Taina Cununiei si revalorizarea casatoriei de catre Sfantul Ioan Hrisostom

 

Crestinatatea este cea care depaseste intelegerea casatoriei ca simpla asociere in vederea urmaririi unui tel comun si o inalta la demnitatea de taina, o imagine in oglinda, desigur pastrand proportiile, a logodnei dintre Hristos si Biserica. De aici si denumirea inspirata data de Sfantul Ioan Gura de Aur familiei ca mica biserica. Sigur ca s-a scris mult pe aceasta tema in literatura patristica, dar am vrea sa ne apropiem aici de cel care a valorificat aceasta Taina, considerandu-o la fel de importanta ca si calea monahismului. El se opune chiar unor Parinti bisericesti ce reduc cununia la o simpla concesie facuta naturii neputincioase a unora, spre a evita desfraul, conform interpretarii eronate a texului paulin: "Dar din cauza desfranarii, fiecare sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau" (1 Cor. 7,2).

Credem ca tema este cat se poate de actuala, mai ales avand in vedere unele acuze la adresa Ortodoxiei, "care ar practica inferiorizarea femeii", dar si conceptia unora dintre predecesorii nostri, deformatori ai adevarului scripturistic. Si am in vedere aici pe cei care, exaltand unilateral fecioria, ajung extremist la subapreciind casatoria, cand in fapt cele doua nu sunt decat doua metode spre a strabate piscul aceluiasi munte - desavarsirea. in acest sens, teologul rus Paul Evdochimov observa ca "multe din parerile unor teologi despre dragostea conjugala par a fi extrase din manualele de zoologie, iar cuplul este privit doar din punctul de vedere al inmultirii si al cresterii copiilor".

in timp ce mentalitatea dominanta a primelor secole reducea menirea casatoriei doar la procreare, primul care va face nota discordanta vis-a-vis de acest crez va fi Ioan Hrisostom, cel ce va reabilita institutia Casatoriei, numindu-o Taina a iubirii, si se va ridica violent impotriva acestei stari de fapt. in Omilia a XII-a la Epistola catre Coloseni el scrie: "Acest dar al lui Dumnezeu a fost acoperit de infamii pana la radacina. Sa-l curatim asadar... Vreau sa purific casatoria si sa o readuc la nobletea care ii este proprie, pentru a inchide gura ereticilor...".

Orice cununie, facuta in interiorul Bisericii este o imagine a nuntii din Cana si o prezenta reala a lui Hristos, care o binecuvanteaza prin participarea Sa. Iubirea reciproca trece dincolo de placerea epidermica; ea devine cunoastere a celuilalt, iubire jertfelnica. Elementul intim binecuvantat in Taina Nuntii este fara doar si poate iubirea - materia Tainei. Mirii se daruiesc deplin unul altuia la toate nivelurile. Nu mai exista singularul, totul se raporteaza la Noi. Nu procreatia este motivatia casatoriei, ci desavarsirea; copilul este un fruct, o urmare fireasca a plenitudinii Tainei. in fond, orice pom bun se cunoaste dupa roadele sale. Copilul nu poate fi decat o sublima materializare a dragostei; cei doi devin una in chip real si se implinesc prin nasterea de prunci. O casatorie fara copii este sterila, o dovada ca cei doi nu au ajuns la dragostea desavarsita.

"Doua suflete unite astfel n-au a se teme de nimic. Cu intelegere, pace si iubire reciproca, barbatul si femeia sunt in posesia tuturor bunurilor... Iubirea ii face mai tari ca diamantul si mai duri ca fierul, navigatori in plenitudine, se indreapta spre slava vesnica, atrag mereu mai mult harul lui Dumnezeu" {Omilii la Facere 38,7). Monadele se metamorfozeaza in diada si, prin aparitia copilului devin triada: familia este o imago Trinitas. "Casatoria este unirea intima a doua vieti"(Omilia a IlI-a: Despre casatorie), "Taina a iubirii" (Omilia la I Corinteni, mP.G. 51,230).

Biserica a privit cu circumspectie asa numita casatorie alba; abstinenta poate interveni la un moment dat, dar numai cand cuplul a atins un anumit nivel duhovnicesc, moment in care trupescul este depasit, transfigurat. Dar, pana aici, nimeni nu poate desacraliza Taina, refu-zandu-si iubirea celuilalt. De aceea, arhiepiscopul Constantinopolului se remarca prin virulenta la adresa sectelor gnostice sau encratiste, generatoare de derapaje doctrinare.

Se uita cu desavarsire un lucru evident: cand se naste iubirea ca traire pentru celalalt, orice gand carnal este cu desavarsire exclus. Acelasi Ioan Hrisostom intelege optim acest fapt, marturisind ca singura posibilitate de vindecare impotriva depravarii si concupiscentei este magnus amor.

Dragostea barbatului si a femeii ar putea fi considerata in afara Bisericii ca un desfrau, lipsita de substanta, romantism desuet. Dar aceasta intelegere a Tainei se schimba ireversibil cand ea primeste darul Duhului Sfant si binecuvantarea Fiului lui Dumnezeu.

preot Manuel RUSU

Parohia Galatui