Botezul Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos in apele Iordanului este praznuit pe 6 ianuarie. Sarbatoarea Botezului mai este cunoscuta si sub denumirea de Epifania sau Aratarea Domnului in fata multimilor, dar si Teofania, pentru ca este Aratarea Preasfintei Treimi, a Tatalui din Ceruri, a Fiului, Care iese din apele Iordanului, si a Duhului Sfant in chip de porumbel, Care este prezent deasupra capului Mantuitorului.
Botezul Mantuitorului a avut loc in raul Iordan, in apropierea Ierusalimului: "Atunci a iesit la el Ierusalimul si toata Iudeea si toata imprejurimea Iordanului" (Matei 3, 5). El a fost savarsit de Ioan. Insa, Sfantul Ioan Botezatorul a marturisit: Eu v-am botezat cu apa, dar vine Unul dupa mine care este mai tare decat mine si care va va boteza cu duh. Ioan ramane in traditia Bisericii ca Mergatorul-inainte al lui Hristos, cel care Il prezinta lumii pe Mielul lui Dumnezeu, Rascumparatorul pacatelor omenirii.
Botezul lui Ioan era unul al pocaintei. Botezul savarsit de el reprezenta o pregatire si un semn pentru botezul ce va veni dupa Pogorarea Duhului Sfant la Cincizecime. Mantuitorul le spune clar Apostolilor inainte de Inaltarea Sa la cer: "Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant…" (Faptele Apostolilor 1, 5).
Sfantul Irineu vede in Botez un moment al infierii. "Acesta este motivul, inainte de multe altele, de ce Cuvantul a devenit Om, si Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiu al Omului, pentru ca Omul, fiind amestecat cu Cuvantul, si primind astfel infierea, devine Fiu al lui Dumnezeu. Daca asa este cazul, oricine pune la indoiala umanitatea, dumnezeirea si unitatea ataca imediat si realitatea mantuirii noastre”.
Prin Botezul in apa si in Duhul Sfant ca unire cu Hristos Cel Rastignit si Inviat, omul primeste nu numai iertarea pacatelor, ci si harul infierii, intrucat "celor cati L-au primit (pe Hristos), care cred in Numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut" (Ioan 1, 12-13). Sfantul Chiril al Ierusalimului spune: "Nimeni sa nu creada ca Botezul da numai iertarea pacatelor, dupa cum era botezul lui Ioan, adica "botezul spre iertarea pacatelor"; dimpotriva, Botezul da si harul infierii…".
Atat in ziua Ajunului Botezului Domnului, cat si in ziua pranuirii Botezului Mantuitorului este savarsita slujba Sfintirii celei mari a apei, adica Agheasma Mare.
Cuvantul agheasma in limba greaca inseamna apa sfintita. Agheasma Mare se ia dimineata, pe nemancate, inaintea anafurei iar atunci cand credinciosul se impartaseste, dupa aceasta. Timpul cand se consuma este din Ajunul Bobotezei, pana la Odovania praznicului.
Aceasta apa sfintita are trei mari puteri: mai intai putere curatitoare si sfintitoare a sufletelor si a trupurilor, putere vindecatoare de boli sufletesti, dar si putere izgonitoare de duhuri necurate.
In trecut, sfintirea apei de la Boboteaza era legata de botezul catehumenilor. Se savarsea in ajunul praznicului, seara. Mai tarziu, cand s-a desfiintat catehumenatul, s-a pastrat sfintirea apei, legata de praznic, ea capatand alta semnificatie. Randuiala slujbei Aghiasmei mari e atribuita de traditie, Sfantului Sofronie, patriarhul Ierusalimului (+ 638).
Iulian Predescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.