Taina Bisericii este poate aspectul cel mai greu de inteles si de acceptat din doctrina crestina pentru omul secularizat de astazi. Multi dintre contemporanii nostri, admit existenta lui Dumnezeu, dar sunt si momente in care omul impovarat de atatea greutati neaga aceasta existenta a divinitatii. Dar le este greu sa vada in Hristos altceva decat un maestru al intelepciunii sau o personalitate absolut exemplara. Prea putini mai sunt astazi cei care pot sa faca aceeasi marturisire pe care a facut-o Petru: ,,Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu (Matei 16; 16), sau sa poata marturisi ca Sf. Apostol Pavel: ,,De acum nu mai traiesc eu ci Hristos este cel care traieste in mine“ .

Putem spune ca majoritatea recunosc in Hristos pe Fiul lui Dumnezeu, Il recunosc pe acesta ca Mantuitor al lumii, dar le este greu sa admita necesitatea Bisericii.

Putem vedea cum pentru multi, Biserica reprezinta un obstacol greu de trecut. Sunt foarte multi credinciosi, chiar si printre cei care vin la Sfanta Biserica, care nu constientizeaza cat de mare este importanta Bisericii si nu-i acorda adevaratul loc in viata lor spirituala.

Foarte multi sun tulburati de aceasta intrebare: De ce nu putem ajunge la Dumnezeu direct, sa ne adresam direct lui Hristos, fara orice mijlocire umana? Chiar este atat de importanta aceasta comuniune ecleziala pe care o tot promoveaza Biserica? Ce nevoie avem sa ne supunem autoritatii unei ierarhii si a unei traditii, care este atat de indispensabila ? Cu alte cuvinte se triga: De ce Biserica?

Eu va pot da doua feluri de raspunsuri: unul simplu si unul elevat. Raspunsul simplu: pentru ca Hristos a dorit sa fie asa. El este cel care ii spune lui Petru, oarecum sub forma de porunca: ,, Si Eu iti zic tie ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui. Si iti voi da cheile Imparatiei cerurilor; si orice vei lega pe pamant va fi legat si in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri.“ (Matei 16; 18-19) Astfel Mantuitorul Isi face cunoscuta vointa de a intemeia in mod vazut Biserica, dar pe care o va da oamenilor.

In intaia Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Petru se zice: ,,Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemet din intuneric, la lumina Sa cea minunata. “(2; 4) Prin aceste cuvinte Sfantul Ap. Petru subliniaza caracterul comunitar al Bisericii, de fapt anuntandu-i pe crestini ca nu sunt indivizi izolati in relatia lor cu Dumnezeu, ci sunt membrii unei comunitati, care formeaza un ,,neam sfant“,si care sunt condusi de o ,,preotie imparateasca“.

Marele apostol al neamurilor, Sf. Apostol Pavel subliniaza importanta slujirii apostolice in Biserica: ,,Voi sunteti impreuna lucratori cu Sfintii si casnici ai lui Dumnezeu, ziditi fiind pe temelia Apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind insusi Iisus Hristos.(Efeseni 2;19-20)

Vointa lui Hristos de a intemeia o Biserica prin care noi sa ne mantuim nu este arbitrara si nici gratuita. Intreaga opera de rascumparare a lui Hristos are drept scop intemeierea Bisericii.

Taina mantuirii pe care a savarsit-o Hristos este in esenta sa o lucrare de unificare a naturii dumnezeiesti cu natura noastra umana, careea i-a impartasit energia insufletitoare a Duhului Sfant. Acesta este scopul unic al lucrarii Sale de mantuire, scop pe care Mantuitorul Hristos il marturisea inaintea Tatalui Sau in rugaciunea de dupa Cina cea de Taina: ,,Si slava pe care Tu mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca si ei sa fie una, precum Noi una suntem; Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime.“ (Ioan 17; 22-23)

Astfel, Mantuitorul a vrut sa faca din noi madulare vii ale Trupului Sau, madulare active ale Bisericii, nu doar niste spectatori, asa cum sunt unii credinciosi din zilele noastre, ci parte activa, identificatoare cu Hristos. Pentru aceasta trebuie sa ne smulgem din existenta noastra solitara, din individualismul nostru, din egoismul nostru, ca sa fim asemeni primilor crestini.

Cel de al doilea raspun la intrebarea de mai sus este mai profund, mai mistic. El tine de intelegerea trupului tainic al Domnului in Duhul Sfant, identificand acest trup cu Biserica. Astfel Biserica este finalizarea actiunii mantuitoare, inceputa prin Intruparea, Rastignirea, Invierea si Inaltarea Mantuitorului.

Biserica este actul de unire a tot ceea ce exista: Dumnezeu si creatie, sau cum adesea imi place mie sa spun, unirea intre creatie si Creator. In Biserica are loc implinirea planului creator, prin unificarea eternului cu temporalul, a necreatului cu creatul, cel din urma avand ca destinate ultima indumnezeirea.

Biserica este trupul lui Hristos si ca atare este unita cu El si distincta de El. Biserica este ,,imanentul care are in ea transcendentul, comunitatea treimica de Persoane plina de o nesfarsita iubire fata de lume, intretinand in aceasta o continua miscare de autotranscendere prin iubire. Biserica este Hristos extins cu trupul Lui indumnezeit in umanitate, sau umanitatea aceasta unita cu Hristos si avand imprimat in ea pe Hristos cu trupul Lui indumnezeit. Daca fiul lui Dumnezeu n-ar fi luat trup si nu l-ar fi indumnezeit prin Inviere si Inaltare, ar fi lipsit inelul de legatura intre Dumnezeu si creatie, precum ar fi lipsit iubirea lui Dumnezeu care sa se reverse in noi si sa ne atraga la unirea cu El in iubire.“ (Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologie Dogmatica Ortodoxa, E.I.B.M.b.O.R., Bucuresti-1997, p.138)

Astfel constitutia Bisericii se cladeste pe teandria dintre firea dumnezeiasca si firea omeneasca, impletite armonios in persoana Mantuitorului Hristos.

Cei doi factori-dumnezeiesc si omenesc- sunt atat de uniti in Biserica, incat in Biserica nu poate fi vazuta unul fara altul, nu se poate vorbi despre unul fara al implica si pe celalalt. Noi spunem ca Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul lui Hristos.

Sunt multe locuri scripturistice, in gare gandirea apostolului Pavel l-a numit in mod direct pe Hristos cap al Bisericii: ,,Hristos este capul trupului Bisericii“(I Coloseni 1, 24); ,,Toate le-a supus sub picioarele Lui si pe El L-a dat peste toate cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate in toti“ (Efeseni 1; 22-23); ,,Sa sporim in toate in El, Care este capul Bisericii, in Hristos, din Care tot trupul bine alcatuit si bine incheiat si hranit prin toate legaturile isi savarseste, prin lucrarea potrivita fiecarui madular, cresterea ca trup.“ (Efeseni 4; 15-16). Se mai pot vedea textele de la: (Efeseni 5; 23); (Coloseni II; 18-19); (ICorinteni 6; 15-16 sau 12; 12-27).

In aceleasi locuri amintite, Sf. Apostol Pavel ni-l arata pe Hristos drept cap al Bisericii, prin faptul ca prin El Biserica se structureaza ca un intreg armonios in care fiecare dintre noi implinim lucrarea corespunzatoare lui.

Deoarece este trupul lui Hristos, Biserica este un organism viu, ierarhizat in care nu toti au aceeasi slujire. Desigur, toti, de la patriarh la cel mai mic dintre crestini, sunt mai intai credinciosi, chemati sa lucreze mantuirea lor si sa primeasca darul dumnezeiesc al Duhului Sfant, spre iertarea pacatelor si viata de veci. Dar unii, in interiorul trupului si in unire cu toti, au primit de la Hristos o slujire aparte, intemeindu-se astfel ceea ce noi numim Ierarhia Bisericeasca.

Aici putem vorbi de o vointa a lui Hristos. Episcopii si toti cei care sunt asociati slujitii lor sunt trimisii Sai, pe care El vrea sa-I vada tratati ca pe Sine Insusi ca pe Tatal Sau: ,,Cine va asculta pe voi, Ma asculta pe Mine, si cine se leapada de voi se leapada de Mine; iar cel ce se leapada de Mine se leapada de cel care m-a trimis. Cine va primeste pe voi, pe Mine Ma primeste si cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. “ (Matei 10; 40)

Trebuie sa cumpanim bine puterea acestor cuvinte ale Mantuitorului pentru a le intelege sensul. Vom intelege astfel indemnurile unui sfant, Ignatie Teoforul: ,,Toti sa respecte pe diaconi ca pe Iisus Hristos; sa respecte pe episcop, care este chip al Tatalui, iar pe preoti ca pe sobor al lui Dumnezeu si ca adunare a Apostolilor. Fara de acestia nu se poate vorbi de Biserica.“ (Sf. Ignatie Teoforul, Catre Tralieni, in ,,Scrierile Parintilor Apostolici“, traducere de Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti- 1979, p. 171)

Sensul Bisericii este mai intai un har, un dar al Duhului Sfant. Dar noi trebuie sa ne armonizam cu acest dar si sa colaboram activ cu el. Sa iubim mai presus de toate unitatea acestei Biserici. Sa ne ferim de orice spirit partinitor, de impartire si de schisma pentru a putea zice: Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita, careia se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. Amin


Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

.

• Acatistul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului
  Publicat in : Acatiste