Ierarhia si doctrina sectei eseniene
Secta esenienilor apare in istorie in urma conflictelor religioase interne. Astfel, "Piosii" se despart de restul poporului iudeu (socotit a se fi indepartat de credinta stramoseasca) si se autoexileaza in desertul Iudeii, unde isi vor elabora propria teologie. Separarea de religia oficiala de la Templul din Ierusalim a dus la o individualizare a acestei secte, ale carei caracteristici le vom observa in urma studierii ierarhiei si a doctrinei.
Iesita din cadrul religiei iudaice, care avea la baza Legea lui Moise sau Tora, esenismul avea o structura ierarhica bine definita. Membrii acestuia se considerau a fi adevaratul Israel, adica cel care se va mantui sau Israelul eschatologic.
Esenienii erau condusi de doi sefi, dintre care unul era preot si purta titlul de "Preotul inspectoral celor numerosi" (CD XIV, 6) iar celalalt era laic, supranumit "Superintendentul tuturor taberelor" (CD XIV, 8). Membrii sectei erau impartiti in grupuri de cate cincizeci si de cate zece (1QS II, 21). Acestia aveau un intendent care ii instruia pe candidati in legatura cu invataturile sectei (CD XIII, 7). In plus, semnalam si existenta unui "consiliu al comunitatii" compus din doisprezece laici si tei preoti (1QS VIII, 1), ce reprezenta cele douasprezece triburi ale lui Israel si cele trei familii sacerdotale, descendente din Levi, prin fiii sai Gerson, Qehat si Merari. Ultimul nivel al ierarhiei acestei secte il reprezenta existenta asa numitelor "celule" compuse din cel putin zece laici, ce erau conduse de un preot. Analizand toate aceste aspecte, constatam ca, desi miscarea de la Qumran era fundamental sacerdotala (ierarhia ei constand exclusiv din preoti), laicii formau totusi majoritatea. Admiterea in cadrul comunitatii de noi membri se facea in urma parcurgerii mai multor etape, in care intendentii decideau care vor fi viitorii alesi. Prima etapa se derula pe parcursul uni an, timp in care candidatul era supus unei seriide verificari. inca de pe acum el traia conform preceptelor sectei, insa avea totusi in orice moment posibilitatea de a se intoarce la traiul anterior. Odata depasita aceasta etapa, urma noviciatul, care se desfasura pe o perioada de doi ani si care oferea candidatului posibilitatea de a participa la o serie de actiuni comunitare precum ablutiunile (spalari rituale). Dupa aceasta perioada, novicele devenea frate cu drepturi depline, calitate ce reclama renuntarea la toate bunurile personale, ce urmau a fi utilizate in folosul comunitatii (acest lucru il vom intalni in cadrul organizarii Bisericii primare). Incadrarea solemna in interiorul sectei avea loc in urma unei ceremonii adecvate, in care noul membru promitea sa se supuna ierarhiei, sa respecte invataturile sectei si sa nu o paraseasca.
Conform celor prezentate mai sus se pot desprinde urmatoarele caracteristici ale ierarhiei sectei esenienilor: accentul sacerdotal fundamental al acesteia, existenta unei structuri de conducere piramidale bazate pe o disciplina stricta si etapizarea procesului de admitere a celor ce urma a face parte din comunitate.
Constantin POGOR
Sursa: Baraganul Ortodox
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.