Anul liturgic include si un al doilea ciclu, inchinat cinstirii Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului. Acesta consta in urmatoarele sarbatori mai importante: Nasterea ei - 8 septembrie; Intrarea Maicii Domnului in Biserica -21 noiembrie; sarbatoarea Bunei Vestiri - 25 martie; sarbatoarea intampinarii Domnului - 2 februarie; si, in final, sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului -15 august. Ele ne amintesc despre diferitele momente din viata Fecioarei Maria, insa nu sunt doar amintiri. Ele ne reveleaza cu adevarat ceea ce este viata umana in perfectiunea ei, pentru ca Fecioara Maria este Maica Domnului si, astfel, rodul cel mai bun, ultim, desavarsit al umanitatii. Ea este singura in care vedem ceea ce Dumnezeu a dorit cand a creat fiinta umana.
Astfel, sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului nu este numai comemorarea nasterii ei, ci descoperirea adevaratului inteles al intrarii fiecarui om in lume. Din momentul in care suntem nascuti, deja incepem sa implinim destinul nostru uman. Aceasta inseamna a realiza in conditiile si situatia noastra personala nivelul de traire pe care Fecioara Maria l-a realizat. Ce a facut ea? Intai de toate, ea a fost prezentata la Templu, si aceasta s-a intamplat si cu noi: noi de asemenea am fost prezentati la Templu, in cadrul Botezului si Mirungerii. Aceasta inseamna intr-un sens ca am fost scosi afara din aceasta lume si intram in adevarata viata care este in Dumnezeu, inseamna ca viata noastra este inchinata si incredintata lui Dumnezeu. Prezentarea la Templu (adica Intrarea in Biserica - n. trad.) este sarba-toarea in care noi invatam ce inseamna daruirea noastra lui Dumnezeu.
Apoi urmeaza sarbatoarea Bunei Vestiri: comemorarea vestirii unice facuta Mariei, dar si comemorarea vestirii facute fiecaruia dintre noi despre ceea ce trebuie sa facem in aceasta lume. Pentru ca toti avem o vocatie care nu este pur si simplu „a reusi" in viata, ci mai degraba a implini dorinta lui Dumnezeu, „planul" Sau unic pentru fiecare dintre noi. Acestei vestiri Fecioara Maria i-a raspuns da. Acest da al ei este acela care face posibil un da al nostru in fata lui Dumnezeu, pentru ca raspunsul ei a facut posibila venirea lui Hristos la noi. In ea bucuria si supunerea fata de dorinta lui Dumnezeu, „faca-se voia Ta", este revelata, dar si data noua.
Urmatoarea este sarbatoarea Intampinarii Domnului, cand ea ofera pruncul ei lui Dumnezeu. Aceasta sarbatoare are sens nu numai pentru mame, ci pentru toata fiinta umana, pentru ca adevaratul inteles al vietii noastre si a tot ceea ce exista in ea sta in oferirea lor lui Dumnezeu. Uneori, vorbind despre ceva sau cineva pe care noi il iubim sau de care purtam grija, zicem, „acesta este copilul meu"! Dar indiferent ce „copil" avem, trebuie sa-l oferim lui Dumnezeu. Viata umana adevarata inseamna sa realizam ca totul apartine lui Dumnezeu, si nu exista bucurie mai mare decat aceea de a oferi lui Dumnezeu pe acelea care-I apartin. La Sf. Liturghie zicem: „Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate". Totul capata intelesul adevarat si ne apartine cu adevarat cand noi il oferim lui Dumnezeu cu bucurie, multumire si cu iubire.
Ultima sarbatoare a acestui ciclu este Adormirea Maicii Domnului. Acum vara este aproape de sfarsit; fructele si florile sunt frumoase; frunzele devin aurii si rosii, dar ele sunt inca vii. Natura s-a implinit pe ea insasi si totul se pare ca a atins perfectiunea. In mijlocul acestei lumi minunate, noi sarbatorim, intr-un sens voios, moartea Fecioarei Maria, si afirmam in imnele noastre ca ea nu a fost parasita in moarte. Pentru ca asa de mare a fost iubirea ei, asa de mare a fost puterea luminii pe care ea a avut-o in ea insasi si a vietii ei cu Dumnezeu, ca a fost ridicata din moarte de catre Hristos; si in aceasta, in inaltarea ei, a inceput invierea noastra, a tuturor. Sarbatoarea o descopera pe ea ca primul rod al invierii lui Hristos. Dar ceea ce s-a intamplat cu ea se intampla si cu noi; calea ei este calea noastra. Contemplarea acestor sarbatori inchinate ei inseamna contemplarea vietii noastre prin ea, fiinta umana desavarsita.
Acelasi lucru se aplica fiecarei zile a anului, acelasi lucru se aplica si comemorarii sfintilor, Sf. Ioan Botezatorul, apostolilor, sfintilor cuviosi, fiecarui sfant in parte si tuturor laolalta. Astfel, noi traim nu numai in timpul despre care citim in ziare, timpul evenimentelor politice, al bucuriilor mici si trecatoare, al suferintei si nenorocirii, ci si in timpul care, generatie dupa generatie, a "produs" pe aceia pe care noi ii numim sfinti. Ei sunt vii, ei sunt cu noi, iar in timpul fiecarei Liturghii noi ii pomenim pe toti sfintii. Aceasta prezenta vie a lui Hristos, si in jurul Lui, a Sfintei Maria, a Sf. Ioan Botezatorul si a tuturor sfintilor - aceasta minunata unitate a tuturor celor care sunt in Hristos - este experienta fundamentala a Bisericii. Acum intelegem ca ciclul liturgic al anului nu este o simpla insiruire de zile, dintre care unele trebuie sa fie „tinute" intr-un sens religios, iar altele sunt „profane". intai de toate, ciclul liturgic este adevarata experienta a „noului timp", apropierea de noi a darului divin. Dumnezeu ne-a dat toate aceste sarbatori si in fiecare dintre ele ne-a dat minunatul dar al bucuriei Sale.
Parintele Alexander Schmemann
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.