebi, deoarece crezi" (Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântul VIII la Epistola a Il-a către Timotei).

Iar dacă iarăşi spuneţi că numai încercaţi să vedeţi dacă demonii spun adevărul, chiar şi această încercare vă arată că nu sunteţi încredinţaţi că demonii mint, ci că sunteţi încă nesiguri; chiar şi numai acest fapt este un păcat, precum spune acelaşi sfânt: „şi faptul de a încerca dacă se adevereşte nu aparţine celui încredinţat că (prezicătorul) minte, ci acelui care încă stă la îndoială" (Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântul VIII la Epistola a Il-a către Timotei).

Staţi, staţi, cine sunt aceştia care apar? Eu văd oameni mulţi trimişi de Ohozia, regele Samariei, care deoarece a căzut de pe fereastra înaltei camere a palatului său şi s-a îmbolnăvit, a trimis oameni să întrebe pe prezicătoarea care era în Accaron dacă are să se însănătoşească de boala lui. Văd şi pe Prorocul Ilie, care prin porunca lui Dumnezeu coboară din munte şi întâmpină pe oamenii aceştia, trimişii regelui. Şi ce le zice? Deoarece şi regele Ohozia a dispreţuit pe adevăratul Dumnezeu şi, ca şi cum nu este Dumnezeu în Israel ca să-L întrebe, a trimis să întrebe pe mincinoasa prezicătoare, pentru aceasta Dumnezeu hotărăşte că nu vrea ca acela să se scoale din patul său, ci vrea să moară acolo în chip urât: „Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub (Baal-Muscă), dumnezeul Accaronului?" iar Domnul acestea zice: Din patul în care te-ai suit nu vei mai coborî, ci vei muri acolo (IV Regi 1, 3-4).

Ah! unde este şi acum un alt Proroc Ilie, să vadă creştinii cum trimit la prezicători şi prezicătoare, ca să întrebe dacă se ridică din boala lor, şi să le spună: voi, creştini, deoarece dispreţuiţi pe Hristos şi pe sfinţii Lui şi mergeţi la prezicători, acestea spune Domnul: nu vă veţi ridica din boala voastră! Deoarece chemaţi la casa voastră vrăjitoare ca să vă facă farmece, acestea spune Domnul: veţi muri de moarte urâtă şi dureroasă! Deoarece şi mergeţi la demoni şi vrăjitori, cerând ajutor ca să biruiţi tribunalele şi să câştigaţi procesul vostru, acestea spune Domnul: voi urmează să fiţi biruiţi şi să pierdeţi procesul vostru. Deoarece şi cereţi de la demoni să aflaţi ce aveţi să păţiţi, acestea spune Domnul: aveţi să păţiţi multe nenorociri, multe necazuri, multe primejdii, astfel încât să fiţi nimiciţi şi să dispăreţi de tot, fiindcă aţi tăgăduit pe Dumnezeu, Care descoperă toate cele viitoare, şi aţi căutat scăpare la demoni, care sunt întunecaţi şi nu au nici o cunoaştere dinainte a celor viitoare.

SFÂNTUL NICODIiM AGHIORITUL

Fragment din cartea "DESPRE VRĂJITORIE", Editura Sophia

Cumpara cartea "DESPRE VRĂJITORIE"

• Si demonii cred. Dar il pot ei propovadui?
  Publicat in : Editoriale
• Si demonii au smerenia lor
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Teama de demoni si jocul cu demonii
  Publicat in : Credinta
• Mantuitorul a scos demonii din doi oameni din Gadara
  Publicat in : Duminica a 5-a dupa Rusalii

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: