Cuvantul "Pentateuh", de originea greaca (pénte = "cinci“ si teuhos = "carte“), desemneaza primele cinci carti ale Vechiului Testament. Aceasta prima parte a Vechiului Testament este numita de catre evrei Tora adica "Lege”.
Legat de timpul exact cand aceasta parte a Sfintei Scripturi a fost impartita in cele cinci carti, reprezinta o intrebare al carei raspuns nu a putut fi aflat cu exactitate. Unii atribuie aceasta impartire inaintea traducerii Septuagintei; altii o atribuie insa autorilor acestei traduceri.
Fericitul Ieronim era de parere ca Sfantul Apostol Pavel face referire la aceasta diviziune in cinci carti in I Cor. 14:19. In orice caz, Filon si Iosif Flaviu erau familiari cu aceasta impartire in cauza.
Numele Pentateuhului si a cartilor cuprinse in el
Oricat de veche ar fi impartirea acestei parti a Vechiului Testament, evreii nu au avut initial un nume prin care sa o desemneze. Ei numeau aceasta parte a Bibliei hattorah (Legea), sau torah (Lege), sau sepher hattorah (Cartea legii), datorita naturii continutului sau.
De asemenea, au numit-o torath Mosheh (Legea lui Moise), sepher Mosheh (Cartea lui Moise), sepher torath Mosheh (Cartea legii lui Moise) pe seama autorului ei. Intregul text al Pentateuhului il atesta pe Moise drept autor, iar Biserica, in deplina concordanţa cu traditia si scolile rabinice, a omologat aceasta atestare inca din era apostolica. Ea se intemeiaza cu precadere pe faptul ca Insusi Matuitorul Iisus Hristos il prezinta pe Moise drept autor al Legii: "Oare nu Moise v-a dat Legea?“ (In 7, 19); "toate cele scrise despre Mine in Legea lui Moise...“ (Lc. 24, 44).
Originea revelata a legii mozaice a implicat si numele urmatoare: Legea lui Yahve (I Esdr. 7:10; etc.), Legea lui Dumnezeu (II Esdr., 8:18; etc.), Cartea legii lui Yahve (II Par. 17:9; etc.), Cartea legii lui Dumnezeu (Jos. 24:26; etc.).
Cuvantul lege, in expresiile anterioare, a fost tradus prin grecescul "nomos", in Septuaginta.
Noul Testament face referire la legea mozaica in diferite feluri: Legea (Mat. 5:17; Rom. 2:12; etc.); Legea lui Moise (Lc. 2:22; 24:44; Fapte 28:23); Cartea lui Moise (Mc. 12:26); sau simplu, Moise (Lc. 24:2; Fapte 15:21).
Chiar si Talmudul precum si cele mai vechi scrieri rabinice numesc prima parte a Bibliei "Cartea legii”, in timp ce in aramaica este numita simplu "Legea”. Cuvant grec pentateuchos, implica impartirea legii in cinci parti, aparand pantru prima data aproximativ in 150-75 i.Hr. in scrisoarea catre Flora trimisa de catre Valentinian Ptolemeul.
O dovada timpurie a numelui se presupune ca ar exista in pasajul lui Ipolit unde Psaltirea este numita "kai auto allon pentateuchon". Origen a folosit numele, precum si Sfantul Atanasie, si, de cateva ori, Sfantul Epifanie. In latina, Tertulian a intrebuintat forma la masculin Pentateuchus , in timp ce Isidor de Sevilla prefera forma de neutru Pentateuchum.
Forme anologe Octateuh, Heptateuh, si Hexateuh au fost folosite pentru a face referire la primele, opt, sapte, respectiv sase carti ale Bibliei. Scriitorii rabinici au adoptat expresia "cele cinci ale legii” sau simplu "cele cinci” desemnand cele cinci carti ale Pentateuhului.
Atat evreii palestinieni, cat si cei alexandrini au nume distincte pentru fiecare din cele cinci carti ale ale Pentateuhului. In Palestina, cuvintele de inceput ale catorva carti au servit drept titlu. De aici avem numele: bereshith, we'elleh shemoth sau simplu shemoth, wayyiqra, wayedhabber,si elleh haddebarim sau simplu debarim.
Chiar daca acestea erau de regula titlurile evreiesti a primelor cinci carti ale Vechiului Testament, anumiti scriitori rabinici le-au denumit pe ultimle trei, facand referire la continutul lor; acestia au numit cea de-a treia carte torath kohanim, sau legea preotilor; pe cea de-a patra, homesh happiqqudhim, sau cartea recensamantului; si pe cea de-a cincea, mishneh thorah, sau repetarea legii.
Evreii alexandrini au derivat numele grecesti date celor cinci carti potrivit continutului sau potrivit inceputilui fiecarei parti.
Astfel, prima carte este numita Genesis kosmou sau simplu Facerea; cea de-a doua , Exodus Aigyptou sau Iesirea; a treia , Leueitikon - Leviticul; a patra, Arithmoi; si cea de-a cincea, Deuteronomion - Deuteronom.
Aceste nume au trecut din Septuaginta in Vulgata si din aceasta aproape in toate traducerile ulterioare ale Vulgatei. Arithmoi a fost inlocuit prin cuvantul latin Numeri (Numerele), in timp ce celelalte nume si-au patrat forma.
Autenticitatea Pentateuhului
In ciuda atator atestari, originea mozaica si, deci, autenticitatea Pentateuhului este contestata de critica rationalista occidentala. Militantii ei afirma ca in textul acestei opere pot fi identificate cel putin patru documente sau traditii diferite, produse cu mult in urma lui Moise si compilate in ceea ce se cheama Pentateuhul. Aceasta teorie, numita "a documentelor“, inceputa moderat de Jean Astruc in 1753 si dezvoltata radical de Julius Wellhausen ( 1918), a fost acreditata de majoritatea traducatorilor si editorilor biblici din zilele noastre. Din punctul de vedere ortodox, autenticitatea Pentateuhului nu poate fi pusa la indoiala, si nici covarsitoarea lui importanta teologica.
Analiza Pentateuhului
Continutul Pentateuhului are deopotriva atat un caracter istoric, cat si legistlativ. Acesta ne prezinta istoria poporului ales de la crearea lumii pana la moasrte lui Moise, facandu-ne cunoscuta de asemenea legislatia civila si religioasa a israelitilor in timpul vietii lui Moise. Aceasta Lege nu se expune sistematic, nu este asezata in paragrafe, ca intr-un cod de legi, ci este expusa istoric, in ordinea promulgarii ei.
Facerea poate fi considerata ca o introducere la celelate patru carti. In ea sunt relatate crearea lumii si a neamului omenesc, prezentand intamplarile premergatoare Legii. Iesirea prezinta istorisirea eliberarii poporului ales din robia egipteana. Leviticul este caracterizat prin referintele asupra functiilor preotesti exercitate de tribul levitilor. Numerele prezinta numaratoarea sau recensamantul facut asupra poporului evreu in pustie. Deuteronomul, care se traduce, "A doua Lege“, reprezinta o reluare si detaliere a Legii primite de Moise in muntele Sinai.
Importanta teologica a Pentateuhului
Incheiem prin a prezenta un paragraf, preluat din "Studiul Vechiului Testament” pentru Institutele Teologice, care prezinta importanta teologica a Pentateuhului:
"Pentateuhul este temeiul istoric al intregii religii revelate. Fara Pentateuh intreaga ordine dogmatica si morala, atat a Vechiului cat si a Noului Testament, este istoriceste neexplicabila si nejustificata. Intreg Vechiul Testament si, la randul sau, intreg Noul Testament sunt urmarea fireasca a celor cuprinse in Pentateuh. Crestinismul intemeiat de Mantuitorul Hristos, istoriceste sta sau cade cu Pentateuhul. Pe Pentateuh se reazema fratietatea popoarelor, nascute din acelasi stramos: Adam. Pe el se reazema notiunea si ideea rascumpararii si a Rascumparatorului. Fara caderea in pacatul stramosesc nu are rost rascumpararea si, daca nu ne tragem din acelasi stramos, rascumpararea prin Mesia nu e universala, deci nici crestinismul nu este o lege divina pentru toate neamurile. Astfel, insesi temeliile crestinismului sunt compromise daca Pentateuhul nu e carte autentica, sfanta, inspirata, cu deplina autoritate divina si umana. Critica Pentateuhului deci e critica credintei crestine insesi. De aceea i se da Pentateuhului cea mai mare importanta, atat din partea credinciosilor, cat si din partea necredinciosilor.”
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.