Dochia
Sunt argumente convingatoare ca locul obiceiurilor din cele doua saptamani care incadreaza Lasatul Secului era la echinoctiul de primavara si numai calculul pascal le-a desprins de acolo si le-a mutat inainte de 21 martie. Dar, paralel cu acest ciclu de sarbatori mobile, a functionat ciclul de sarbatori cu data fixa, care incepea la Dochia (1 martie) si se incheia in ziua echinoctiului de primavara din calendarul iulian, la Macinici (9 martie).
Ciclul incepea la 1 martie, cand biserica crestina sarbatoreste pe mucenita Eudochia care, in greceste, inseamna "binevoitoarea". Din mineiul pe luna martie reiese ca Eudochia, originara din Heliopolis, si-a petrecut tineretea in desfrau. A fost botezata de episcopul Teodot, s-a pocait, iar pentru unele presupuse minuni si inspiratia de a imparti o frumoasa avere la saraci a fost trecuta printre sfinti.
Dochia carpatica nu este, dupa atributiile sale in calendarul popular, un personaj crestin, ci unul precrestin, care a preluat de la Eudochia crestina numai numele si data de sarbatorire, 1 martie. Poporul nu-i spune sfanta sau mucenita, ci pur si simplu Dochia, o baba cloanta, urata, rea, care isi pune nora la mari incercari, are un limbaj licentios, etc.
Considerand probabil, ca ocupa un loc nemeritat in calendar, poporul i-a pus in spate nu numai 9 sau 12 cojoace, ci si zilele friguroase de la inceputul lunii martie, ca si necazurile oamenilor pentru prelungirea iernii. Si totusi, Babei Dochia i se facea o mare favoare: este sarbatorita la inceputul sezonului invierii naturii, primavara, alaturi de o intreaga generatie de personaje calendaristice tinere (Sangiorz, Santoader, Dragobete si altele).
Pe baza informatiilor etnografice si folclorice se poate afirma ca Dochia este o zeitate feminina sezoniera care moare si renaste anual. Zilele urcusului, echivalente cu numarul cojoacelor purtate in spate, formau ciclul de renovare rituala a timpului, iar moartea ei in ziua echinoctiului de primavara (9 martie in calendarul iulian) simboliza moartea anului vechi si renasterea anului nou.
Legendele Dochiei ne introduc in atmosfera specifica a unui sat romanesc cu economie pastorala. Nelipsitele tensiuni si conflicte care domina relatia nora-soacra in folclorul romanesc sunt revalorizate cu ingeniozitate pentru redarea opozitiei timp vechi - timp nou. Conform legendelor, la sfarsitul lunii februarie Baba Dochia isi trimite nora la padure sa culeaga fragi. Tanara nevasta primeste ajutor de la un mos care o sfatuieste sa mearga intr-o valcea apropiata sa culeaga fragi copti, si, cand ajunge acasa, sa-i ceara Dochiei branza de capra. Vazand fragii copti, Dochia crede ca a venit vara si, ca urmare, poate sa urce cu oile (caprele) la munte. Imbraca totusi 9 cojoace, in unele variante 12, si porneste la drum. Dar, cum pleaca de acasa, incepe o ploaie care nu inceteaza 9 zile si 9 nopti, ingreunandu-i-se cojoacele in spate, Dochia le dezbraca unul cate unul, pana ramane in camasa (ie). In alte legende Dochia dezbraca cojoacele din cauza unei calduri toride. In a noua sau a douasprezecea zi de urcus, lasandu-se un ger puternic, baba si caprele ingheata si devin stane de piatra. In alte legende, Dochia isi trimite nora la rau sa spele lana: pe cea alba s-o faca neagra, iar pe cea neagra s-o faca alba. Nevasta trece proba cu ajutorul aceluiasi mos. Ca sa se convinga ca a venit intr-adevar primavara, Dochia o trimite si in padure ca sa-i aduca fragi copti.
Indiferent de varianta, Dochia moare inghetata langa oile sau caprele sale, iar trupurile lor, transformate in stane de piatra numite si "oameni de piatra", s-ar vedea in diferite locuri din Carpatii Orientali si Meridionali: Ceahlau, Vama Buzaului, Caraiman, Izvorul Raului Doamnei, Semenic. Pentru a o rapune pe Dochia, Martie imprumuta cateva zile friguroase de la fratele sau Februarie, zile pe care acesta refuza sa i le mai dea inapoi. Din acest motiv, zilele friguroase din luna martie ar reprezenta disputa violenta pentru zilele imprumutate.
Probele cerute de Dochia si implinite de nora sa cu ajutorul unor forte miraculoase sunt nefiresti pentru peisajul climatic romanesc: coacerea fragilor si schimbarea iernii (lana neagra) cu vara (lana alba) la inceputul lunii martie. Zilele urcusului, echivalente cu numarul cojoacelor, reprezinta durata ciclului de renovare a timpului, iar moartea Dochiei in ziua echinoctiului simbolizeaza moartea Anului vechi.
-
Datini si obiceiuri la romani
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Obiceiuri de Florii
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Obiceiuri de Dragobete
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Obiceiuri de Sfantul Dumitru
Publicat in : Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir -
Traditii si obiceiuri de Sfantul Dumitru
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.