PASTORALA SFANTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMANE cu prilejul ANULUI OMAGIAL AL SFINTILOR IMPARATI CONSTANTIN SI ELENA - Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler si Preaiubitilor credinciosi din cuprinsul Patriarhiei Romane,

Har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, iar de la noi parintesti binecuvantari!

Preacuviosi si Preacucernici Parinti,

Iubiti frati si surori in Domnul,

Anul 2013 a fost declarat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ca Anul omagial al Sfintilor Imparati Constantin si Elena in Patriarhia Romana, intrucat se implinesc 1700 de ani de la emiterea, de catre Sfantul Imparat Constantin cel Mare, a Edictului de libertate religioasa de la Mediolanum (Milano), in anul 313. Prin acest document unic, deosebit de important prin consecintele sale in viata Bisericii, a fost garantata libertatea credintelor religioase si proclamarea incetarii persecutiei impotriva crestinilor pe tot cuprinsul vastului Imperiu Roman.

Dupa aproape 300 de ani in care Imperiul Roman adoptase fata de crestinism o atitudine ostila, ce mergea de la toleranta ingaduitoare sau dispretuitoare pana la persecutia cea mai fatisa si mai violenta, crestinii si-au dobandit libertatea de manifestare religioasa, dupa ce multa vreme au fost inchisi, torturati, mutilati si ucisi in chinuri mari pentru numele si Evanghelia Mantuitorului Hristos, asa cum El insusi ii avertizase pe ucenicii Sai, zicand:

„Daca M‐au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni… Iar toate acestea le vor face voua din cauza numelui Meu” (Ioan 15, 20-21). Pe acesti crestini, prigoniti pana la moarte, Biserica i-a cinstit permanent si i-a inclus in calendar, iar moastele sfintilor martiri episcopi, preoti, diaconi, barbati, femei, tineri si copii din toate starile sociale ale acelor timpuri, precum si ale martirilor tarzii sau neomartirilor sunt asezate la temelia sau Altarul tuturor lacasurilor de cult ortodoxe, din cele mai vechi timpuri si pana azi.

Memoria si evlavia Bisericii ii pastreaza si ii cinsteste pe Imparatii Constantin si Elena ca Sf inti, Intocmai cu Apostolii, desi au trait la peste doua secole dupa ucenicii Mantuitorului Iisus Hristos. Sfantul Imparat Constantin este primul conducator crestin al Imperiului Romansi a fost chemat la misiune de Hristos, prin aratarea semnului Sfintei Cruci, asemeni Sfantului Apostol Pavel. Sfantul Imparat Constantin s-a convertit in mod minunat in anul 312 cand, in ajunul luptei impotriva lui Maxentiu de la Pons Milvius (podul Vulturului) din apropierea Romei, Hristos Domnul i-a descoperit in lumina pe cer, in miezul zilei, semnul Crucii Sale, insotit de indemnul: „In acest semn vei invinge!”, iar in timpul noptii, in vis, i-a intarit aceasta dumnezeiasca descoperire.

Astfel, venirea pe tronul Imperiului a Sfantului Imparat Constantin este strans legata deconvertirea sa la credinta in Hristos sub semnul luminos al Sfintei Cruci, iar ascensiunea si importanta sa politica este marcata de emiterea in anul 313, la Mediolanum (Milano), aEdictului de libertate religioasa, o piatra de hotar in istoria lumii, deoarece, luand, dupa cum se spune in tropar, „chemare nu de la oameni, ci de la Dumnezeu”, Sfantul Imparat Constantin a schimbat situatia grea a crestinilor din Imperiul Roman si a deschis noi cai de implinire a rolului Bisericii in societate.

Si credinta Sfintei Imparatese Elena este pecetluita de semnul de viata facator al Crucii Mantuitorului, pe care ea a descoperit-o, cu multa rugaciune, osteneala si smerenie, in pamantul Ierusalimului, si care, mai apoi, a fost inaltata solemn in vazul poporului crestin de episcopul cetatii, Macarie I, la 14 septembrie 326. In constiinta Bisericii crestine si a intregii umanitati Sfantul Imparat Constantin si mama sa, Sfanta Imparateasa Elena, au ramas nu numai aparatori ai libertatii religioase si buni credinciosi, ci si mari civilizatori ai epocii lorsi aparatori ai demnitatii persoanei umane, ai omului creat dupa chipul lui Dumnezeu. Astfel, legislatia constantiniana a cuprins legi prin care episcopii si preotii au primit dreptul de a proclama, in biserici, eliberarea sclavilor crestini; legi prin care erau protejate logodna si casatoria si au fost interzise adulterul si avortul; legi care interziceau tortura, uciderea sclavilor de catre stapani si stigmatizarea fetei oricarui detinut; legi prin care erau protejati copiii abandonati, copiii minori si copiii orfani; legi prin care se interzicea abandonarea copiilor nou nascuti, rapirea copiilor, vanzarea copiilor din motive de saracie, iar parintii saraci trebuiau ajutati de fisc sau din vistieria personala a Imparatului. Toate acestea erau prevederi legale revolutionare pentru mentalitatile sociale pagane de la inceputul secolului al IV‐lea,si au devenit repere definitorii pentru matricea spirituala a Europei si a intregii umanitati.

Ne aducem aminte si ii cinstim pe Sfintii Imparati Constantin si Elena pentru ca, prin viata si faptele lor, au fost marturisitori ai lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu care S-a facut om din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor. De asemenea, ii cinstim pentru ca au fost impreuna lucratori cu Biserica in activitatea social-filantropica si de innoire morala a societatii. Sfintii Imparati nu numai ca au eliberat pe episcopi si preoti din inchisoare, aratand un respect deosebit fata de slujitorii Bisericii, dar au daruit Bisericii, pentru a fi locasuri de cult, edificii imperiale de judecata, care au purtat si pe mai departe numele de basilica, nume pastrat in limba romana sub termenul de biserica. Gestul a reprezentat o compensatie pentru pierderile suferite de crestini in timpul persecutiilor, cand multe lacasuri de inchinare au fost daramate de imparatii prigonitori romani, iar bunurile apartinand comunitatilor crestine au fost rapite de persecutori.

Sfintii Constantin si Elena, desi au condus Imperiul intr-o vreme in care imparatul era considerat si cinstit ca zeu, avand statuie in templele pagane, au refuzat aceasta cinstire idolatra si s-au aratat modele de viata crestina si de staruinta in credinta, de conducatori crestini inteleptiimplicati in ajutorarea aproapelui, preocupati de respectarea libertatii si demnitatii umane. Ei sunt rugatori pentru noi in fata tronului lui Dumnezeu, dar si indrumatori ai nostri prin exemplul vietii lor, intrucat au asigurat o educatie crestina aleasa copiilor si au ocrotit familia crestina. Sfanta Imparateasa Elena este un model de mama crestina care daruieste fiului sau, Sfantul Imparat Constantin, o educatie luminata de credinta in Hristos, care are ca temelie iubirea fata de Dumnezeu si fata de semeni.

Sfintii Imparati Constantin si Elena au infiintat, sprijinit sau au incurajat activitatea a numeroase asezaminte sociale, ce exprimau dragostea crestina fata de aproapele aflat in suferinta, precum: orfelinate, spitale, leprozerii, asezaminte pentru saraci, pentru fecioare sau vaduve, pentru primirea strainilor. Sfanta Imparateasa Elena s-a implicat direct in construirea la Constantinopol a unui azil pentru vaduve, precum si a unor asezaminte pentru primirea strainilor la Ierusalim, Constantinopol si Sevasta.

In iconografia ortodoxa, Sfintii Imparati Constantin si Elena au intre ei asezata Sfanta Cruce, pentru ca Sfantul Constantin a descoperit Crucea pe cer, iar Sfanta Elena in pamant. Icoana lor transmite astfel un sens duhovnicesc, intelegand ca Sfanta Cruce, semnul iubirii jertfelnice a Fiului lui Dumnezeu intrupat, uneste tainic cerul si pamantul, lumea nevazuta si cea vazuta, cele inteligibile si cele sensibile, in iubirea infinita si eterna a Preasfintei Treimi. In lumina acestui tip de intelepciune divina, Sfintii Imparati Constantin si Elena au inteles ca, dupa modelul si cu puterea lui Hristos, iubirea jertfelnica pentru binele celor multi este flacara si puterea misiunii crestine in lume.

Sfintii Imparati Constantin si Elena au promovat si au protejat dezvoltarea artei si arhitecturii crestine prin construirea de lacasuri de inchinare pe tot teritoriul Imperiului: doua biserici in Ierusalim (a Invierii si a Inaltarii), una in Bethleem (a Nasterii Domnului), mai multe biserici in Constantinopol, in Roma, in Trier (Germania), in Nicomidia, precum si in Antiohia. Totodata, prin construirea noii capitale la Constantinopol - inaugurata in 11 mai 330, Sfantul Imparat Constantin a ramas in istoria lumii ca fondator de civilizatie si cultura crestina si cel care a zguduit din temelii paganismul si idolatria.

In pozitia politica inalta pe care au ocupat-o, Sfintii Imparati Constantin si Elena s-au doveditadevarati slujitori misionari ai lui Hristos si exemple inegalabile de cooperare a Statului cu Biserica. Expresii ale slujirii misionare a Sfintilor Imparati Constantin si Elena, ale apostolatului lor mirean in lumina Crucii lui Hristos, au fost mai ales convocarea primului Sinod Ecumenic, la Niceea, in anul 325, Sinod care a proclamat invatatura ortodoxa despredumnezeirea Fiului care este „Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s‐au facut” (Simbolul credintei sau Crezul), sireflectarea valorilor evanghelice in legislatia constantiniana prin cele 361 de norme legislative relevante pentru credinta si morala, inclusiv generalizarea duminicii, sarbatoarea saptamanala a crestinilor, ca zi de odihna in Imperiu.

De asemenea, Sfintii Imparati Constantin si Elena, ca slujitori misionari ai lui Hristos, au promovat si sustinut pelerinajul la locurile sfinte. Este binecunoscut faptul ca Imparateasa Elena a facut un pelerinaj la Ierusalim, in anul 326, pentru a gasi Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, iar Imparatul Constantin insusi a mers in pelerinaj la Ierusalim pentru a participa la sfintirea Bisericii Invierii Domnului, in data de 13 septembrie 335.

Sfantul Imparat Constantin, originar din sudul Dunarii, de la Naisus, azi orasul Nis din Serbia, a pastrat o legatura directa atat cu provincia sa natala, Dacia Mediteranea, dar si cu teritoriul actualei Romanii, locuit atunci de daco-romani. Realizarile sale cele mai importante in aceasta zona au fost recucerirea unei parti din fosta Dacie Traiana, adica Banatul, Oltenia si Muntenia, pe care o realipeste Imperiului Roman; extinde asupra acestor tinuturi administratia imperiala civila si religioasa si le intareste din punct de vedere militar, inzestrandu-le cu cetati, castre, forturi si drumuri de acces, intre care podul de piatra, numit si Podul lui Constantin, al carui capat de nord era in cetatea Sucidava (localitatea romaneasca Celei).

Odata cu perioada constantiniana, in teritoriul nord dunarean situatia Bisericii si a crestinilor se imbunatateste, ca urmare a libertatii credintei, a promovarii crestinismului ca religie oficiala si a renasterii vietii urbane, Sfantul Imparat Constantin continuand misiunea apostolica de crestinare a populatiei, inceputa de Sfantul Apostol Andrei in Scitia Mica (Dobrogea de azi).

Cinstirea Sfintilor Imparati Constantin si Elena in Biserica Ortodoxa Romana este prezenta din cele mai vechi timpuri, pentru ca domnitorii si boierii romani, urmand exemplul acestor Imparati crestini, au ridicat biserici, au aparat si au ajutat Biserica. In zilele noastre, ca semn de evlavie si cinstire a Sfintilor Imparati Constantin si Elena, in multe localitati sunt locasuri de cult parohiale sau manastiresti puse sub ocrotirea lor, iar peste 1 milion 700 de mii de romani poarta numele sau derivate ale numelor Sfintilor Imparati Constantin si Elena.

Iubiti fii si fiice duhovnicesti in Domnul,

Sfintii Imparati Constantin si Elena se bucura si astazi de o evlavie deosebita, datorita credintei, dragostei de Dumnezeu, milosteniei si jertfelniciei care caracterizau viata lor zilnica.

Ca aparatori ai libertatii crestine si ctitori de lacasuri sfinte, Sfintii Imparati Constantin si Elena sunt modele de slujire a Bisericii si de marturisire a Mantuitorului Iisus Hristos in societate si in familie, prin imbinarea armonioasa dintre intelepciune si rugaciune, credinta si darnicie. Pentru lumea contemporana secularizata, departata de Hristos si debusolata in cautarile ei, intelegerea celor mai importante aspecte din viata si activitatea Sfintilor Imparati Constantin si Elena reprezinta o cale de urmat in trairea si promovarea valorilor morale in societate, intrucat sfintii sunt invatatorii nostri. Dupa modelul constantinian, intelepciunea solutiilor si directiilor adoptate de conducatorii politici pot conduce la bunastarea si pacea societatii noastre, marcata de prea multe conflicte si de prea putina intelegere si dragoste a unora pentru altii.

Anul omagial a fost sarbatorit in eparhiile din tara si strainatate, in parohii si manastiri, in centrele culturale si scolile teologice din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Romane. Reflectarea in acest An omagial la reformele epocii constantiniene, in plan institutional si administrativ, militar, juridic si, mai ales, religios ne arata rolul fundamental al credintei in unitatea si progresul societatii si ne ofera prilejul de a sublinia importanta majora a conducatorului crestin intelept in lumea actuala, in care credinta si valorile traditionale sunt contestate si atacate.

Preacuviosi si Preacucernici Parinti; Iubiti frati si surori in Domnul,

Tot in anul 2013 am comemorat pe Parintele Dumitru Staniloae, la implinirea a 110 de ani de la nasterea sa si a 20 de ani de la mutarea din aceasta viata. Considerat „cel mai mare teolog al secolului al XX‐lea”, Parintele Dumitru Staniloae a cunoscut in profunzime si a folosit in toate operele si studiile sale teologice gandirea si scrierile Sfintilor Parinti, pe care le-a prezentat intr-o forma vie si actuala.

Intreaga sa opera este o sinteza neo-patristica creatoare, pe care a realizat-o nu doar citind, citand si traducand operele Sfintilor Parinti, ci continuand in duhul Sfintilor Parinti reflectia teologica ortodoxa. Parintele Dumitru Staniloae nu se refera doar la teologia Sfintilor Parinti, cipreia temele majore din literatura patristica, le adanceste si le continua, in dialog cu contextul socio‐cultural si misionar al epocii noastre.

In monumentala Filocalie in 12 volume, notele explicative constituie aprofundari teologico-mistice de o coplesitoare bogatie spirituala, incat, prin stradania de o viata a Parintelui Staniloae, Sfintii Parintii devin contemporani si prieteni cu cititorii teologiei acestui mare dascal si teolog roman.

Despre Parintele Profesor Dumitru Staniloae putem vorbi numai la prezent, el fiind o faclie de Inviere pentru teologia si spiritualitatea Bisericii noastre. Purtator al unei marturii mature si rodnice, luminoasa si plina de speranta, Parintele Dumitru Staniloae ramane pentru noi un mare dar pe care Dumnezeu l-a facut Bisericii Ortodoxe, precum si o frumoasa pilda care trebuie sa ne inspire constant.

Prin teologia sa vasta, profunda si bogata, ca sinteza creatoare intre Traditie si actualitate, Parintele Dumitru Staniloae ramane in memoria Bisericii un marturisitor al iubirii divine si un aparator al demnitatii umane, atat in timp de libertate, cat si in timp de prigoana. Pentru Parintele Dumitru Staniloae persoana umana este permanenta taina si permanenta noutate. Om al rugaciunii tainice, el a scris si promovat o teologie care indeamna mereu la rugaciune, la unirea omului cu Dumnezeu, Izvorul vietii si bucuriei vesnice. Profunzimea sintezei neo-patristice creatoare a Parintelui Dumitru Staniloae este un model care trebuie urmat in toata teologia noastra pentru a ramane constant fideli Sfintei Evanghelii a lui Hristos, pentru a ne mentine neintrerupt in comuniune cu Sfintii Parinti ai Bisericii si pentru a elabora astazi o teologie misionara, care leaga textul Sfintelor Scripturi de contextul istoric al vietii crestine.

Iubiti fii si fiice duhovnicesti in Domnul,

Cu parinteasca dragoste, la incheierea acestui an in care am cinstit modele sfinte de viata, va indemnam ca, in lumina credintei si a faptelor crestine ale Sfintilor Imparati Constantin si Elena,sa iubiti pe Hristos si Biserica Sa, sa promovati si sa aparati demnitatea persoanei umane si binele comun, spre slava lui Dumnezeu si mantuirea noastra.

La incheierea unui an de cinstire liturgica si omagiere deosebita a Sfintilor Imparati Constantin si Elena, sa luam aminte la virtutile Sfantului Imparat Constantin pentru eliberarea crestinilor de persecutii si apararea Bisericii, pe care le-a sustinut constant si cu fermitate, dand masura numelui pe care il purta (lat. constans, constantis = constant, ferm), dar si la faptele minunate ale credintei Sfintei imparatese Elena care stralucesc si astazi si lumineaza viata multor crestini, asa cum insusi numele sau o spune (gr. helane = torta, faclie, foc sacru sau gr. hele = lumina arzatoare a soarelui).

Sa ii cinstim pe Sfintii Imparati Constantin si Elena care, prin credinta si fapte bune, au primit cununa cereasca nemuritoare, ostenindu-ne si noi in ajutorarea sfintei Biserici pentru lucrarea ei liturgica, pastorala si misionara.

Sfatuim parintii sa apere demnitatea familiei si a persoanei umane prin nasterea, cresterea si educarea pruncilor, sa acorde mai mult timp copiilor, invatandu-i sa cultive credinta, speranta si dragostea, libertatea de a face binele si nu raul, spre a aduce bucurie celor din jurul lor, si sa isi cinsteasca inaintasii. Pentru a pastra vie evlavia noastra, in aceasta perioada a Postului Nasterii Domnului, toate invataturile morale, precum si deprinderile practice si duhovnicesti acumulate pe durata acestui An omagial al Sfintilor Imparati Constantin si Elena, va indemnam sa organizati la parohii, manastiri, protopopiate si la centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haine si medicamente pentru a f i distribuite tuturor celor aflati in suferinta si in lipsuri, familii defavorizate cu multi copii, persoane singure fara copii sau rude, astfel incat„prisosinta voastra sa implineasca lipsa acelora” (II Corinteni 8, 14).

Ne rugam lui Dumnezeu pentru toti cei care iubesc si ajuta Biserica in lucrarea ei sfintitoare si mantuitoare, ii pretuim si ii povatuim parinteste ca, dupa modelul Sfintilor Imparati Constantin si Elena, care au ajutat mult la construirea si dotarea bisericilor cu cele trebuincioase, sa-si exprime cu putere, iubire si credinciosie dragostea catre Dumnezeu si sa continue sa ajute Sfanta Sa Biserica in ducerea la indeplinire a atator lucrari de care au trebuinta comunitatile crestine ortodoxe romanesti.

Lumina credintei, a apostolatului misionar, a lucrarii ziditoare de ctitorii si a faptelor crestine ale Sfintilor Imparati Constantin si Elena, care a fost urmata peste veacuri de multi imparati, regi, principi si conducatori crestini, sa fie un indemn puternic si o calauza pentru conducatorii de azi, care au datoria de a lucra in folosul semenilor lor si de a sustine Biserica printr-o cooperare eficienta in diferitele ei domenii de activitate, dar mai ales in cel al asistentei sociale si medicale spre a asigura binele comun in societatea noastra.

Preacuviosi si Preacucernici Parinti; Iubiti frati si surori in Domnul,

Cu nadejdea ca indemnul nostru pastoral va fi o intarire in credinta si o chemare la fapta cea buna in folosul semenilor bolnavi si neajutorati, ne rugam Domnului Iisus Hristos de la care vine „toata darea cea buna si tot darul desavarsit” (Iacob 1, 17), sa va binecuvinteze pe toti cu iubirea, mila si bunatatea Sa dumnezeiasca, spre a arata mai ales in vremea Postului Craciunului multa rugaciune si grija pentru cei bolnavi, precum si milostenie fata de toti cei neajutorati. In felul acesta ne vom pregati mai bine pentru slavitul Praznic al Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul vesnic al lui Dumnezeu, Care S-a facut Om „pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire” (Simbolul credintei sau Crezul).

Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa f ie cu voi cu toti! (2 Corinteni 13, 13).

(Pastorala Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane cu prilejul Anului omagial al Sfintilor Imparati Constantin si Elena se citeste in toate bisericile ortodoxe din Patriarhia Romana in prima duminica din postul Nasterii Domnului - 17 noiembrie 2013).

PREŞEDINTELE SFANTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMANE,

† DANIEL

Arhiepiscopul Bucurestilor,

Mitropolitul Munteniei si Dobrogei,

Loctiitorul tronului Cezareei Capadociei si

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

† Teofan, Arhiepiscopul Iasilor si Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

† Laurentiu, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului

† Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului

† Irineu, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei

† Nicolae, Arhiepiscopul Timisoarei si Mitropolitul Banatului

† Petru, Arhiepiscopul Chisinaului, Mitropolitul Basarabiei si Exarh al Plaiurilor

† Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Roman al Europei Occidentale si Mitropolitul Ortodox Roman al Europei Occidentale si Meridionale

† Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Roman al Germaniei, Austriei si Luxemburgului si Mitropolitul Ortodox Roman al Germaniei, Europei Centrale si de Nord

† Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Targovistei si Exarh Patriarhal

† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor

† Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei

† Gherasim, Arhiepiscopul Ramnicului

† Eftimie, Arhiepiscopul Romanului si Bacaului

† Ciprian, Arhiepiscopul Buzaului si Vrancei

† Calinic, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului

† Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos

† Timotei, Arhiepiscopul Aradului

† Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Roman al celor doua Americi

† Justinian, Arhiepiscop onorific, Episcopul Ortodox Roman al Maramuresului si Satmarului

† Ioan, Arhiepiscop onorific, Episcopul Covasnei si Harghitei

† Corneliu, Episcopul Husilor

† Lucian, Episcopul Caransebesului

† Sofronie, Episcopul Ortodox Roman al Oradiei

† Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei

† Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor

† Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului

† Ambrozie, Episcopul Giurgiului

† Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor

† Visarion, Episcopul Tulcii

† Petroniu, Episcopul Salajului

† Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei

† Daniil, Episcop-loctiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix

† Siluan, Episcopul Ortodox Roman al Ungariei

† Siluan, Episcopul Ortodox Roman al Italiei

† Timotei, Episcopul Ortodox Roman al Spaniei si Portugaliei

† Macarie, Episcopul Ortodox Roman al Europei de Nord

† Mihail, Episcopul Ortodox Roman al Australiei si Noii Zeelande

† Varlaam Ploiesteanul, Episcop-vicar patriarhal

† Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor

† Calinic Botosaneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor

† Andrei Fagaraseanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Vasile Someseanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului

† Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei

† Marc Nemteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale

† Sofian Brasoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Germaniei, Austriei si Luxemburgului

† Emilian Lovisteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului

† Ioachim Bacauanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului

† Ioan Casian de Vicina, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a celor doua Americi

† Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului

† Ignatie Mureseanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Spaniei si Portugaliei
 

• Sfantul Sinod
  Publicat in : Organizare B.O.R.
• Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane
  Publicat in : Drept bisericesc

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: