Fără ajutorul şi harul lui Dumnezeu nici un om nu poate ţine piept în războaiele nevăzute care apar în inima lui şi pricinuiesc vifore sufleteşti. Rugăciunea şi citirea cuvântului lui Dumnezeu ajută în viforele sufleteşti, dar nici cu acest ajutor nu va ajunge degrabă omul stăpân pe sine, nu se va sui degrabă în limanul liniştii netulburate, pentru că gândurile şi simţămintele dumnezeieşti nu sunt însuşite degrabă de firea noastră căzută, credinţa nu devine degrabă vie, ca şi cum L-ar vedea cu ochii pe Dumnezeu.
Din credinţa vie în Dumnezeu ia naştere deplina supunere faţă de Domnul, iar din supunerea faţă de Dumnezeu iau naştere pacea gândurilor şi liniştea inimii.
Trebuie să altoiţi în inima dumneavoastră credinţa în Dumnezeu, supunerea faţă de Dumnezeu: gustându-le, veţi gusta odată cu ele mângâiere duhovnicească în necaz şi linişte. Lupta cu gândurile aducătoare de necaz, oricât de complicate, de încurcate şi de sofisticate ar fi gândurile acestea, trebuie să fie foarte simplă, după cum toată credinţa creştinească este simplă şi în simplitatea sa este accesibilă oricui, iar prin puterea sa îndestulează pe oricine. Luptaţi-vă împotriva gândurilor şi simţămintelor de întristare cu aceste cuvinte blânde: „Doamne, fie voia Ta! Binecuvântat şi Sfânt este Dumnezeu în toate lucrurile Sale!" Rostiţi cuvintele acestea cu mintea, iar când sunteţi singură rostiţi-le cu voce joasă; rostiţi-le fără grabă, cu multă luare-aminte şi evlavie; repetaţi aceste cuvinte scurte până când se vor potoli gândurile şi simţămintele de întristare.
Când se vor ridica iarăşi, întrebuinţaţi împotriva lor aceeaşi armă. Aflaţi din experienţă puterea acestei arme, care la prima vedere pare atât de neînsemnată. Iar din starea de luptă este cu neputinţă să ieşim la starea de odihnă altfel decât prin biruinţă. A te supune întristării este un lucru din cale-afară de primejdios: când ea va prinde putere în om, punând stăpânire pe el, poate ucide şi trupul, şi sufletul. Nu vă grăbiţi să muriţi: până şi cea mai lungă viaţă este doar o clipă faţă de veşnicie. Incredinţaţi-vă pe dumneavoastră şi răstimpul pribegiei dumneavoastră pământeşti voii lui Dumnezeu, iar dumneavoastră folosiţi-vă de acest răstimp spre a vă pregăti cât mai bine pentru veşnicie. Să nu vă miraţi că sunteţi slabă în nevoinţa duhovnicească: pricina slăbiciunii acesteia este faptul că sunteţi începătoare. Timpul vă va îmbogăţi şi cu experienţă, şi cu putere.
Privesc cu compătimire starea dumneavoastră sufletească: vă topiţi ca de foc în necazul crâncen. Răbdaţi greutatea acestei stări: după ce va trece, vă veţi simţi renăscută, vă veţi vedea îmbogăţită cu comori duhovniceşti despre a căror existenţă nu au idee oamenii a căror viaţă pământească a fost presărată doar cu plăceri. Atunci veţi cunoaşte că Bun este Domnul şi în necazurile pe care le trimite, pentru că necazurile vremelnice îi duc la bunătăţile cele veşnice pe cei care le primesc aşa cum se cade.
Sfantul Ignatie Briancianinov
Fragment din cartea "Invataturi - Sfantul Ignatie Briancianinov"
Cumpara cartea "Invataturi - Sfantul Ignatie Briancianinov"
-
Necesitatea prezentei Sfintei Traditii alaturi de Sfanta Scriptura
Publicat in : Revelatia -
Sensul cuvantului "credincios" in Sfanta Scriptura
Publicat in : Religie -
Sfanta Scriptura
Publicat in : Religie -
Sfanta Scriptura
Publicat in : Religie -
Sfanta Scriptura
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.