Nu o dată sau de două ori, ci de nenumărate ori, încă din vechime, multmilostivul Dumnezeu îi cheamă pe oameni să se pocăiască şi să se întoarcă la El. Vechiul Testament ne prezintă multe şi mari exemple de pocăinţă, spre a le urma. Intre acestea este şi exemplul proorocului David şi al locuitorilor cetăţii Ninive. Ce este psalmul 50? Rugăciunea unui suflet smerit, care cu zdrobire şi pocăinţă îşi mărturiseşte vinovăţia nu doar în faţa lui Dumnezeu, ci şi în faţa tuturor neamurilor.

Fericitul David îşi recunoaşte fărădelegea şi îşi mărturiseşte păcatul. Plânge şi suspină pentru acesta. Il mărturiseşte public, fără să-i fie ruşine, şi cere stăruitor mila lui Dumnezeu.

La fel au făcut şi ninivitenii. De la cei mai mari şi până la cei mai mici. Oamenii şi dobitoacele lor. Iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea. Şi după ce s-au pocăit sincer, s-au întors de pe calea lor cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşiseră mâinile lor (Iona 3,5 şi 8). Iar rezultatul a venit foarte repede şi fără nicio întârziere.

In cuvintele proorocilor de multe ori se aude chemarea mântuitoare la pocăinţă a iubitorului de oameni Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile voastre... şi vă faceţi o inimă nouă şi un duh nou, strigă Dumnezeu prin gura lui Iezechiel (18,30-31). Şi acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu tânguire. Sfâşiaţi inimile, şi nu hainele voastre, se aude iarăşi glasul mântuitor al Domnului prin gura lui Ioil (2,12-13). Spălaţi-vă, curăţaţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. încetaţi odatăl, ne îndeamnă iarăşi Domnul prin glasul proorocului Isaia (1,16).

In Noul Testament chemarea lui Dumnezeu la pocăinţă nu doar că se înnoieşte, ci primeşte şi un conţinut nou. Cine nu-şi aminteşte de pildele minunate ale oii pierdute şi ale fiului risipitor? Pe cine n-a impresionat exemplul femeii desfrânate, pe ,care au spălat-o multele lacrimi ale pocăinţei sale, sau pilda tâlharului de pe Cruce şi plânsul amarnic al Apostolului Petru?

In Vechiul Testament pocăinţa era doar virtute. Adică nu avea puterea să-l preschimbe pe cel ce se pocăieşte în fiu al lui Dumnezeu şi moştenitor al împărăţiei cerurilor. Doar îl scăpa de pedepsele trecătoare ale mâniei lui Dumnezeu şi îi asigura bunăvoinţa şi ocrotirea Lui aici pe pământ. Şi încă ceva: evita murdărirea şi învârtoşarea inimii păcătosului, sădind în adâncul sufletului său dorinţa de a se elibera de jugul păcatului şi de mocirla
vinovăţiei.

In Noul Testament bunul Păstor ia pe umerii Săi oaia pierdută din pricina păcatului, şi cerul întreg sărbătoreşte pentru mântuirea ei.

Fiul risipitor a redobândit imediat toate drepturile asupra averii părinteşti, atunci când, cu pocăinţă sinceră, s-a întors în casa tatălui său. Şi tâlharul, care fusese osândit definitiv de justiţia omenească, s-a învrednicit să devină primul locuitor şi cetăţean al Raiului. Chiar şi Apostolul Petru, deşi se lepădase de trei ori de Hristos, prin pocăinţa lui s-a învrednicit iarăşi să primească rangul apostolic şi s-a arătat unul din cei mai puternici stâlpi ai Bisericii.

Ce arată toate acestea? Că pocăinţa în Noul Testament nu este doar o simplă virtute; este o taină care transmite har, renaştere, adevărată curăţire a sufletului. Şi toate acestea datorită jertfei Domnului nostru, al Cărui sânge ne curăţeşte pe noi de tot păcatul (I Ioan 1, 7). După cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, sângele Domnului a devenit „leacul nelegiuirilor, stârpirea fărădelegilor, armă împotriva diavolului, sabie ce retează capul aceluia, nădejde mântuitoare, lepădarea deznădejdii".

Prin urmare, chemarea la pocăinţă este veche, dar şi nouă. Este legată de făgăduieli şi daruri de valoare inestimabilă. Şi se oferă fiecăruia din noi. Te miri, frate? Dar de ce? N-ai auzit şi tu în adâncul inimii tale de multe ori această chemare tainică, răsunând intens şi viu? Iată, stau la uşă şi bat (Apocalipsa 3, 20). Bate la uşa sufletului nostru, ca să-i deschidem. Dar este închisă? Cine a închis-o? Cine altul decât păcatele noastre, frate. Insă pocăinţa este suficientă pentru a le şterge cu totul, oricât de grele şi multe ar fi. Doar atunci uşa se va deschide larg. Deşteaptă-te, cel ce dormi, strigă Sfântul Duh (Efeseni 5, 14). Vai nouă! Sfântul Duh ne cheamă la mântuire şi la întoarcerea la Dumnezeu. De fapt, această dispreţuire a noastră este hulire împotriva Sfântului Duh. N-ai auzit, frate, ce a spus cu absolută încredinţare Domnul? Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta... nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie (Matei 12,31-32).

Sfântul Duh te cheamă la pocăinţă şi tu îl nesocoteşti? Ce aştepţi? Te amăgeşti jalnic dacă crezi că Sfântul Duh, Cel ce este atotputernic şi stăpânitor şi dă putere tuturor, va continua să primească dispreţuirea ta. La un moment dat te va părăsi, şi atunci vei cădea într-o stare de mizerie şi nepocăinţă. Tocmai această stare a noastră de nesimţire totală şi de întărire a inimii este păcatul pe care Hris- tos îl numeşte hulă împotriva Duhului Sfânt.

Iată, frate, ce ne făgăduieşte chemarea la pocăinţă a lui Hristos. Iată unde ne cheamă Sfântul Duh. Iată însă şi primejdia cumplită care ne paşte pe toţi. Da, pe toţi! Căci toţi suntem păcătoşi şi cădem încontinuu în noi păcate. Sfântul Evanghelist Ioan ne încredinţează că dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi (I Ioan 1, 8). Dar şi Domnul ne recomandă pocăinţa la timpul prezent şi nu la trecut, pentru a ne arăta că trebuie să ne pocăim încontinuu.

Prin urmare, nu e doar un lucru interesant, ci este un lucru urgent şi absolut necesar să aflăm ce este pocăinţa, când este adevărată şi sinceră şi cum prin aceasta vom izbuti iertarea deplină a păcatelor noastre, oricât de multe şi mari ar fi ele.

Panaghiotis N. Trembelas

Fragment din cartea "Pocaiti-va", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Pocaiti-va"

• Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
  Publicat in : Credinta
• Pocainta si marturisirea: o taina uitata
  Publicat in : Credinta
• Pocainta, transformare a mortii in inviere
  Publicat in : Morala
• Rugaciune de pocainta
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: